Leul şi şoarecele

                                                     fabulă, după Esop

        Într-o seară de vară, domnul Leu îşi făcea siesta în pădure. Sforăitul său era aşa de puternic, încât nici un animal nu putea să se odihnească.

        - Aici nu se mai poate dormi! protestară animalele.

        În ciuda zgomotelor şi a plângerilor, leul dormea fără nici o treabă, lansând în aer sforăituri îngrozitoare.

        Atunci se întâmplă să se întoarcă pe o parte şi prinse între labe un şoricel. Sărmanul mititel începu să tremure şi-l rugă:

        - Nu mă mai strânge între ghearele tale, rege al junglei! Deşi sunt mic, s-ar putea să-ţi fiu de ajutor într-o zi.

        Leul nu voia să îi facă rău, aşa că îi dădu drumul şorice-lului. După aceea se culcă la loc.

        Timpul trecu, veni primăvara, iar odată cu ea, veniră şi vânătorii. Ei voiau să-l prindă pe leu pentru a-l vinde la circ.

        - Îl vom adormi cu o injecţie şi îl vom prinde în plasă, spuseră ei.

        Zis şi făcut. Leul fu prins, dar se trezi când era în drum spre camion. Văzându-se prizonier, leul răcni atât de tare, că auzi şi şoricelul.

        - Ce zgomot! Aceste ţipete sunt ale regelui pădurii. Acum vin!

        Micuţul fugi în mare grabă.

        - Aici sunt! Mă ţin de promisiune, îi strigă leului.

Şoricelul începu să roadă frânghiile cu rapiditate. Datorită răbdării şi lucrului bine făcut, el salvă viaţa leului. Când regele junglei se văzu liber, îi spuse rozătorului:

        - Mii de mulţumiri, prietene! Astăzi am învăţat că:

Nimeni nu-i de dispreţuit, de e mare sau de-i mic.

Căci prin muncă şi efort, valoroşi suntem cu toţii.

Cartea junglei

după Rudyard Kipling

- repovestire -

          Într-o zi, înţeleapta panteră Bagheera descoperi în adâncul junglei un copilaş! Înfofolit în scutece, copilul stătea în coşuleţul lui de răchită, într-o barcă eşuată, probabil.

          Bagheera duse copilul în vizuina unei familii de lupi. Lupoaica îl adoptă pe Mowgli şi îl crescu alături de puii ei.

          Vreme de zece ani, lupii îl înconjurară cu dragoste pe Mowgli, fiind chiar răsfăţat de aceştia. Şi băieţelul îi iubea foarte mult şi se simţea în largul lui printre lupi. Bagheera îl vizita în fiecare zi, mulţumită că Mowgli era atât de fericit în familia lui adoptivă. Ea ştia însă că Mowgli va trebui să părăsească jungla într-o bună zi şi să trăiască printre semenii lui.

          Într-o noapte, bătrânii lupi ai haitei se adunară la Stânca Înţelepţilor, ca să dezbată o problemă urgentă. Se zvonea că dădea târcoale prin acele locuri Shere Khan, fiorosul tigru. Temându-se că Mowgli va deveni şi el vânător, Shere Khan nu avea alt gând, decât cum să scape de băiat. Deşi întristaţi că erau nevoiţi să se despartă de el, lupii hotărâră că Mowgli trebuia să plece, atât pentru binele lui, cât şi pentru al întregii haite.

          Akela, conducătorul sfatului bătrânilor lupi, îi aduse la cunoştinţă lui Rama, tatăl lui Mowgli, trista veste.

          - Dar Mowgli n-are cum să se descurce singur prin junglă! protestă Rama.

          - Cunosc eu un sat, cu oameni ca el, prin apropiere. O să-l duc acolo! interveni Bagheera.

          - Bine, atunci plecaţi repede, nu e vreme de pierdut! fu de acord Rama.

          Şi aşa, Mowgli şi Bagheera porniră la drum.

          Pe drum, Bagheera îi spuse lui Mowgli:

          - Te duc în satul oamenilor, pentru că Shere Khan a apărut prin părţile astea şi ţi-a pus gând rău. O să-ţi fie bine printre ai tăi. O să fii mai în siguranţă.

