20 Noiembrie – Ziua Universala a Drepturilor Copilului
La un an de la infiintarea Organizatiei natiunilor Unite, Adunarea Generala a creat, la data de 11 decembrie 1946 si organizatia pentru copii, UNICEF, mandatata sa promoveze protectia drepturilor copiilor, sa contribuie la satisfacerea nevoilor de baza ale acestora si sa mareasca posibilitatile copiilor de a-si valorifica la maxim potentialul.
Primul pas facut de UNICEF la 20 noiembrie 1959, emiterea Declaratiei Drepturilor Copilului. De atunci, ziua de 20 noiembrie este Ziua Universala a Drepturilor Copilului. In preambului aceste declaratii stau scrise urmatoarele:
„Omenirea este datoare sa ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit”.
20 de ani mai tarziu, in 1979 — Anul Copilului —, a fost propus ca aceasta Declaratie, care nu cantarea mai mult decat o simpla recomandare, sa fie extinsa si facuta obligatorie pentru toate tarile membre ale Organizatiei Natiunilor Unite. Dupa alti 10 ani, in urma unor negocieri extrem de anevoioase, Conventia cu privire la Drepturile Copiluluicuprinzand 54 de articole a fost in sfarsit adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite. Aceasta Conventie a fost semnata in de peste 180 de state.
Principiile Declaratiei Drepturilor Copilului
Articolul 1: Copilul se va bucura de toate drepturile stabilite de aceasta Declaratie. Orice copil, fara absolut nici o exceptie, se va bucura de aceste drepturi, fara nici o distinctie sau discriminare rasiala, sexuala, de limba, religioasa, politica sau din alte motive, origine nationala sau sociala, proprietate, nastere sau alt statut, al lui sau al familiei.
Articolul 2: Copilul se va bucura de o protectie speciala, si va primi oportunitati si facilitati, prin lege sau prin alte metode, pentru a-l ajuta sa se dezvolte fizic, mental, moral, spiritual si social intr-o maniera sanatoasa si normala si in conditii de libertate si demnitate. La promulgarea legilor ce vin sa indeplineasca acest scop, cele mai bune interese ale copilului vor avea prioritate.
Articolul 3: Copilul va avea dreptul prin nastere la un nume si o nationalitate.
Articolul 4: Copilul se va bucura de securitate sociala. El va avea dreptul sa creasca si sa se dezvolte sanatos; in acest sens, o atentie si protectie speciala vor fi acordate mamei si copilului, incluzand ingrijiri adecvate pre-natale si post-natale. Copilul va avea dreptul la nutritie, gazduire, recreere si servicii medicale adecvate.
Articolul 5: Copilul cu handicapuri fizice, mintale sau sociale va avea parte de tratamentul, educatia si ingrijirile speciale cerute de conditia lui speciala.
Articolul 6: Copilul are nevoie pentru o dezvoltare deplina si armonioasa de dragoste si intelegere. Atunci cand este posibil, el va creste in grija si responsabilitatea parintilor sai, si, in orice caz, intr-o atmosfera de afectiune si de securitate morala si materiala; un copil de varsta firava, cu exceptia circumstantelor exceptionale, nu va fi separat de mama sa. Societatea si autoritatile publice vor avea datoria sa extinda ingrijirea particulara asupra copiilor fara familie si asupra celor fara mijloace adecvate de intretinere. Statului va aloca sume de bani si alte forme de asistenta pentru intretinerea copiilor din familiile mari.
Articolul 7: Copilul are dreptul la educatie, care trebuie sa fie gratuita si obligatorie, cel putin in ceea ce priveste nivelele elementare. El va primi o educatie care ii va dezvolta cultura generala si ii va permite, in baza oportunitatilor egale, sa-si dezvolte abilitatile, judecata proprie si simtul de responsabilitate morala si sociala, pentru a deveni un membru util societatii. Cele mai bune interese ale copilului vor fi principiul calauzitor pentru cei responsabili de educarea si formarea sa; aceasta responsabilitate apartine in primul rand parintilor lui. Copilul va avea drepturi depline la joaca si recreatie, care vor trebui orientate catre aceleasi scopuri ca si educatia; societatea si autoritatile publice vor depune toate eforturile in vederea promovarii acestui drept.
Articolul 8: Copilul se va numara printre primii care vor primi protectie si ajutor.
Articolul 9: Copilul va fi protejat impotriva tuturor formelor de neglijenta, cruzime si exploatare. El nu va fi, sub nici o forma, obiect de trafic. Copilul nu va fi angajat inainte de implinirea unei varste minime adecvate; in nici un caz el nu va fi obligat sau nu va putea dobandi permisiunea sa se implice in activitati care i-ar putea prejudicia sanatatea sau educatia sau care ar putea interfera cu dezvoltarea sa fizica, mentala sau morala.
