după Rudyard Kipling
- repovestire -
Într-o zi, înţeleapta
panteră Bagheera descoperi în adâncul junglei un copilaş! Înfofolit în scutece,
copilul stătea în coşuleţul lui de răchită, într-o barcă eşuată, probabil.
Bagheera duse copilul în
vizuina unei familii de lupi. Lupoaica îl adoptă pe Mowgli şi îl crescu alături de puii ei.
Vreme de zece ani, lupii îl înconjurară cu dragoste pe Mowgli, fiind chiar răsfăţat de
aceştia. Şi băieţelul îi iubea foarte mult şi se simţea în largul lui printre
lupi. Bagheera îl vizita în fiecare zi, mulţumită că Mowgli era atât de fericit
în familia lui adoptivă. Ea ştia însă că Mowgli va trebui să părăsească jungla
într-o bună zi şi să trăiască printre semenii lui.
Într-o
noapte, bătrânii lupi ai haitei se adunară la Stânca Înţelepţilor, ca să
dezbată o problemă urgentă. Se zvonea că dădea târcoale prin acele locuri Shere
Khan, fiorosul tigru. Temându-se că Mowgli va deveni şi el vânător, Shere Khan
nu avea alt gând, decât cum să scape de băiat. Deşi întristaţi că erau nevoiţi
să se despartă de el, lupii hotărâră că Mowgli trebuia să plece, atât pentru
binele lui, cât şi pentru al întregii haite.
Akela,
conducătorul sfatului bătrânilor lupi, îi aduse la cunoştinţă lui Rama, tatăl
lui Mowgli, trista veste.
- Dar Mowgli n-are cum să se descurce singur prin junglă! protestă
Rama.
-
Cunosc eu un
sat, cu oameni ca el, prin apropiere. O să-l duc acolo! interveni Bagheera.
- Bine, atunci plecaţi repede, nu e vreme de pierdut! fu de acord Rama.
Şi
aşa, Mowgli şi Bagheera porniră la drum.
Pe drum, Bagheera îi spuse lui Mowgli:
- Te duc în satul oamenilor, pentru că Shere Khan a apărut prin părţile astea şi ţi-a pus
gând rău. O să-ţi fie bine printre ai tăi. O să fii mai în siguranţă.
-
Eu nu vreau să plec din junglă! Sunt mare, pot să am grijă singur de mine! se
supără Mowgli.
Când
veni noaptea, Mowgli şi Bagheera se cocoţară într-un copac înalt şi îşi făcură
culcuş pe una dintre ramuri. Bagheera adormi imediat, neobservându-l pe
vicleanul şarpe Kaa, strecurându-se printre frunze.
- Miam! sâsâi Kaa, pofticios. Ce pui
de om deliciosss, numai bun pentru foamea mea... Kaa se apropie de Mowgli, şerpuind şi sâsâind.
- Pleacă de aici, n-am chef de joacă! îl repezi Mowgli.
Dar
Kaa nu avea de gând să plece, aşa că profită de puterea ochilor săi şi îl
hipnotiză pe Mowgli.
Kaa
se înfăşură în jurul corpului băiatului, cufundându-l într-o transă adâncă.
Noroc
că se trezi Bagheera care îşi dădu seama imediat ce plănuia Kaa. Fără să stea
pe gânduri ... zbang! ... Bagheera îi dădu una peste cap lui Kaa, şi acesta
lăsă prada şi se îndepărtă bombănind.
A doua
zi, Mowgli şi Bagheera se treziră într-o hărmălaie de nedescris, tropăieli şi
sunete cade trompet ă.
-
Ah, ce drăguţ! exclamă Mowgli. O paradă!
Când
se aplecă să vadă şi ea despre ce era vorba, Bagheera îşi acoperi urechile şi
începu să se vaite:
-
O, nu, asta ne mai lipsea: Patrula Zorilor!
Într-adevăr,
în câteva clipe, îşi făcu apariţia o coloană de elefanţi, conduşi de bătrânul Colonel
Hathi. Colonelul îşi conducea elefanţii în cea mai strictă disciplină,
pretinzând acelaşi lucru chiar şi de la fiul său mai mic.
Dar
lui Mowgli îi plăcea parada elefanţilor, aşa că începu şi el să mărşăluiască în
urma fiului Colonelului Hathi.
-
Pot să fac şi eu ca tine? îl întrebă Mowgli pe elefănţel.
-
Sigur! Dar nu vorbi în front, regulamentul nu permite aşa ceva, şopti micuţul.
Mowgli
începu şi el să meargă în patru labe, dar când Colonelul Hathi ordonă „ Stânga
împrejur!”, Mowgli continuă să meargă înainte şi … bong! … nimeri cu nasul în
trompa noului său prieten!