          - Eu nu vreau să plec din junglă! Sunt mare, pot să am grijă singur de mine! se supără Mowgli.

          Când veni noaptea, Mowgli şi Bagheera se cocoţară într-un copac înalt şi îşi făcură culcuş pe una dintre ramuri. Bagheera adormi imediat, neobservându-l pe vicleanul şarpe Kaa, strecurându-se printre frunze. 

          - Miam! sâsâi Kaa, pofticios. Ce pui de om deliciosss, numai bun pentru foamea mea... Kaa se apropie de Mowgli, şerpuind şi sâsâind.

          - Pleacă de aici, n-am chef de joacă! îl repezi Mowgli.

          Dar Kaa nu avea de gând să plece, aşa că profită de puterea ochilor săi şi îl hipnotiză pe Mowgli.

          Kaa se înfăşură în jurul corpului băiatului, cufundându-l într-o transă adâncă.

          Noroc că se trezi Bagheera care îşi dădu seama imediat ce plănuia Kaa. Fără să stea pe gânduri ... zbang! ... Bagheera îi dădu una peste cap lui Kaa, şi acesta lăsă prada şi se îndepărtă bombănind.

          A doua zi, Mowgli şi Bagheera se treziră într-o hărmălaie de nedescris, tropăieli şi sunete cade trompet ă.

          - Ah, ce drăguţ! exclamă Mowgli. O paradă!

          Când se aplecă să vadă şi ea despre ce era vorba, Bagheera îşi acoperi urechile şi începu să se vaite:

          - O, nu, asta ne mai lipsea: Patrula Zorilor!

          Într-adevăr, în câteva clipe, îşi făcu apariţia o coloană de elefanţi, conduşi de bătrânul Colonel Hathi. Colonelul îşi conducea elefanţii în cea mai strictă disciplină, pretinzând acelaşi lucru chiar şi de la fiul său mai mic.

          Dar lui Mowgli îi plăcea parada elefanţilor, aşa că începu şi el să mărşăluiască în urma fiului Colonelului Hathi.

          - Pot să fac şi eu ca tine? îl întrebă Mowgli pe elefănţel.

          - Sigur! Dar nu vorbi în front, regulamentul nu permite aşa ceva, şopti micuţul.

          Mowgli începu şi el să meargă în patru labe, dar când Colonelul Hathi ordonă „ Stânga împrejur!”, Mowgli continuă să meargă înainte şi … bong! … nimeri cu nasul în trompa noului său prieten!

          Veni şi vremea inspecţiei. Toţi elefanţii se aliniară cu faţa spre Colonelul Hathi şi îşi întinsele trompele spre el.

          Mowgli se strădui să-şi ridice nasul cât de sus putea.

          - Hm… Ce s-a întâmplat cu trompa ta? tună Colonelul Hathi, ridicându-l pe Mowgli de la pământ.

          Când îl privi cu atenţie, Colonelul Hathi exclamă supărat:

          - Dar tu eşti un pui de om! Ce cauţ i în trupa mea?

           Şi de data asta apăru la timp Bagheera.

          - Băiatul este cu mine! spuse ea. Îl duc în satul oamenilor, să nu pună Shere Khan gheara pe el.       

          - Da, bun… Hm, dar aşa să faci, o ameninţă Colonelul Hathi, fiindcă elefanţii au memorie bună, doar ştii…

          Dar Mowgli se încăpăţână şi refuză să meargă mai departe.

          - Prea bine, mormăi Bagheera supărată, dar şi plictisită. De-acum înainte, te descurci singur!

          Şi rămase în loc, privind în urma băieţelului care se afunda iar în junglă.

          După un timp, obosit de drum, Mowgli se opri să se odihnească la poalele unei stânci. Imediat îşi făcu apariţia un urs mare şi hazliu, care dansa şi cânta de zor.

          Baloo, căci aşa se numea ursul, se opri lângă băiat şi îl întrebă de ce era atât de necăjit.

