Ce faci cand copilul amana temele pentru acasa ?
Ce trebuie sa stii despre tendinta de a amana:
- Specialistii considera ca are legatura cu reglarea emotiilor: persoana care poate face fata starilor inconfortabile (frustrare, stres, teama) nu este tentata sa amane sarcinile dificile.
- Amanarea nu este doar o problema a vointei, ci si a cunostintelor si abilitatilor: copilul care nu este convins ca poate face tema, nu se va simti motivat sa o inceapa.
- Atunci cand devine un obicei, aduce cu sine un nivel ridicat de stres.
- Unii specialisti considera ca stilul autoritar de parenting il face pe copil sa amane mai mult.
- Este un comportament care se invata.
Cum il ajuti pe copil sa nu mai amane temele:
Ajuta-l sa isi formeze obiceiuri de invatare care incurajeaza consecventa.Este important sa stie sa isi organizeze timpul si spatiul dedicat invatarii, sa planifice temele si proiectele din timp si sa poata cere ajutor atunci cand are nevoie.
Invata-l sa prioritizeze temele impartindu-le in cateva categorii:
- un nivel ridicat de prioritate: intra temele si proiectele care trebuie predate in ziua urmatoare;
- un nivel mediu de prioritate: teme si proiecte mai mari care trebuie predate la cateva zile distanta si la care e bine sa lucreze cate putin in fiecare zi;
- un nivel scazut de prioritate: teme si sarcini care se pot rezolva foarte rapid fiindca sunt usoare (citirea unui text de cateva pagini, alcatuirea de propozitii folosind anumite cuvinte, decuparea de imagini etc.). Acestea pot fi facute cand a terminat cu toate celelalte sau se pot realiza intercalat, dupa finalizarea unei teme mai grele.
Recomanda-i sa isi faca timp si pentru relaxare. Dupa 50 – 60 de minute de concentrare, isi permite 10 minute de relaxare.
Descopera ce dificultati are copilul tau. Un alt lucru important pe care il poti face ca parinte este sa discuti cu copilul despre dificultatile pe care le intampina cand isi face temele. In spatele asa zisei amanari pot sta diferite motive:
- dificultati de concentrare,
- probleme de invatare,
- neintelegerea cerintelor cadrului didactic,
- frustrare si sentimente negative fata de profesorul care preda materia la care are de facut temele,
- planificarea nepotrivita a timpului si a sarcinilor.
Invata-l sa fie constient de propriile emotii si reactii. Mai ales daca este un copil care amana frecvent temele sau alte sarcini, invata-l sa fie atent la ce se intampla in mintea sa atunci cand decide sa lase pe mai tarziu o sarcina: i se pare ca e prea grea si se simte speriat, i se pare plictisitoare, total neplacuta si simte frustrare? Invata-l sa identifice emotia pe care o trezeste sarcina respectiva si recomanda-i ca inainte sa ia decizia de a se ridica de la birou si sa amane temele, sa respire adanc si sa numere pana la 10. Cel mai probabil, pana atunci emotiile prin care trece vor pierde din intensitate. Apoi poate incepe sa scrie macar o parte din tema. Daca simte din nou imboldul de a fugi de tema, poate veni sa discute cu tine despre acest lucru.
De asemenea, umorul functioneaza la cei mici pentru a-i determina sa inceapa mai repede ceva ce au de facut. Vorbeste-i despre printesa din poveste care a trebuit sa sarute broasca, iar aceasta din urma s-a transformat intr-un print deosebit de frumos. “Cu cat saruti mai repede broasca, cu atat mai repede va aparea printul. Daca printesa ar fi stat mai mult pe ganduri vazand cat de urat e animalul, putine sunt sansele sa o mai fi sarutat.”. La fel, principiul se poate aplica si in cazul temelor: cu cat sunt facute mai devreme, cu atat ai invatat mai repede lectiile.
Sursa : aici
CALENDAR SĂRBĂTORI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE - LUNA FEBRUARIE
01
februarie- Ziua Intendenţei Militare; Înfiinţarea la Bucureşti a Arsenalului
Armatei(1861)
02
februarie -Ziua Mondială a Zonelor Umede, Convenţia Ramsar
02
februarie -Întâmpinarea Domnului
02
februarie - Încheierea bătăliei de la Stalingrad (1943)
08
februarie- Intrarea triumfală a lui Cuza în Bucureşti după dubla alegere
09
februarie -Ziua Mondială a Bolnavilor
10 februarie- Ziua Mondială a Tineretului Ortodox(1945)
10 februarie- Ziua Mondială a Tineretului Ortodox(1945)
10 februarie -Semnarea Tratatului de Pace de la Paris(1947)
24
februarie -Dragobetele
25
februarie -Aşure, o sărbătoare a turcilor din România
28 februarie -Ziua Protecţiei Civile Române(1933)
1 februarie - Ziua Intendenţei Militare; Înfiinţarea la Bucureşti a Arsenalului Armatei(1861)
Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/CRISTINA MATEI
Bucătărie de campanie
Bucătărie de campanie
Intendența militară a fost oficializată în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Până la înfăptuirea Unirii celor două Principate, încă de pe timpul Regulamentelor Organice, în Ministerele de Război ale Moldovei și Munteniei funcționa câte o secție de intendență, însă atribuțiile acestora nu erau clar definite.
