Dacă vrei ca ideile tale să reziste anilor, scrie-le pe hârtie, iar dacă vrei să dăinuiască pe veci, înseamnă-le în inima unui copil.
Traditia purtarii martisorului! Ce este martisorul?
S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar...si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc.
Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, martisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...
CE ESTE MARTISORUL?
Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.
CUM A APARUT MARTISORUL?
Ei bine...iata povestea martisorului... Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
CARE SUNT ORIGINILE MARTISORULUI?
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
PRIMUL MARTISOR
Poate o sa radeti...dar legenda martisorului spune ca: Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul. Insa despre martisor a inceput sa se vorbeasca mai tarziu, primele informatii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.
CALENDAR SĂRBĂTORI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE - LUNA MARTIE
01 martie - Ziua Martisorului
08 martie-Ziua Internaţională a Femeii
09 martie-Mucenicii-40 pahare de vin
14 martie-Ziua Internaţională
de Lupta Impotriva Barajelor si pentru Râuri, Apa si Viaţă
15 martie-Ziua Mondială a Consumatorului
15 martie-15martie-15 aprilie Luna Padurii
21 martie-Ziua Internaţională împotriva Rasismului
21 martie-Ziua Internaţională a Teatrului de Animatie
21 martie-Ziua Mondială a Poeziei
21 martie-Ziua Internaţională a Copiilor Străzii
21 martie-Ziua Sindromului Down
22 martie Ziua Mondială a Apei
23 martie-Ziua Mondială a Meteorologiei
24 martie-Ziua Mondială de Combatere a Tuberculozei
25 martie-Buna Vestire
25 martie-Ziua Politiei Romane
27 martie-Ziua Mondialăa Teatrului
27 martie- Basarabia povestea unei sărbători
28 februarie - Ziua Protecţiei Civile Române(1933)
PROTECTIA CIVILA
1. Scurt istoric
Sunt emise in aceasta perioada decrete Guvernamentale privind:
- protectia si interventia formatiunilor de aparare civila in cazul atacurilor aeriene;
- protectia si interventia formatiunilor de aparare civila in caz de dezastre;
- asigurarea interventiei in caz de accident nuclear ;
- se intocmesc planuri de protectie si interventie in cazul atacurilor aeriene si dezastrelor.
Legea privind apararea civila din Romania din anul 1978, a scos, in evidenta pentru prima data rolul si locul apararii civile in cadrul sistemului national de aparare a tarii.
Se stabileste astfel ca apararea civila este parte componenta a sistemului natural de aparare si trebuie sa asigure pregatirea populatiei, teritoriului si economiei pentru protectia cetatenilor si bunurilor materiale de orice natura, in timp de razboi sau in alte situatii speciale.
Conform acestei legi se stabilesc masurile apararii civile, se constituie state majore si comisii de specialitate, precum si formatiuni de protectie civila. Sunt stabilite formele si metodele de pregatire a populatiei si formatiunilor de protectie civila prin : convocari, antrenamente, sedinte practice si in final prin exercitii si aplicatii cu agentii economici, orase, judete, grupuri de judete.
Revolutia din decembrie 1989, a creat conditii noi perfectionarii activitatii de aparare civila si in 1996, Parlamentul Romaniei adopta “Legea protectiei civile.”
Prin aceasta lege se schimba denumirea de aparare civila in protectie civila si se fac precizari privind atributiile protectiei civile si ansamblurile masurilor in caz de razboi sau dezastre.
Schimbarile politice, economice si militare din perioada anilor 1996 – 2004, au dus si la schimbari in domeniul protectiei civile. La 24.11.2004, Parlamentul Romaniei a adoptat o noua lege denumita “Legea privind Protectia Civila”. Conform acestei noi legi, la elaborarea strategiei nationale a protectiei civile, se au in vedere principiile, scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene in domeniu.
Conform legii protectiei civile, organizarea si coordonarea unitara a activitatilor de intensificare a masurilor de protectie civila, in situatii speciale se hotarasc de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
Trebuie retinut ca protectia civila, cunoaste permanent o dezvoltare si o adaptare la noile cerinte politice, economice, militare ceea ce duce si la unele schimbari in structura acesteia. Noile acte normative care apar, Legi sau Ordonante ale Guvernului Romaniei – trebuiesc duse la indeplinire prin aplicarea lor la toate esaloanele protectiei civile.