          Cei doi se împrieteniră la toartă şi primul lucru pe care îl învăţă Mowgli de la Baloo fu cum să culeagă banane, furnici, nuci de cocos şi alte lucruri gustoase, fără să se obosească prea mult.

          Când se încălzeau, cei doi prieteni săreau în apă şi pluteau lipsiţi de griji, Mowgli cocoţat pe burduhanul lui Baloo.

          - Ah, Mowgli, ce urs grozav o să fac din tine! îi spunea Baloo cu mândrie.

          Dar într-una din zile Mowgli se simţi săltat de pe burta lui Baloo şi tras printre ramurile unor copaci. Erau nişte obrăznicături de maimuţe!

          - Hei, daţi-mi drumul! strigă Mowgli supărat, dar maimuţele continuau să-l tragă de mâini şi să se joace cu el.

          - Daţi-mi imediat puiul de om! strigă şi Baloo, ameninţându-le cu pumnul pe nesuferitele maimuţe.

          Dar acestea se făcuseră deja nevăzute, ducându-l pe Mowgli la regele lor.

          Curând, Mowgli se găsi faţă-n faţă cu Regele Louie, care dorea să devină … om! De aceea spera că Mowgli îl putea învăţa să facă foc!

          Între timp, Bagheera şi Baloo ajunseră şi ei la templul părăsit şi auziră ce avea de gând Regele Louie. Amândoi încropiră un plan ca să îl salveze pe Mowgli.

          Baloo trebuia să le distragă atenţia maimuţelor, în timp ce Bagheera îl salv a pe Mowgli.

          Lui Baloo îi veni o idee genială şi se deghiză în maimuţă, după care începu să danseze şi să cânte. Regele Louie, căruia îi căzuse cu tronc drăgălaşa „maimuţă”, cântă şi dansă cu el, uitând de Mowgli.

          În tot acest timp, Bagheera încercă în fel şi chip să îl salveze pe Mowgli, dar nu era simplu deloc, fiindcă micuţul se distra de minune cu maimuţele!

          Dar lui Baloo i se desprinse „fustiţa” şi astfel se dădu de gol.

          - E ursul Baloo! strigară maimuţele înfuriate.

          Se iscă o îmbulzeală de nedescris, Bagheera şi Baloo încercând să-l salveze pe Mowgli.

          Din cauza agitaţiei, bătrânul templu prinse să se clatine, gata să se prăbuşească în orice clipă. Regele Louie susţinu cu umărul o parte a templului, încercând să înlocuiască una dintre coloanele prăbuşite.

          Mowgli se văzu prins între Baloo şi Regele Louie, fiecare încercând să îl tragă de partea sa.

          Templul începu să se prăbuşească în jurul lor, dar nu înainte ca Bagheera să reuşească să îl ia pe Mowgli cu ea, departe de ruinele templului.

          - Măi, aşa petrecere mai zic şi eu! zise Baloo.

          Peste noapte, Bagheera reuşi să îl convingă pe Baloo că viaţa în junglă este plină de pericole pentru un pui de om. Dar Mowgli nici nu vru să audă şi se încăpăţână să rămână în junglă.

          Nu departe de acele locuri stătea la pândă Shere Khan, dornic să pună gheara pe niscaiva vânat.

          Dar vânătoarea lui Shere Khan se termină înainte de a începe, o dată cu venirea trupei de elefanţi, conduşi de Colonelul Hathi.

          Bagheera îl rugă pe colonel să o ajute să îl găsească pe Mowgli.

          Din păcate, Kaa dăduse deja de Mowgli şi acum încerca iar să îl hipnotizeze pe băieţel.

          Dar Kaa fu din nou întrerupt de o voce de la baza copacului:

          - Kaa, vreau să stau puţin de vorbă cu tine!

          Era cruntul Shere Khan, de care se temeau toate animalele junglei.

          - Ah, ce sssurpriză! sâsâii Kaa. Eşşşti sssingur?

          Lui Kaa nu-i convenea ca Shere Khan să afle că l-a prins pe Mowgli. Îl păstra doar pentru el.