Unirea Principatelor Române a accelerat consacrarea intendenței ca specialitate distinctă și indispensabilă a Armatei Române, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860, hotărându-se întrunirea administrațiilor militare și a intendențelor într-o singură administrație, sub ordinele Ministerului de Război din București.
Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, Alexandru Ioan Cuza a consfințit înființarea Corpului de Intendență Militară. Acesta era alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) și subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenți clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncți clasa I (asimilați gradului de comandanți de batalion — maior) și șase adjuncți clasa a II-a (căpitan).
Prin Raportul înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenței. Astfel, prin ''Instrucțiunile asupra funcțiilor Intendenței Militare'', publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, se preciza expres că intendenții militari erau numiți de guvern pe lângă trupe ''ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei'' — solda și subzistența, îngrijirea îmbrăcăminții, a locuinței, sănătății și înlesnirea mișcărilor.
Din inițiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu, în 1862 a fost adoptată ''Legea privind întreținerea armatei'', care ulterior a cunoscut o serie de îmbunătățiri. Legea reglementa pensiile militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite. În același an au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofițerilor de administrație, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.
Evoluția ulterioară a intendenței militare a confirmat utilitatea sa primordială pentru bunul mers al oștirii, logistica din zilele noastre preluând multe dintre tradițiile și atributele sale.
Unde-i X... hop şi 0 !
X şi 0 este o competiţie între două persoane, iar varianta sa clasică este cea jucată într-un pătrat 3 x 3. Regulile sunt simple: cei doi jucători completează pe rând câte o căsuţă a pătratului cu semnul ales de fiecare (X sau 0), iar câştigătorul este cel care reuşeşte să marcheze 3 căsuţe în linie dreaptă (orizontală, verticală sau diagonală). Dacă au fost completate toate căsuţele şi niciunul din jucători nu a obţinut 3 în linie, jocul se încheie cu remiză.
Să analizăm puţin desfăşurarea jocului. Chiar şi în această variantă simplă de 3 x 3, numărul de mutări posibile este foarte mare: 15 120 variante diferite numai pentru primele 5 mutări! Totuşi, un jucător isteţ poate deveni imbatabil dacă urmează câteva scheme de bază. Dacă ambii jucători cunosc aceste strategii şi le aplică, jocul se termină printr-o remiză.
De exemplu, jucătorul care începe primul are 3 variante: căsuţa din centru, un colţ sau o căsuţă laterală. Dintre toate, varianta cea mai eficientă este colţul, deoarece adversarul poate evita de a fi prins în cursă la mutarea următoare numai printr-una singură din cele 8 variante posibile: centrul. Puteţi spune care sunt celelalte strategii ale jocului?
De exemplu, jucătorul care începe primul are 3 variante: căsuţa din centru, un colţ sau o căsuţă laterală. Dintre toate, varianta cea mai eficientă este colţul, deoarece adversarul poate evita de a fi prins în cursă la mutarea următoare numai printr-una singură din cele 8 variante posibile: centrul. Puteţi spune care sunt celelalte strategii ale jocului?
O altă variantă mai interesantă este cea cu 6 fise care se pot muta. Aceasta era foarte răspândită în antichitate la chinezi, greci şi romani. Se joacă tot pe un pătrat 3 x 3, folosind 3 fise de un fel şi 3 fise de alt fel (se poate juca cu monede de două mărimi). Jucătorii pun pe rând câte o fisă pe tabla de joc, până când le termină. Dacă niciun jucător nu a câştigat prin aşezarea a 3 fise de acelaşi fel într-un rând, jocul continuă prin mutarea unei singure fise într-o pătrăţică învecinată pe orizontală sau verticală, tot pe rând. Procedeul continuă până când unul dintre cei doi câştigă. Spre deosebire de varianta clasică a lui X şi 0, aici primul jucător câştigă sigur dacă aşază prima fisă în centru (şi aplică strategiile potrivite). De aceea, această mutare este interzisă, de obicei.
Dacă vă pasionează geometria în spaţiu, există şi o variantă tridimensională a clasicului joc X şi 0. Ea se joacă într-un cub 3 x 3 x 3, iar câştigătorul trebuie să obţină 3 într-o linie pe oricare din feţele cubului sau chiar pe una din diagonalele cubului! Într-adevăr, această variantă este o adevărată aventură în spaţiu! Iar dacă doriţi o provocare chiar şi mai mare, puteţi juca varianta propusă de un american glumeţ: primul jucător care aşază 3 într-o linie pierde!
Şi pentru a încheia într-o notă amuzantă, trebuie să aflăm de unde vine denumirea englezească a jocului X şi 0. Se pare că Tic Tac Toe provine dintr-un vechi cântec de leagăn, care în traducere sună astfel:
Tit, tat, toe,
Mişc întâi, dacă-mi dai voie.
Am trei tinerei, stau în şir ca nişte zmei,
Pun pe unul sus, pun pe altul jos,
Şi pe-al treilea-l pun frumos
Pe coroana ăstui moş.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
