Dacă vrei ca ideile tale să reziste anilor, scrie-le pe hârtie, iar dacă vrei să dăinuiască pe veci, înseamnă-le în inima unui copil.
12 aprilie - Ziua internaţională a zborului omului în spaţiu
Astăzi se marchează Ziua internațională a zborului omului în spațiu. Pe 12 aprilie 1961, pilotul sovietic Yuri Gagarin a intrat în istorie când a orbitat Pământul în nava sa, Vostok 1, devenind astfel primul om care a ajuns în spaţiu.
După un zbor de 108 minute, la o altitudine ce a variat între 175 şi 380 de kilometri, timp în care a efectuat o rotaţie completă în jurul Pământului, pe orbită, Gagarin a reintrat în spaţiul atmosferic. El a fost selectat pentru zborul din 12 aprilie dintr-un grup de 20 de piloţi. În ciuda înălţimii sale reduse - 1,57 metri -,Gagarin a fost ales datorită rezultatelor deosebite la testele fizice.
După succesul din aprilie, a realizat un turneu mondial, în ţări precum Germania, Japonia, Canada, unde a fost primit ca un erou. De atunci, s-a bucurat de un imens succes, însă șapte ani mai târziu, la 34 de ani, Yuri Gagarin şi-a pierdut viaţa într-un accident aviatic, care a stârnit numeroase controverse.
Adunarea Generală a ONU, la inițiativa Rusiei, a declarat ca data de 12 aprilie să fie Ziua internațională a zborului omului în spațiu, prin Rezoluția 65/271, în 2011.
[ FOTO ] Felicitări , Ștefan !
Weekend-ul acesta, la București s-a desfășurat evenimentul sportiv
internațional 'Bucharest Open & Corysan Cup', una dintre cele mai
vechi competiții de Ju-Jitsu din cadrul Departamentului de Ju-Jitsu,
aflat în compunerea Federației Române de Arte Marțiale (afiliată la Ju
Jitsu International Federation).
La 'Bucharest Open & Corysan Cup' s-au inscris 19 cluburi din Romania, Bulgaria și Turcia cuprinzând: 45 echipe Duo, 291 sportivi Fighting, 127 sportivi Ne-Waza.
Sportivii și-au demonstrat abilitățile în cadrul a patru probe de concurs: Duo Demonstrativ și Duo Show, Fighting System, Ne-Waza (lupta la sol).
La 'Bucharest Open & Corysan Cup' s-au inscris 19 cluburi din Romania, Bulgaria și Turcia cuprinzând: 45 echipe Duo, 291 sportivi Fighting, 127 sportivi Ne-Waza.
Sportivii și-au demonstrat abilitățile în cadrul a patru probe de concurs: Duo Demonstrativ și Duo Show, Fighting System, Ne-Waza (lupta la sol).
Leul şi şoarecele
Într-o seară de vară, domnul Leu îşi făcea siesta în pădure. Sforăitul
său era aşa de puternic, încât nici un animal nu putea să se odihnească.
- Aici nu se mai poate dormi! protestară
animalele.
În
ciuda zgomotelor şi a plângerilor, leul dormea fără nici o treabă, lansând în
aer sforăituri îngrozitoare.
Atunci se întâmplă să se întoarcă pe o
parte şi prinse între labe un şoricel. Sărmanul mititel începu să tremure şi-l
rugă:
- Nu mă mai strânge între ghearele tale,
rege al junglei! Deşi
sunt mic, s-ar putea să-ţi fiu de ajutor într-o zi.
Leul nu voia să îi facă rău, aşa că îi
dădu drumul şorice-lului. După aceea se culcă la loc.
Timpul trecu, veni primăvara, iar odată
cu ea, veniră şi vânătorii. Ei voiau să-l prindă pe leu pentru a-l vinde la circ.
- Îl vom adormi cu o injecţie şi îl vom
prinde în plasă, spuseră ei.
Zis şi făcut. Leul fu prins, dar se
trezi când era în drum spre camion. Văzându-se prizonier, leul răcni atât de
tare, că auzi şi şoricelul.
- Ce zgomot! Aceste ţipete sunt ale
regelui pădurii. Acum vin!
Micuţul fugi în mare grabă.
- Aici sunt! Mă ţin de promisiune, îi
strigă leului.