          - Mi s-a părut că ai musafiri! continuă Shere Khan cu o voce mieroasă, dar ameninţătoare.

          - O, nu! protestă Kaa. Ţi sss-a părut…

          - Da? Atunci, poate îmi arăţi şi mie inelele tale, dacă nu ţi-e cu supărare…

          Ce era să mai facă bietul Kaa. Îşi desfăşură inelele şi astfel Mowgli scăpă!

          Fără să prindă de veste cei doi, Mowgli coborâ din copac şi se făcu nevăzut. De-acum învăţase că nu trebuia să aibă încredere în perfidul şarpe!

          Pe înserate, Mowgli se întâlni cu patru vulturi plictisiţi şi răutăcioşi. Aceştia începură să-l tachineze pe bietul băiat, dar când îl văzură atât de trist se lăsară păgubaşi şi se împrieteniră cu Mowgli.

          Dar noii lui prieteni îl părăsiră repede, de frica lui Shere Khan, şi zburară care încotro, ca să-şi scape pielea.

          Mowgli nu se pierdu însă cu firea şi se hotărâ să-l înfrunte pe fiorosul tigru, spre marea mirare a acestuia.

          Deşi luat prin surprindere de curajul băiatului, Shere Khan îşi reveni repede şi se întinse să-l prindă în gheare pe Mowgli.

          Noroc că apăru Baloo şi îl apucă de coadă pe Shere Khan, oprindu-l din salt, în timp ce vulturii, care se întorseseră între timp, îl ridicară pe Mowgli de la pământ.

          - Fugi, Mowgli! striga bietul urs, luptându-se să-l ţină în loc pe tigru. Fugi şi nu te uita înapoi!

          Deodată, cerul se întunecă brusc şi începu să fulgere. Trăsnetul căzu pe un copac din apropiere, care se aprinse de îndată. Vulturii apucară să-i spună lui Mowgli că singurul lucru de care se temea Shere Khan era focul.

          - Lăsaţi-mă jos! strigă Mowgli. Baloo are nevoie de ajutor!

          De îndată ce ajunsese cu picioarele pe pământ, Mowgli apucă o creangă în flăcări şi fugi s pre Baloo, care era prins într-o înfruntare pe viaţă şi pe moarte cu Shere Khan.

          Tigrul se sperie din cauza vâlvătăii şi o rupse la goană.

          Baloo rămase însă lungit la pământ.

          - Baloo! Dragul meu Baloo! strigă Mowgli, repezindu-se la prietenul său. Trezeşte-te, te rog, deschide ochii! Ce mă fac eu fără tine?

          După un timp, Baloo deschise ochii şi îi spuse lui Mowgli că se prefăcuse şi că, de fapt, n-a avut nici o problemă cu Shere Khan şi că ar fi putut să-l pună pe fugă în orice clipă.

          Mowgli râse şi îşi îmbrăţişă prietenul.

          Între timp, ajunsese şi Bagheera şi cei trei prieteni se îndreptară spre satul oamenilor. Câ nd ajunseră în apropierea lui, Mowgli văzu ceva care îl făcu să rămână fără grai.

          - Bagheera, ce este aia?

          - O fată! îi răspunse înţeleapta panteră.

          Fata venise la râu să ia apă.

          - N-am mai văzut niciodată o fată! exclamă Mowgli încântat.

          - Nu te apropia de ele, aduc numai necazuri, mormăii Baloo.

          Dar Mowgli se apropie şi mai tare, ca să vadă fata mai bine.

          Baloo şi Bagheera văzură cum Mowgli ridică ulciorul fetei şi se luă după ea. Când ajunse la intrarea în sat, Mowgli întoarse capul spre prietenii lui şi le zâmbi cu drag.

          - Aşa e normal, Baloo! îl consolă pantera Bagheera pe blândul urs. Mowgli trebuie să trăiască printre oameni.

          Apoi, Baloo o luă pe Bagheera de mijloc şi, fredonând un cântecel, cei doi se întoarseră în jungla lor.