Veni
şi vremea inspecţiei. Toţi elefanţii se aliniară cu faţa spre Colonelul Hathi
şi îşi întinsele trompele spre el.
Mowgli
se strădui să-şi ridice nasul cât de sus putea.
-
Hm… Ce s-a întâmplat cu trompa ta? tună Colonelul Hathi, ridicându-l pe Mowgli
de la pământ.
Când
îl privi cu atenţie, Colonelul Hathi exclamă supărat:
-
Dar tu eşti un pui de om! Ce cauţ
i în trupa mea?
Şi de data asta apăru la timp Bagheera.
-
Băiatul este cu mine! spuse ea. Îl duc în satul oamenilor, să nu pună Shere
Khan gheara pe el.
-
Da, bun… Hm, dar aşa să faci, o ameninţă Colonelul Hathi, fiindcă elefanţii au
memorie bună, doar ştii…
Dar
Mowgli se încăpăţână şi refuză să meargă mai departe.
- Prea
bine, mormăi Bagheera supărată, dar şi plictisită. De-acum înainte, te descurci
singur!
Şi
rămase în loc, privind în urma băieţelului care se afunda iar în junglă.
După
un timp, obosit de drum, Mowgli se opri să se odihnească la poalele unei
stânci. Imediat îşi făcu apariţia un urs mare şi hazliu, care dansa şi cânta de
zor.
Baloo,
căci aşa se numea ursul, se opri lângă băiat şi îl întrebă de ce era atât de
necăjit.
Cei
doi se împrieteniră la toartă şi primul lucru pe care îl învăţă Mowgli de la
Baloo fu cum să culeagă banane, furnici, nuci de cocos şi alte lucruri
gustoase, fără să se obosească prea mult.
Când se
încălzeau, cei doi prieteni săreau în apă şi pluteau lipsiţi de griji, Mowgli
cocoţat pe burduhanul lui Baloo.
-
Ah, Mowgli, ce urs grozav o să fac din tine! îi spunea Baloo cu mândrie.
Dar
într-una din zile Mowgli se simţi săltat de pe burta lui Baloo şi tras printre
ramurile unor copaci. Erau nişte obrăznicături de maimuţe!
-
Hei, daţi-mi drumul! strigă Mowgli supărat, dar maimuţele continuau să-l tragă
de mâini şi să se joace cu el.
-
Daţi-mi imediat puiul de om! strigă şi Baloo, ameninţându-le cu pumnul pe
nesuferitele maimuţe.
Dar
acestea se făcuseră deja nevăzute, ducându-l pe Mowgli la regele lor.
Curând,
Mowgli se găsi faţă-n faţă cu Regele Louie, care dorea să devină … om! De aceea
spera că Mowgli îl putea învăţa să facă foc!
Între
timp, Bagheera şi Baloo ajunseră şi ei la templul părăsit şi auziră ce avea de
gând Regele Louie. Amândoi încropiră un plan ca să îl salveze pe Mowgli.
Baloo
trebuia să le distragă atenţia maimuţelor, în timp ce Bagheera îl salv a
pe Mowgli.
Lui
Baloo îi veni o idee genială şi se deghiză în maimuţă, după care începu să
danseze şi să cânte. Regele Louie, căruia îi căzuse cu tronc drăgălaşa
„maimuţă”, cântă şi dansă cu el, uitând de Mowgli.
În
tot acest timp, Bagheera încercă în fel şi chip să îl salveze pe Mowgli, dar nu
era simplu deloc, fiindcă micuţul se distra de minune cu maimuţele!
Dar
lui Baloo i se desprinse „fustiţa” şi astfel se dădu de gol.
-
E ursul Baloo! strigară maimuţele înfuriate.
Se
iscă o îmbulzeală de nedescris, Bagheera şi Baloo încercând să-l salveze pe
Mowgli.
Din
cauza agitaţiei, bătrânul templu prinse să se clatine, gata să se prăbuşească
în orice clipă. Regele Louie susţinu cu umărul o parte a templului, încercând
să înlocuiască una dintre coloanele prăbuşite.
Mowgli
se văzu prins între Baloo şi Regele Louie, fiecare încercând să îl tragă de
partea sa.
Templul
începu să se prăbuşească în jurul lor, dar nu înainte ca Bagheera să reuşească
să îl ia pe Mowgli cu ea, departe de ruinele templului.
-
Măi, aşa petrecere mai zic şi eu! zise Baloo.
Peste
noapte, Bagheera reuşi să îl convingă pe Baloo că viaţa în junglă este plină de
pericole pentru un pui de om. Dar Mowgli nici nu vru să audă şi se încăpăţână
să rămână în junglă.
Nu
departe de acele locuri stătea la pândă Shere Khan, dornic să pună gheara pe
niscaiva vânat.
Dar
vânătoarea lui Shere Khan se termină înainte de a începe, o dată cu venirea
trupei de elefanţi, conduşi de Colonelul Hathi.