2.Unele consideratii privind necesitatea protectiei civile
Protectia Civila a aparut odata cu cresterea pericolelor pe care le-au generat razboaiele impotriva populatiei civile care nu era implicata in desfasurarea ostilitatilor militare. Dupa cum se cunoaste, razboiul – cel mai mare flagel social – a provocat omenirii imense pierderi umane si materiale de-a lungul intregii sale istorii cu deosebire in ultimul secol al mileniului doi, cand mijloacele purtatoare la tinta si armamentul de distrugere au cunoscut o evolutie ascendenta, fara precedent.
In aceste conditii se poate aprecia ca satelitii, rachetele si armele de distrugere in masa, au devenit cele mai grave pericole pentru omenire cu consecinte imprevizibile, dezastruoase si reparabile.
In conditiile intrebuintarii armelor de nimicire in masa, se apreciaza ca pierderile umane pot varia de la zeci de mii la sute de mii, in functie de felul armei si masurile de protectie care s-au luat pentru populatie. Aceasta insecuritate a populatiei, in cazul conflictelor militare a fost determinata de noua conceptie de purtare a razboaielor in functie de scopurile politice, economice, militare si sociale urmarite in zona respectiva (cazuri mai recente Afganistan si Irak). In aceste confruntari militare, populatia civila este cel mai greu incercata, daca avem in vedere numarul mare de victime, violente, foamete, panica si lipsa unui viitor.
In ultimul timp, necesitatea existentei protectiei civile, este determinata si de numarul mare de dezastre care apar pe teritoriul unei tari sau a unor actiuni teroriste (cele mai semnificative S.U.A Spania si Orientul Apropiat). In aceste conditii fiecare tara si-a marit grija pentru protectia populatiei, prin pregatirea ei si informarea sistematica despre pericolele pe care le prezinta dezastrele si actiunile teroriste.
In functie de conceptul de securitate nationala a fiecarei tari, sunt elaborate acte normative care stabilesc rolul si locul protectiei civile in ansamblul masurilor de aparare nationala.
Este evidenta aprecierea generala ca protectia civila trebuie reconsiderata in contextul cerintelor impuse de un eventual razboi modern dar si de dezvoltarea economica actuala, cu multe riscuri de dezastre. Protocolul de la Geneva din 1949 si la care a aderat si Romania, in anul 1990 arata ca, prin protectia civila, se intelege indeplinirea sarcinilor umanitare, destinate sa protejeze populatia civila impotriva ostilitatilor sau dezastrelor si sa o ajute sa depaseasca efectele lor imediate, asigurand conditiile necesare de supravietuire.
3.Rolul si locul protectiei civile in cadrul sistemului securitatii nationale
Rolul si locul Protectiei Civile in cadrul sistemului securitatii nationale este bine conturat in Legea privind Protectia Civila nr. 481/24.11.2004, care la art.1 arata ca : ‘Protectia civila este o ccomponenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit legii privind protectia civila, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conlictelor armate si inlaturarea operativa a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.’
Pentru indeplinirea scopului prevazut la art.1 din Legea privind protectia civila, protectiei civile ii revin urmatoarele atributii:
- identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generate de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul Romaniei;
- culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila;
- informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloace de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul de urgenta;
- organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capaci-tatii de interventie optime a serviciilor pentru situatii de urgenta;
- instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;
- protectia populatiei si a bununilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului impotrivsa efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;
- asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de conflict armat;
- organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, limitarea si inlatu-rarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru reabilitarea unitatilor publice afectate;
- limitarea si inlaturarea efectelor dezastruoase si a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
- asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexploatata din timpul conflictelor militare;
- participarea la misiuni internationale specifice;
- constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in situatii de urgenta sau de conflict armat.
Atributiile protectiei civile se completeaza si cu prevederile cuprinse in alte acte normative privind strategia de securitate nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, precum si cu programele si procedurile elabo-rate de organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene.
Pentru indeplinirea atributiilor specifice Protectie civila sunt constituite servicii de urgenta profesioniste si voluntare.
Autoritatile Administratiei Publice Centrale si Locale, Institu-tiile publice, organizatiile neguvernamentale si agentii economice, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de protectie civila, potivit domeniului lor de competenta.
Masurile organizatorice si de pregatire pe liniile de protectie civila au caracter permanent si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi. Ele se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de urgenta.
Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei civile se asigura, la nivel central de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre Inspectoratele Judetene si Inspectoratele Municipiilor pentru Situatii de Urgenta.
4.Organizarea protectiei civile in Romania
Pentru indeplinirea atributiilor sale, protectia civila este organizata pe principiul administrativ – teritorial si al locului de munca, la ministere si celelalte organe ale administratiei publice centrale, la judete, localitati, institutii publice si agenti economici.
Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ – teritoriale, al institutiilor publice, ai agentilor economici, se reali-zeaza in raport cu clasificare acestora din punct de vedere al pro-tectiei civile.
Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de Prim – Ministru care conduce aceasta activitate prin Ministerul Administratiilor si Internelor, in calitate de Presedinte al Comite- tului National pentru Situatii de Urgenta.
La nivelul Institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, iar la nivelul agentiilor economice da catre conducatorii acestora.
La toate nivelele de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara, se constituie structuri specializate in domeniul protectiei civile, iar la nivelul municipiilor, oraselor, comunelor, institutiilor publice si al agentiilor economice, cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadrea-za personal de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile.
Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si al interventiei operative, se asigura de catre serviciile de urgenta prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si atributiile stabilite potrivit legii. Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie si actiune in situatie de urgenta, constituie de catre autoritatile abilitate, in conditiile legii, cuprind personal si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile.
Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila, se realizeaza de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin Centrele Operationale de Urgenta in timp de pace si prin punctele de comanda pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi.
5. Drepturile si obligatiile cetatenilor pe linie de protectie civila
In legea nr. 481/2004, privind protectia civila, se specifica clar drepturile si obligatiile cetatenilor pe linie de protectie civila.
In lege se prevede ca cetatenii Romaniei au urmatoarele drepturi:
- sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in serviciile de urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor Administratiei Publice locale;
- cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat, ori ca urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta, au dreptul la ajutoare de urgenta si la despagubiri, dupa caz. Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza actului de constatare, intocmit de organele competente si a hotararii Consiliului local, din fondurile prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin Hot. Guvernului ;
- personalul serviciului de urgenta voluntara si cetatenii care participa la actiuni preventive si de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta, beneficiaza de compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in statutul personalului voluntar.
In cea ce priveste obligatiile cetatenilor romani, in lege se prevede ca acestia:
- sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de Autoritatile Administratiei Publice centrale si locale, precum si de conducatorii institutiilor publice, ai agentiilor economice ;
- sa duca la indeplinire masurile de protectie civila dispuse de autoritatile competente, sau de personalul investit cu avizul autoritatilor publice din cadrul serviciilor publice de urgenta ;
- sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea nr.112, despre producerea oricarei situatii de urgenta ;
- sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde isi desfasoara activitatea ;
- sa participe la intretinerea adaposturilor din cladirile proprietate personala si in caz de necesitate, la amenajarea spatiilor de adapostire din teren ;
- sa-si asigure mijloace individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva de alimente si apa, precum si alte materiale de prima necesitate pentru protectia familiilor lor ;
- sa permita in situatii de urgenta civila, accesul fortelor si mij-loacelor de interventie, in incinta sau pe terenul proprietate privata ;
- sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate privata sau apartinand asociatiilor de locatari sau proprietari, precum si accesul persoanelor autorizate in vederea intretinerii acestora;
- sa accepte si sa efectueze: evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit masurilor dispuse de autoritatile locale ;
- sa solicite avizele si autorizatiile pivind protectia civila, in cazurile prevazute de lege.
Avand in vedere ca activitatea de protectie civila este de interes national, incalcarea prevederilor prevazute in Legea protectiei civile, atrage raspunderea juridica civila, contraven-tionala sau penala dupa caz. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de personalul serviciilor de urgenta de protectie civila, personal desemnat de Inspectoratul de General al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, nominalizati de Inspectorii Sefi, precum si de catre conducatorii Autoritatilor Adinistratiei Publice cu atributii in domeniul protectiei civile.