                                                          Sfârşit

Casa cu poveşti

                                                     după Katia Nanu

La noi în casă

Pe unde priveşti

Cresc numai poveşti.

De după uşă se iveşte

Întotdeauna o poveste,

Până şi în pat

Două poveşti au intrat,

Una este cu Roşu-Împărat,

Cealaltă cu un om bogat.

Stă câte o zână în fiecare odaie,

Iar în baie

Nu te poţi spăla pe dinţi

De prea mulţi prinţi.

Pe Albă-ca-Zăpada

Am găsit-o în bucătărie,

Ascunsă într-o pungă de hârtie;

Iar piticii toţi şapte,

Stau în ceştile de lapte.

Totul a fost bine

Până am scos o vrăjitoare

Din geantă de la mine…

Atunci am spus: Fetiţă,

Fetiţă, domniţă,

Adună-ţi toate poveştile

Şi fă-te şcolăriţă!

Mare patriot roman - problema istorica :)

Pasoptist inflacarat, unionist de frunte, fost deputat in primul Parlament al Romaniei, fost prim-ministru, Ion Bratianu s-a nascut in anul revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu (1821). Aflati anul cand s-a stins din viata acest brav roman stiind ca :

-         suma dintre sesimea numarului din primele doua cifre si inzecitul acestei sesimi ;

-         impartind numarul format din ultimele doua cifre la numarul format din primele doua cifre se obtine catul 5 si restul 1.

          RASPUNS : 1891

Albă-ca-Zăpada

                                    dupa Fratii Grimm

- text adaptat –

A fost odată o împărăteasă frumoasă şi bună. Într-o iarnă, pe când cosea ea liniştită, aruncându-şi ochii pe fereastră şi văzând ninsoarea, din neatenţie se înţepă. Ca să-şi liniştească durerea se gândi: „Ce n-aş da să o fetiţă cu pielea albă ca zăpada, cu buzele roşii ca sângele şi cu părul negru ca abanosul!"

Şi aşa a fost. Dar după ce se născu fetiţa, pe care o numiră Albă-ca-Zăpada, mama ei muri, iar împăratul îşi luă altă soţie. Şi era şi împărăteasa aceasta frumoasă, dar trufaşă şi fără suflet.

Având maştera o oglindă fermecată, de câte ori se uita în ea, întreba: „Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?" Oglinda îi răspundea că nimeni n-o întrece în frumuseţe. Într-o zi, pe când copila avea cam cincisprezece ani, oglinda îi răspunse împărătesei: „Frumoasă eşti, crăiasă, atâta de frumoasă, dar Albă-ca-Zăpada e mult mai luminoasă."

De invidie, împărăteasa îi ceru unui vânător s-o ia pe fată, s-o ducă în pădure, s-o omoare, şi ca dovadă că i-a împlinit porunca, să-i ducă inima fetei.

Ajungând în pădure, copila îi ceru îndurare vânătorului, iar acesta, făcându-i-se milă, îi cruţă viaţa, iar împărătesei îi duse inima unei căprioare pe care tocmai o găsi pe acolo.

Rămasă singură în codrul pustiu, Albă-ca-Zăpada rătăci ziua întreagă până-n amurg, când dădu de o căsuţă. În căsuţă toate lucrurile erau mititele, dar curate şi bine orânduite. Sărmana fată ciuguli câte ceva din mâncare, apoi se culcă în cel mai mic pătucean şi adormi.

Când veniră cei şapte pitici de la lucru, căci a lor era căsuţa, se tot minunau: „Cine a stat pe scăunelul meu?" „Cine s-a culcat în patul meu?" „Cine a mâncat din farfurioara mea?" „Cine a băut din păhărelul meu?"

În zori, când se trezi, Albă-ca-Zăpada le povesti necazurile ei, iar piticii o rugară să rămână în căsuţa lor şi să le facă de mâncare şi curăţenie. Piticii o primiră cu bucurie.

Între timp, maştera luă iar oglinda şi întrebând-o cine e cea mai frumoasă, oglinda îi răspunse că Albă-ca-Zăpada e în căsuţa piticilor şi că e mult mai frumoasă decât ea.