Articolul 10: Copilul va fi protejat de practicile care ar putea implica discriminari rasiale, religioase sau de orice alt fel. El va fi crescut in spiritul intelegerii, tolerantei, prieteniei intre oameni, al pacii si infratirii universale, si avand constiinta deplina ca energia si talentele sale trebuie puse in slujba semenilor sai.
20 noiembrie - Ziua naţională fără tutun: Ţigările, a doua cauză majoră de decese din lume
Agenţia Naţională Antidrog (ANA) marchează pe 20 noiembrie Ziua Naţională fără Tutun şi încearcă să informeze şi să sensibilizeze tinerii, politicienii şi societatea civilă privind riscurile consumului de tutun şi interzicerea totală a publicităţii şi promovării acestor produse.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, consumul de tutun reprezintă a doua cauză majoră de decese din lume. Tutunul este drogul licit a cărui vânzare antrenează, după estimările producătorilor, decesul unei treimi, până la jumătate, din numărul fumătorilor, viaţa acestora fiind redusă în medie cu 15 ani.
Fumatul este responsabil pentru 75% dintre infarctele la fumătorii cu vârsta sub 50 ani şi pentru 30% din decesele datorate diferitelor forme de cancer.
În România se înregistrează anual aproape 33.000 decese ca urmare a consumului de tutun.
Peste 650 milioane de persoane din lume pot muri din cauza consumului şi dependenţei de tutun, dar alte sute de mii de oameni pot muri din cauza consumului pasiv de tutun.
Anual, conform Organizaţiei Mondiale a Muncii, se înregistrează cel puţin 200.000 de decese datorate fumatului pasiv în rândul angajaţilor, iar in ţările Uniunii Europene, peste 80.000 decese.
Studiul naţional privind cunoştinţele, practicile şi atitudinile populaţiei generale cu vârsta între 15-64 ani, realizat de Agenţia Naţională Antidrog, în 2007 comparativ cu 2004 2004) indică o menţinere a prevalenţei consumului de tutun în ultimele 30 zile (dependenţă de tutun), respectiv 33,6% în 2007, comparativ cu 36,5% în 2004. După apartenenţa la gen (bărbaţi/femei), persoanele de sex masculin par să fi renunţat la fumat într-o proporţie semnificativă (42,5% în 2007, faţă de 48,7% în 2004), în timp ce femeile şi-au păstrat acelaşi comportament al consumului de tutun (25,1% în 2007, faţă de 25,3% în 2004) .
În ceea ce priveşte vârsta de debut în consumul de tutun (vârsta la care fumătorii au inhalat cel puţin 1-2 fumuri), conform studiului, aceasta este de 6 ani.
Legat de indicatorul cerere de tratament, la nivel naţional, s-au înregistrat anul trecut 1893 de cazuri de admiteri la tratament ca urmare a consumului de droguri. Dintre acestea, au fost raportate 179 de admiteri la tratament în unităţile Ministerului Sănătăţii Publice pentru consum de tutun, la nivel naţional.
Tot în 2007, un număr de 15 consumatori s-au adresat Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, raportând tutunul ca drog principal în vederea admiterii la tratament: 9 de sex feminin şi 6 de sex feminin, 7 cu vârsta mai mică de 18 ani.
Pentru că, în fiecare an, industria tutunului alocă zeci de milioane de euro pentru comercializarea eficientă a produselor sale făcând apel la un cât mai mare număr de mijloace şi încercând să îi fidelizeze pe tineri, singura modalitate socială de contra-atac o reprezintă astfel apeluri la acţiune şi campanii stradale de promovare a unui mesaj de tipul Tinereţe fără tutun.
Tinereţe fără tutun este sloganul propus pentru marcarea Zilei Naţionale fără Tutun, în concordanţă cu cel recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care face parte dintr-un apel la acţiune adresat tinerilor, decidenţilor politici, societăţii civile şi publicului larg pentru interzicerea totală a publicităţii şi promovării produselor din tutun, măsuri legislative care ar putea conduce la scăderea consumului de tutun în populaţia generală şi în rândul adolescenţilor şi tinerilor, în special.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, consumul de tutun reprezintă a doua cauză majoră de decese din lume. Tutunul este drogul licit a cărui vânzare antrenează, după estimările producătorilor, decesul unei treimi, până la jumătate, din numărul fumătorilor, viaţa acestora fiind redusă în medie cu 15 ani.