Bagheera
îl rugă pe colonel să o ajute să îl găsească pe Mowgli.
Din
păcate, Kaa dăduse deja de Mowgli şi acum încerca iar să îl hipnotizeze pe
băieţel.
Dar
Kaa fu din nou întrerupt de o voce de la baza copacului:
-
Kaa, vreau să stau puţin de vorbă cu tine!
Era
cruntul Shere Khan, de care se temeau toate animalele junglei.
-
Ah, ce sssurpriză! sâsâii Kaa. Eşşşti sssingur?
Lui
Kaa nu-i convenea ca Shere Khan să afle că l-a prins pe Mowgli. Îl păstra doar
pentru el.
-
Mi s-a părut că ai musafiri! continuă Shere Khan cu o voce mieroasă, dar
ameninţătoare.
-
O, nu! protestă Kaa. Ţi sss-a părut…
-
Da? Atunci, poate îmi arăţi şi mie inelele tale, dacă nu ţi-e cu supărare…
Ce
era să mai facă bietul Kaa. Îşi desfăşură inelele şi astfel Mowgli scăpă!
Fără
să prindă de veste cei doi, Mowgli coborâ din copac şi se făcu nevăzut. De-acum
învăţase că nu trebuia să aibă încredere în perfidul şarpe!
Pe
înserate, Mowgli se întâlni cu patru vulturi plictisiţi şi răutăcioşi. Aceştia
începură să-l tachineze pe bietul băiat, dar când îl văzură atât de trist se
lăsară păgubaşi şi se împrieteniră cu Mowgli.
Dar
noii lui prieteni îl părăsiră repede, de frica lui Shere Khan, şi zburară care
încotro, ca să-şi scape pielea.
Mowgli
nu se pierdu însă cu firea şi se hotărâ să-l înfrunte pe fiorosul tigru, spre
marea mirare a acestuia.
Deşi
luat prin surprindere de curajul băiatului, Shere Khan îşi reveni repede şi se
întinse să-l prindă în gheare pe Mowgli.
Noroc
că apăru Baloo şi îl apucă de coadă pe Shere Khan, oprindu-l din salt, în timp
ce vulturii, care se întorseseră între timp, îl ridicară pe Mowgli de la
pământ.
-
Fugi, Mowgli! striga bietul urs, luptându-se să-l ţină în loc pe tigru. Fugi şi
nu te uita înapoi!
Deodată,
cerul se întunecă brusc şi începu să fulgere. Trăsnetul căzu pe un copac din
apropiere, care se aprinse de îndată. Vulturii apucară să-i spună lui Mowgli că
singurul lucru de care se temea Shere Khan era focul.
-
Lăsaţi-mă jos! strigă Mowgli. Baloo are nevoie de ajutor!
De
îndată ce ajunsese cu picioarele pe pământ, Mowgli apucă o creangă în flăcări
şi fugi s pre Baloo, care era prins într-o înfruntare pe viaţă
şi pe moarte cu Shere Khan.
Tigrul
se sperie din cauza vâlvătăii şi o rupse la goană.
Baloo
rămase însă lungit la pământ.
-
Baloo! Dragul meu Baloo! strigă Mowgli, repezindu-se la prietenul său.
Trezeşte-te, te rog, deschide ochii! Ce mă fac eu fără tine?
După
un timp, Baloo deschise ochii şi îi spuse lui Mowgli că se prefăcuse şi că, de
fapt, n-a avut nici o problemă cu Shere Khan şi că ar fi putut să-l pună pe
fugă în orice clipă.
Mowgli
râse şi îşi îmbrăţişă prietenul.
Între
timp, ajunsese şi Bagheera şi cei trei prieteni se îndreptară spre satul
oamenilor. Câ nd ajunseră în apropierea lui, Mowgli văzu
ceva care îl făcu să rămână fără grai.
-
Bagheera, ce este aia?
-
O fată! îi răspunse înţeleapta panteră.
Fata
venise la râu să ia apă.
-
N-am mai văzut niciodată o fată! exclamă Mowgli încântat.
-
Nu te apropia de ele, aduc numai necazuri, mormăii Baloo.
Dar
Mowgli se apropie şi mai tare, ca să vadă fata mai bine.
Baloo
şi Bagheera văzură cum Mowgli ridică ulciorul fetei şi se luă după ea. Când
ajunse la intrarea în sat, Mowgli întoarse capul spre prietenii lui şi le zâmbi
cu drag.
-
Aşa e normal, Baloo! îl consolă pantera Bagheera pe blândul urs. Mowgli trebuie
să trăiască printre oameni.
Apoi,
Baloo o luă pe Bagheera de mijloc şi, fredonând un cântecel, cei doi se
întoarseră în jungla lor.
Sfârşit