Aşure, o sărbătoare a turcilor din România
Sărbătoarea Ashura
„La Medina, unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaseră la întâmpinarea favorabilă a Profetului cu ocazia exodului), Mahomed, constatând existența unei practici de devoțiune propăvăduite de Moise, a considerat că adepții noii religii monoteiste aveau un drept egal de a posti în a zecea zi a primei luni a anului (pentru arabii musulmani) ziua de 'Āshūrā’ (cuvânt derivat de la 'ashara, "zece "). Abia mai târziu a fost revelată prescripția unui post canonic”. (A. Guellouz, pag. 306)
Etimologia cuvântului "ashura"
În limbajul semitic, rădăcina cuvântului “ashura” are semnificația de “zecime”. Se traduce literal prin: “a zecea zi”, care a dat și numele acestei sărbători (în anumite interpretări reprezintă chiar a zecea zi din lună, dar există diferite ipoteze cu privire la semnificația cuvântului).
Seminficația sărbătorii pentru musulmanii șiiți
Pentru șiiți , celebrarea acestei zile reprezintă comemorarea martiriului de la Karbala , unde Husayn ibn Ali și familia sa au fost uciși. Șiiții îl consideră pe Husayn (nepotul lui Muhammad) ca fiind cel de-al treilea Imam și succesorul de drept al Profetului. Musulmanii șiiți consideră comemorarea evenimentelor tragice prin Ashura ca reprezentând o punte de legătură profundă între ei și Dumnezeu. Ashura reprezintă lupta împotriva opresiunii și a injustiției în cadrul șiismului, făcând referire la acest eveniment istoric. Șiiții fac pelerinaje la mormântul lui Husayn în timpul acestei sărbători, la altarul de la Karbala, în Iraq. Celebrarea are loc în a zecea zi a lunii musulmane, Muharram și continuă încă 40 de zile, până în ziua de Arba‘een. Pentru a reaminti durerea pe care a suferit-o imamul Husayn, unii pelerini se biciuiesc în public. Pentru credincioșii desăvârșiți, Ashura reprezintă ocazia de a ispăși greșelile înaintașilor lor. În Iraq, unii oamenii își lovesc spatele până la sânge cu lanțuri, în sunetul de tobe și de cântări religioase.
În Iran, Ashura este comemorată prin intermediul Ta‘zieh , un gen teatral care încearcă să reconstituie masacrul imamului Husayn. În această perioadă, șiiții nu ascultă muzică, nu fac petreceri și nici nunți. Este o perioadă de durere și respect față de cei trecuți în neființă și, de asemenea, o perioadă de introspecție și doliu total. Imamii șiiți insistă asupra faptului că această zi nu trebuie privită ca o zi festivă, ci mai degrabă, ca o perioadă de inactivitate, durere și doliu.
Semnificația sărbătorii pentru musulmanii sunniți[modificare | modificare sursă]
Spre deosebire de șiiți, care atribuie zilei de Ashura celebrarea masacrului de la Karbala, unii musulmani sunniți sărbătoresc această zi conform relatărilor atribuite lui Muhammad. Sunt însă și sunniți care acceptă că Ashura este ziua atribuită martiriului imamului Husayn.
În funcție de hadith-urile care fac referire la aceasta, comemorarea zilei Ashura are diverse semnificații: acostarea Arcăi lui Noe, căința lui Adam după ce a părăsit Paradisul, eliberarea poporului evreu de către Moise de sub sclavia faraonică.
La câțiva ani după introducerea postului din luna Ramadan, postul Ashura a devenit facultativ, iar evenimentul reprezintă ocazia unei zile de post purificator în lumea musulmană, fiind recomandată o zi de post înainte sau după Ashura. În ziua de astăzi, în unele țări musulmane, Ashura are diferite semnificații: de exemplu, în Maroc durează două zile și este celebrată ca fiind sărbătoarea tinereții și a familiei.
Obiceiuri populare
În unele țări arabe precum Iraq și Liban, în timpul ceremoniei Ashura se citește „Maqtal Al-Husayn” (Uciderea lui Husayn). În alte zone, precum Iran și statele arabe ale Golfului Persic, se pun în scenă piese de teatru (Ta‘zieh) care încearcă să reconstituie Bătălia de la Karbala, suferința și martiriul lui Husayn.
În țări precum Turcia și Egipt, în această zi există obiceiul de a mânca Budinca lui Noe, acest eveniment fiind cunoscut în Turcia sub numele de Așure.