Fumatul este responsabil pentru 75% dintre infarctele la fumătorii cu vârsta sub 50 ani şi pentru 30% din decesele datorate diferitelor forme de cancer.
În România se înregistrează anual aproape 33.000 decese ca urmare a consumului de tutun.
Peste 650 milioane de persoane din lume pot muri din cauza consumului şi dependenţei de tutun, dar alte sute de mii de oameni pot muri din cauza consumului pasiv de tutun.
Anual, conform Organizaţiei Mondiale a Muncii, se înregistrează cel puţin 200.000 de decese datorate fumatului pasiv în rândul angajaţilor, iar in ţările Uniunii Europene, peste 80.000 decese.
Studiul naţional privind cunoştinţele, practicile şi atitudinile populaţiei generale cu vârsta între 15-64 ani, realizat de Agenţia Naţională Antidrog, în 2007 comparativ cu 2004 2004) indică o menţinere a prevalenţei consumului de tutun în ultimele 30 zile (dependenţă de tutun), respectiv 33,6% în 2007, comparativ cu 36,5% în 2004. După apartenenţa la gen (bărbaţi/femei), persoanele de sex masculin par să fi renunţat la fumat într-o proporţie semnificativă (42,5% în 2007, faţă de 48,7% în 2004), în timp ce femeile şi-au păstrat acelaşi comportament al consumului de tutun (25,1% în 2007, faţă de 25,3% în 2004) .
În ceea ce priveşte vârsta de debut în consumul de tutun (vârsta la care fumătorii au inhalat cel puţin 1-2 fumuri), conform studiului, aceasta este de 6 ani.
Legat de indicatorul cerere de tratament, la nivel naţional, s-au înregistrat anul trecut 1893 de cazuri de admiteri la tratament ca urmare a consumului de droguri. Dintre acestea, au fost raportate 179 de admiteri la tratament în unităţile Ministerului Sănătăţii Publice pentru consum de tutun, la nivel naţional.
Tot în 2007, un număr de 15 consumatori s-au adresat Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, raportând tutunul ca drog principal în vederea admiterii la tratament: 9 de sex feminin şi 6 de sex feminin, 7 cu vârsta mai mică de 18 ani.
Pentru că, în fiecare an, industria tutunului alocă zeci de milioane de euro pentru comercializarea eficientă a produselor sale făcând apel la un cât mai mare număr de mijloace şi încercând să îi fidelizeze pe tineri, singura modalitate socială de contra-atac o reprezintă astfel apeluri la acţiune şi campanii stradale de promovare a unui mesaj de tipul Tinereţe fără tutun.
Tinereţe fără tutun este sloganul propus pentru marcarea Zilei Naţionale fără Tutun, în concordanţă cu cel recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care face parte dintr-un apel la acţiune adresat tinerilor, decidenţilor politici, societăţii civile şi publicului larg pentru interzicerea totală a publicităţii şi promovării produselor din tutun, măsuri legislative care ar putea conduce la scăderea consumului de tutun în populaţia generală şi în rândul adolescenţilor şi tinerilor, în special.
Remus Opreanu
Remus Opreanu (n. 22 septembrie 1844 — d. 23 octombrie 1908) a fost un politician român, primul prefect al județului Constanța, cunoscut pentru faptul că a susținut interesele Dobrogei și după încheierea mandatului, în calitate de parlamentar.
| Prefect de Constanța | |
|---|---|
| În funcție 23 noiembrie 1878 – septembrie 1881 | |
| Prefect de Tulcea | |
| În funcție 10 mai 1881 – septembrie 1881 | |
| Prefect de Putna (1876) Procuror general la Curtea de Apel din București (1876-1878) Deputat și senator de Ialomița Consilier al Curții de Casație | |
| Născut | 22 septembrie 1844 Constanța |
| Decedat | 23 octombrie 1908 București |
| Partid politic | Partidul Național Liberal |
| Alma mater | Licență în drept (1866) după studii juridice începute la Facultatea de Drept din București și continuate la Paris Doctor în litere (1869) după studii filologice la Pisa, Florența, Roma șiNeapole |
| Profesie | magistrat, filolog |
O stradă din centrul vechi al Municipiului Constanța precum și o localitate din județul Constanța îi poartă numele. De asemenea, Școala cu clasele I-VIII Nr. 7 din Constanța a luat, de la 28 noiembrie 2006, titulatura de Școala Gimnazială „Remus Opreanu”.