Împărăteasa, mânioasă, luă înfăţişarea unei bătrâne negustorese şi o încântă pe fată să cumpere o cingătoare şi, când îi strânse mijlocul, îi tăie răsuflarea, de o lăsă ca şi moartă.

Când veniră piticii, se speriară, o ridicară pe Albă-ca-Zăpada de jos, îi tăiară cingătoarea, iar fata îşi reveni.

După un timp, oglinda îi dădu iar de ştire împărătesei că fata trăieşte. Atunci maştera îşi schimbă iar înfăţişarea şi, luând cu ea un pieptene otrăvit, o momi cu vorbe dulci şi îi prinse pieptenele în păr.

Când veniră piticii şi o găsiră zăcând, îi luară pieptenele din păr şi fata îşi

reveni.

Aflând haina de împărăteasă că Albă-ca-Zăpada trăieşte, clocoti de mânie. Închipui un măr, verde pe o parte şi roşu pe alta, otrăvit pe partea roşie. Când ajunse la casa piticilor, ca să-i risipească fetei neîncrederea, maştera muşcă din partea nerumenită a mărului. Fata nu apucă să înghită decât o îmbucătură şi căzu fără suflare.

În fapt de seară, cei şapte pitici o găsiră pe Albă-ca-Zăpada moartă. Plânseră cu mare jale şi nu se îndurară s-o îngroape, ci îi făcură un sicriu din cleştar, în care o aşezară cu grijă. Trecând pe acolo un prinţ şi văzând-o pe Albă-ca-Zăpada, se simţi cuprins de frumuseţea ei ca de o vrajă şi îi rugă pe pitici să-i dea lui sicriul cu fata moartă. Piticii se îndurară de rugăminţile lui. Unul dintre slujitorii care purtau preţioasa povară se împiedică şi din zdruncinătură sări bucăţica de măr din gâtul Albei-ca-Zăpada, iar ea învie.

Şi aşa, prinţul o duse pe Albă-ca-Zăpada la castelul său, înconjuraţi de alaiul bucuros al piticilor. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti, iar Albă-ca-Zăpada şi prinţul trăiră mulţi ani fericiţi.

Maştera, de ciudă, îşi luă lumea în cap şi se pierdu în codru.

-------------------------
Varianta audio : https://www.youtube.com/watch?v=2bqYZOOxmWE

7 aprilie- Ziua Mondială a Sănătăţii

Pe 7 aprilie 2016, 

Ziua Mondiala a Sanatatii 

are ca tema principala Diabetul Zaharat

Una dintre cele mai importante manifestări din domeniul diabetologiei românești, din ultimii ani, se va desfășura în perioada 5-9 aprilie 2016, la București.

Pe durata a cinci zile de program, profesioniștii din diabet, autoritățile competente, precum și reprezentanții asociațiilor de pacienți din România vor lua parte la o serie de patru manifestări, fiecare având un specific diferit. Evenimentele se vor derula în contextul Zilei Mondiale a Sănătății 2016, marcată, în fiecare an, pe 7 aprilie și care, anul acesta, are ca temă generală diabetul zaharat.

„Evenimentele organizate cu această ocazie se vor desfășura sub denumirea generică Problematica diabetului în România. Aceasta în condițiile în care, la fel ca și în restul lumii, studii recente efectuate în țara noastră privind prevalența diabetului și a unor complicații ale sale (neuropatia, amputațiile) au relevat date care trebuie să îngrijoreze atât pacienții și medicii, cât și decidenții noștri în politica pentru sănătate. Sperăm ca fiecare manifestare integrată în cadrul acestor evenimente să contribuie la definirea celor mai potrivite acțiuni de combatere a diabetului și de îngrijire și tratament pentru persoanele cu diabet din România. Acestea trebuie să reprezinte obiective puternice și pe agenda instituțiilor de profil din țara noastră” a declarat conf. univ. dr. Ioan A. Vereșiu, Președinte Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, co-organizatorul științific al evenimentelor.