Aspecte socio-politice
Comemorarea acestei sărbători are o mare importanță socio-politică pentru șiiți, care au fost o minoritate de-a lungul istoriei lor în societatea arabo-islamică. De multe ori, sărbătoarea Ashura asociază memoria martiriului lui Husayn cu condițiile impuse de islam. Începând din timpul Revoluției Constituționale Iraniene (1905-1911), această perioadă de doliu a început să își asume un aspect politic. De asemenea, funcția politică a comemorării a fost foarte marcantă și între anii 1978-1979, în timpul Revoluției Islamice.
Pe de altă parte, unele guverne au interzis această comemorare. În anul 1930, Ashura a fost interzisă de către Reza Shah în Iran, iar în timpul regimului lui Saddam Hussein a fost văzută ca o amenințare și interzisă pentru mai mulți ani.
Violența în timpul sărbătorii
Diferența de opinie în ceea ce privește credincioșii celor două comunități, șiiții și sunniții, este recunoscută la nivelul întregii lumi musulmane. Astfel, în momentul în care în unele țări există mase semnificative de partizani ai ambelor grupări, de cele mai multe ori, celebrarea Ashurei se soldează cu violență.
Bibliografie
- Philip Hitti, Istoria arabilor
- Azzedine Guellouz, Islamul
- Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe
24 februarie - Dragobetele
Ziua lui Dragobete, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca coincide din punct de vedere al calendaristicii ortodoxe cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Sarbatoarea are insa origini stravechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci si transformat ulterior intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii. Urmand firul anumitor legende populare, se pare ca Dragobete (numit si “Cap de primavara”, “Navalnicul” sau “Logodnicul Pasarilor”) nu era nimeni altul decat fiul babei Dochi, un flacau extrem de chipes si iubaret, care seducea femeile care ii ieseau in cale. Dragobete a ramas insa pana in ziua de astazi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.
Obiceiuri si traditii stravechi de sarbatoarea Dragobetelui
Sarbatoarea Dragobetelui are o simbolistica bogata si interesanta. Dragobetele ingemaneaza in esenta sa atat inceputul, cat si sfarsitul - inceputul unui nou anotimp si al reinsufletirii naturii, sfarsitul desfatarilor lumesti caci incepe Postul Sfant al Pastelui.
In vremuri de demult (in anumite zone chiar si astazi!), in aceasta zi de mare sarbatoare, tinerii imbracati in straie frumoase, cuviincioase obisnuiau sa se stranga in paduri si sa culeaga in buchetele cele dintai flori ale primaverii. Culesul florilor se continua cu voie buna si cantece, cu un fel de joc numit “zburatorit”. La ceasul pranzului, fetele porneau in fuga catre sat, iar baietii le fugareau, incercand sa le prinda si sa le dea un sarutat. Daca baiatul ii era drag fetei, aceasta se lasa prinsa, ulterior avand loc si sarutul considerat echivalent al logodnei si al inceputului iubirii intre cei doi. Inspre seara, logodna urma sa fie anuntata comunitatii satului si membrilor familiei. Cei care participau la sarbatoare, respectand traditia, erau considerati a fi binecuvantati in acel an. Ei vor avea parte de belsug, fiind feriti in schimb de boli si febra. Conform anumitor superstitii din batrani, cei care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.
Daca vremea era mohorata in aceasta zi, daca era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strangeau intr-o casa “sa faca de Dragobete”, sa petreaca, sa lege prietenii, sa se tina de jocuri si ghidusii. In anumite zone fetele tinere obisnuiau sa arunce acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. De asemenea, tinerii flacai isi crestau usor bratul in forma unei cruci si isi atingeau taieturile rostind juramantul de a ramane pe viata frati de sange.
Cu ocazia acestei zile, batranii satului acordau o ingrijire speciala animalelor din ograda, dar si pasarilor. Batranii credeau ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea pe viata si se urnesc in construirea cuiburilor. La sfarsit de iarna si inceput de primavara, Dragobete oficia nuntirea pasarilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisa in aceasta zi. In rostul imperecherii pasarilor nu ai voie sa intervii, se crede…
In anumite zone ale tarii, in aceasta zi, tinerii isi unesc destinele prin logodna, promitandu-si credinta si iubire.
Superstitii si credinte populare de Dragobete
In vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.
In aceasta zi, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an... Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.
In anumite sate uitate ale Romaniei, din pamant se scot radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul.
Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi.
Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.
Nu ai voie sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.
In unele zone ale tarii, ajunul Dragobetelor este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobetele le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.
sursa: aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)