Activitate socio-profesională
A fost pe rând procuror și supliant la Tribunalul de Prahova, judecător la Brăila, procuror la curtea din Focșani, judecător și procuror general la curtea din Craiova (1873), prefect de Putna (1876) și procuror general la Curtea de Apel din București (1876-1878). În noiembrie 1878 a fost numit prefect al districtului Constanța din provincia Dobrogea, atașată României în urma Congresului de la Berlin. În septembrie 1881 a demisionat și s-a stabilit la București. Ca deputat, senator de Ialomița cât și consilier al Curții de Casație, a susținut interesele Dobrogei în Parlament.
A redactat și a pus în aplicare legea pentru organizarea Dobrogei. A avut inițiativa de a ridica la Constanța statuia lui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat în cetatea antică Tomis.
a fost pe rând procuror şi supleant la Tribunalul de Prahova, judecător la Brăila; procuror la curtea din Focşani, judecător şi procuror general la curtea din Craiova (1873)
prefect de Putna (1876); Procuror general la Curtea de Apel din Bucureşti (din 1876)
în noiembrie 1878 este numit prefect al districtului Constanţa din noua provincie - Dobrogea
primul prefect al administraţiei româneşti pentru judeţul Constanţa intră în oraşul Constanţa la 22 noiembrie 1878 şi în 23 noiembrie primeşte administraţia judeţului
10 mai 1881 este numit prefect şi pentru judeţul Tulcea, devenind astfel administratorul provinciei Dobrogea
în septembrie 1881 demisionează şi se stabileşte la Bucureşti
ca deputat, senator de Ialomiţa cât şi consilier al Curţii de Casaţie susţine interesele Dobrogei în Parlament
Realizări:
este primul Prefect de Constanţa
a redactat şi a pus în aplicare legea pentru organizarea Dobrogei
a avut iniţiativa de a ridica la Constanţa statuia lui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat în antica cetate Tomis
Personalitate locală în cărţile:
DOBROGEA : Cincizeci de ani de vieaţă românească : 1878-1928 : Publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei
Istoricul oraşului Constanţa
Personalitate locală în cărţile:
Bibliografie
Vulcan, Petru - Personalități dobrogene, Tipografia regală, București, 1906, p. 23
Drepturile copilului
Drepturile copilului,
așa cum sunt ele enunțate în Convenție
- Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
- Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
- Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
- Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
- Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor șipersonalității sale.
- Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
- Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
- Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
- Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.
- Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.
- Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare;
- Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor
- Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.
- Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
- Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește. În oriceprocedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
- Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
- Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.
- Copilul aparținând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității din care face parte.
- Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
- Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.
- Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.
- Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afecțiune și desecuritate materială și morală.
- Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă.
- Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora.
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naștere prima mișcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și a violenței. În Europa, această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituții publice de ocrotire, școli și instituții separate pentru copii delincvenți, precum și de tribunale pentru minori.
După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenția lumii. În 1924, Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva. În 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului.
Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au competentele necesare pentru a lua decizii în privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor decizii.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei.
Drepturile copilului ai cărui părinți sunt divorțați sau separați
Copilul ai căror părinți sunt divorțați are dreptul de a menține relații personale cu aceștia. Există mai multe forme de realizare a legăturilor personale ca de pildă dreptul de acces,dreptul de vizită , dreptul de găzduire, dreptul de corespondență și dreptul de primi informații personale. Toate acestea sunt reglementate de art. 15 din Legea 272/2004.
Sistemul drepturilor copilului în România
În România, drepturile copilului fac în prezent obiectul Legii 272/2004, o lege aliniată la acquis-ul comunitar, în concordanță cu convențiile internaționale în domeniu. În România autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției. Convenția a fost ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată. De asemenea drepturile copiilor se completează cu alte acte internaționale în materie, la care România este parte: Pe lângă Convenția asupra Drepturilor Copilului, sistemul legislativ al drepturilor copilului în România este completat de către Legea 272/2004 cu privire la și de către Convenția de la Lanzarote pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, convenție care este în curs de ratificare, de către România
Carențe ale modului de implementare a drepturilor copilului
Există o serie de probleme în legătură cu drepturile copilului care afectează mai ales copii ai căror părinți sunt în divorț:
- Discriminarea în instanță a părinților de sex masculin cu privire la încredințarea minorilor. Deși legea le dă acestora teoretic șanse egale de a primi încredințarea minorilor, într-o proporție covârșitoare, părinții de sex feminin primesc încredințarea minorilor. Cazurile de încredințare a minorilor către tată sunt în general acelea în care mama nu este de găsit, este plecată din țară sau este decedată,
- Lipsa cursurilor de specializare pentru magistrații implicați în cauze cu minori
- Practica neunitară a instanțelor de judecată cu privire la programele de legături personale
- Lipsa unei metodologii de lucru care să stea la baza evaluării fenomenului alienării părintești, sau a sindromului Stockholm ce afectează multi copii, în urma divorțului
- Lipsa unei metodologii de audiere a minorului în instanță
- Lipsa normelor metodologice de aplicare a legii 272/2004
- Neconcordanța dintre Legea 272/2004 și Legea privind libera circulație a persoanelor care oferă părintelui care a primit încredințarea (în formula vechiului Cod Civil ce e încă în vigoare până la 1 octombrie 2011) o breșă legală de a ieși din țară cu minorii fără a fi nevoie de acordul celuilalt părinte.