Ziua de 5 aprilie va fi dedicată unei dezbateri publice cu tema „Problematica diabetului zaharat în sistemul de sănătate românesc” și va consta într-o întâlnire între autorități, medici diabetologi și din domenii conexe, asociații de pacienți și reprezentanți ai mass-mediei.

Pe 6 aprilie se va desfășura evenimentul „Prevenție – Educație – Control”, în cadrul căruia va avea loc prezentarea centrelor dediabet din țară, proiectele în care sunt implicate, și vor fi acordate diplome celor care contribuie la lupta împotriva diabetului zaharat.

7 aprilie va fi o zi în care se va face auzită „Vocea persoanei cu diabet: Pacientul cu diabet, în sistemul de sănătate din România”. Evenimentul va fi organizat sub forma unui Forum la nivel național al asociațiilor persoanelor cu diabet din România, în cadrul căruia va fi prezentat și proiectul „Carta Albă a Diabetului” (partener: Federația Asociațiilor Diabeticilor din România).

Între 8-9 aprilie medicii diabetologi se vor reuni cu prilejul Simpozionului Național „Noutăți în tratamentul diabetului zaharat. Îngrijirea persoanelor cu diabet, raportată la ultimele ghiduri”.

„Diabetul zaharat este o boală care se răspândește epidemic la nivel mondial, în special în țările în curs de dezvoltare, iarOrganizația Mondială a Sănătății a evidențiat că în 2014 prevalența diabetului era de aproximativ 9% la adulții cu vârsta peste 18 ani. În 2015, diabetul a produs 5 milioane de decese, la nivel internațional. Acestea sunt doar câteva dintre semnele alarmante care ne conduc la inițiative precum seria de evenimente Problematica diabetului în România. Aceste evenimente sunt binevenite și necesare, amintindu-ne tuturor că lupta împotriva diabetului se duce prin informare constantă și măsuri concrete”, a declaratprof. univ. dr. Maria Moța, membru în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, până în 2030, există pericolul ca diabetul să reprezinte cea de-a șaptea cauză de deces, pe glob.¹

„Epidemia de diabet nu ocolește nici țara noastră, aproximativ 2 milioane de persoane trăind în România cu această boală. Evenimentele care se petrec în toată lumea de Ziua Mondială a Sănătății, și care au ca temă diabetul zaharat, reprezintă o necesitate în evidențierea problematicii diabetului. Totodată ne propunem informarea opiniei publice, a profesioniștilor din domeniul medical și, nu în ultimul rând, a autorităților, cu privire la situația actuală a maladiei. În România, pe parcursul a cinci zile de evenimente puse în slujba diabetologiei și, în special, a persoanei cu diabet, vom avea prilejul să ne definim, o dată în plus, ca o comunitate medicală implicată activ în inițiativele globale de reducere a prevalenței diabetului, pe plan național, în conformitate cu cele mai noi recomandări internaționale”, a afirmat prof. univ. dr. Cristian Serafinceanu, Președinte Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.

Experții în diabetologie subliniază rolul pe care evenimentul de anul acesta îl are, în trasarea unui model de implicare activă, pentru publicul larg.

„Faptul că, anul acesta, Ziua Mondială a Sănătății, pune în centrul dezbaterilor problematica diabetului zaharat, reprezintă o inițiativă importantă. Una dintre misiunile noastre, ale experților în sănătate, este cea de a înțelege cât mai bine ghidurile, tendințele și noutățile care apar pe plan mondial, pentru a le putea transfera în practica de zi cu zi. În acest sens, evenimentele care au loc între 5-9 aprilie anul acesta, în România, sunt relevante atât datorită implicării în cadrul lor a reprezentanților din toate sectoarele responsabile, cât și datorită volumului de informații care vor avea un impact pozitiv, sper eu, asupra opiniei publice și a gradului de cultură în domeniul diabetului zaharat”, a declarat prof. univ. dr. Nicolae Hâncu, membru de Onoare al Academiei Române și Președinte de Onoare al Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.

Seria de evenimente „Problematica diabetului în România” este organizată științific de Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice și Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.

Concept și Management eveniment: Sănătatea Press Group, expertul tău în comunicare pe domeniul medical.