- Jurisprudența învechită care acceptă violența în scop educativ exercitată de către părinți asupra copiilor.
Referințe
- ^ A se vedea răspunsul ANPDC care se poate descărca de aici
- ^ "În România 84,5% din nucleele familiale monoparentale sunt de tipul "mame cu unul sau mai mulți copii", restul de 15.5% fiind "tați cu copii"" Citat din Studiul privind evoluția fenomenului familiilor monoparentale în România realizat de către Centrul Național De Pregătire În Statistică Colectiv de realizare: Drd. Andreea CAMBIR, Viorica DUMA , Mariana PIETREANU, Andoria IONIȚĂ, Corina PĂCURAR. O copie a acestui studiu este stocată și aici
- ^ http://www.omis.ro/existam/files/01_CSM_cursuri%20magistrati.pdf
- ^ http://www.omis.ro/existam/files/04_ANPDC_practica%20cauze%20minori.pdf
- ^ http://www.omis.ro/existam/files/05_ANPDC_psih%20copilului.pdf
- ^ http://www.omis.ro/existam/files/07_ANPDC_,metodol%20audiere%20copii.pdf
- ^ http://www.omis.ro/existam/files/08_Norme%20met%20legea%20copilului.pd
19 noiembrie - Ziua cercetătorului şi proiectantului din România
Începând cu 1994, în fiecare an, la 19 noiembrie, România serbează "Ziua cercetătorului şi proiectantului din România". Aniversarea a fost decisă prin Hotărârea de Guvern nr.764, în semn de omagiu faţă de activitatea savantului american de origine română George Emil Palade (1912-2008), laureat al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1974.
Născut la Iaşi, la 19 noiembrie 1912, într-o familie de cadre didactice, tatăl său fiind profesor de folosofie, iar mama sa profesor de liceu, George Emil Palade a fost un om de știință american, de origine română. A fost specialist în domeniul biologiei celulare, iar în anul 1974 a luat premiul Nobel pentru fiziologie și medicină.
George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină la București în 1940, obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă". În perioada 1942 - 1945, medicul a servit în Corpul Medical al Armatei Române, iar mai apoi, în 1946, s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica industriaşului Nicolae Malaxa cu care pleacă în Statele Unite ale Americii, fiind angajat pe post de cercetător la New York University, unde și-a întâlnit mentorul, pe omul de știință dr.Albert Claude.
Albert Claude lucra la Institutul Medical de Cercetare Rockefeller şi l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în Departamentul de Patologie Celulară. Înțelegând importanţa microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie, Palade a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz.
Fundamentul cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine, evidențiind particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade".
Împreună cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.
În anul 1961 Palade a fost ales membru al Academiei de Ştiinte a SUA, iar în 1973 părăseşte Institutul Rockefeller, transferându-se la Yale University, unde condus catedra de Biologie celulară, și din 1990 lucrează la Universitatea din San Diego, California.
A publicat peste 100 de titluri, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte, memorii, publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume.
A fost distins cu premii de înalt prestigiu ştiinţific: "Premiul Passano" (1964), "Premiul Albert Lasker" (1966), "Premiul T. Duckett Jones" (1966). A fost ales membru al multor asociaţii ştiinţifice şi al multor academii naţionale de ştiinţă. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi.
În 1974 Palade primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve "pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne", cu referire la cercetările sale în Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, tema intitulându-se "Aspecte intracelulare în procesul de secreţie a proteinelor".
În 1975 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1989, este ales și Membru de Onoare al American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) la Universtiatea din California. La 12 martie 1986, Ronald Reagan, Preşedintele SUA, l-a premiat pe dr. George Palade cu Medalia Naţională de Ştiinţă (National Medal of Science) - în ştiinţele biologice, pentru merite deosebite constând în: "descoperiri fundamentale a unei serii esenţiale de structuri super-complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice", (inclusiv cele umane).
În 2008, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan.
S-a stins din viaţă la 8 octombrie 2008, în SUA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