¹Sursă: Fact sheet N°312, Updated January 2015 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs312/en/

Sursa:

Nepotul împrumutat

                                             după Anton Pann

Un om cinstit şi cumpătat avea un nepot sărac ce veni într-o zi la el.

   - Unchiule, sunt un om priceput, aş face negus­torie, dar n-am şi eu bani cu ce să încep. Ajută-mă, rogu-te, cu cinci sute de lei şi-ţi voi înapoia datoria pâ­nă la ultimul bănuţ, cam într-o jumătate de an.

   Unchiul s-a îndurat de nepot şi i-a zis:

   - Uite, vezi oala aceea din cui? Ce economisesc pun în ea. Caută acolo, numără şi câţi găseşti ai tăi să fie.

   Nepotul a dat oala jos, a numărat şi a găsit toc­mai câţi i-au trebuit.

   A plecat, s-a apucat de afaceri, a câştigat bani, lunile au trecut, dar el nu şi-a înapoiat datoria. Unchiul nu i-a zis nimic.

   De la un timp, treburile mergându-i prost, s-a dus din nou la unchi după împrumut, crezând că acesta a uitat de ceea ce el îi datora.

      - Unchiule, aşa şi aşa, ajută-mă că doar la dumneata îmi e speranţa.

   Unchiul, prefăcându-se că a uitat de datorie, îi arată din nou oala, spunându-i ca şi prima dată că acolo strânge banii şi să ia câţi găseşte.

   Bucuros, nepotul dă oala jos, caută, caută, dar nimic.

      - Unchiule bun, dar nu-i nimic în oală.

   Îi răspunde atunci unchiul:

      - Dar tu, de când ai luat, ai mai pus înapoi ca să fie?

         Cinstea îl înalţă pe om, necinstea îl afundă.

[ FOTO ] Heidi , fetita muntilor

 dupa Johanna Spyri

\ 

Nicolae Iorga, om politic si scriitor - problema istorica :)

            Marele istoric si om politic – nascut la Botosani, Nicolae Iorga, a scris numeroase lucrari de istorie, a luptat pentru libertate si democratie. In anul 1940 este ucis de legionari. Aflati anul nasterii sale, stiind ca ultima cifra este o septime din penultima cifra si o optime din a doua cifra. Suma celor patru cifre ale anului este egala cu 17.  

          RASPUNS : 1871

Omida mâncăcioasă

                                                          traducere după Eric Carle

        În lumina argintie a lunii, un ou mic , ca o mărgeluşă, lucea pe o frunză.

         Într-o duminică dimineaţa, razele soarelui  au  încălzit oul şi …  pac!

        A ieşit o omidă mititică, simpatică … şi  foooarte flămândă.

        Imediat a început să caute ceva de mâncare.

        Luni a mâncat dintr-un măr, dar tot ar mai fi mâncat ceva. Marţi a mâncat din două pere şi tot nu se săturase. Miercuri a mâncat din trei prune şi foamea nu i se potolea. Joi a mâncat din patru căpşuni şi foamea nu se astâmpăra. Vineri amâncat din cinci portocale şi tot se simţea flămândă. Sâmbătă a mâncat: dintr-o felie de tort, dintr-un cornet de îngheţată, dintr-un castravete murat, dintr-un cârnat, dintr-o brioşă şi dintr-o felie de lubeniţă.

        În acea noapte s-a simţit rău. A durut-o burtica. Dimineaţa următoare era din nou duminică. Omiduţa a mâncat o frumoasă frunză verde, crudă şi s-a simţit mai bine.

        După asta nu i-a mai fost foame, dar nici nu mai era o omiduţă mică şi delicată.

   A devenit o omidă grasă.

        Apoi şi-a construit în jurul corpului un fel de căsuţă care se numea cocon. Aici a rămas închisă mai bine de două săptămâni.

        În sfârşit, ceva înăuntru a început să se mişte, să se mişte, să lărgească coconul, şi, după multă muncă... Surpriză!

        Din cocon a ieşit un fluture minunat!