Şoricelul începu să
roadă frânghiile cu rapiditate. Datorită răbdării şi lucrului bine făcut, el
salvă viaţa leului. Când regele junglei se văzu liber, îi spuse rozătorului:
- Mii de mulţumiri, prietene! Astăzi am
învăţat că:
Nimeni nu-i de
dispreţuit, de e mare sau de-i mic.
Cartea junglei
după Rudyard Kipling
- repovestire -
Într-o zi, înţeleapta
panteră Bagheera descoperi în adâncul junglei un copilaş! Înfofolit în scutece,
copilul stătea în coşuleţul lui de răchită, într-o barcă eşuată, probabil.
Bagheera duse copilul în
vizuina unei familii de lupi. Lupoaica îl adoptă pe Mowgli şi îl crescu alături de puii ei.
Vreme de zece ani, lupii îl înconjurară cu dragoste pe Mowgli, fiind chiar răsfăţat de
aceştia. Şi băieţelul îi iubea foarte mult şi se simţea în largul lui printre
lupi. Bagheera îl vizita în fiecare zi, mulţumită că Mowgli era atât de fericit
în familia lui adoptivă. Ea ştia însă că Mowgli va trebui să părăsească jungla
într-o bună zi şi să trăiască printre semenii lui.
Într-o
noapte, bătrânii lupi ai haitei se adunară la Stânca Înţelepţilor, ca să
dezbată o problemă urgentă. Se zvonea că dădea târcoale prin acele locuri Shere
Khan, fiorosul tigru. Temându-se că Mowgli va deveni şi el vânător, Shere Khan
nu avea alt gând, decât cum să scape de băiat. Deşi întristaţi că erau nevoiţi
să se despartă de el, lupii hotărâră că Mowgli trebuia să plece, atât pentru
binele lui, cât şi pentru al întregii haite.
Akela,
conducătorul sfatului bătrânilor lupi, îi aduse la cunoştinţă lui Rama, tatăl
lui Mowgli, trista veste.
- Dar Mowgli n-are cum să se descurce singur prin junglă! protestă
Rama.
-
Cunosc eu un
sat, cu oameni ca el, prin apropiere. O să-l duc acolo! interveni Bagheera.
- Bine, atunci plecaţi repede, nu e vreme de pierdut! fu de acord Rama.
Şi
aşa, Mowgli şi Bagheera porniră la drum.
Pe drum, Bagheera îi spuse lui Mowgli:
- Te duc în satul oamenilor, pentru că Shere Khan a apărut prin părţile astea şi ţi-a pus
gând rău. O să-ţi fie bine printre ai tăi. O să fii mai în siguranţă.
Când
veni noaptea, Mowgli şi Bagheera se cocoţară într-un copac înalt şi îşi făcură
culcuş pe una dintre ramuri. Bagheera adormi imediat, neobservându-l pe
vicleanul şarpe Kaa, strecurându-se printre frunze.
- Miam! sâsâi Kaa, pofticios. Ce pui
de om deliciosss, numai bun pentru foamea mea... Kaa se apropie de Mowgli, şerpuind şi sâsâind.
- Pleacă de aici, n-am chef de joacă! îl repezi Mowgli.
Dar
Kaa nu avea de gând să plece, aşa că profită de puterea ochilor săi şi îl
hipnotiză pe Mowgli.
Kaa
se înfăşură în jurul corpului băiatului, cufundându-l într-o transă adâncă.
Noroc
că se trezi Bagheera care îşi dădu seama imediat ce plănuia Kaa. Fără să stea
pe gânduri ... zbang! ... Bagheera îi dădu una peste cap lui Kaa, şi acesta
lăsă prada şi se îndepărtă bombănind.
A doua
zi, Mowgli şi Bagheera se treziră într-o hărmălaie de nedescris, tropăieli şi
sunete cade trompet ă.
-
Ah, ce drăguţ! exclamă Mowgli. O paradă!
Când
se aplecă să vadă şi ea despre ce era vorba, Bagheera îşi acoperi urechile şi
începu să se vaite:
-
O, nu, asta ne mai lipsea: Patrula Zorilor!
Într-adevăr,
în câteva clipe, îşi făcu apariţia o coloană de elefanţi, conduşi de bătrânul Colonel
Hathi. Colonelul îşi conducea elefanţii în cea mai strictă disciplină,
pretinzând acelaşi lucru chiar şi de la fiul său mai mic.
Dar
lui Mowgli îi plăcea parada elefanţilor, aşa că începu şi el să mărşăluiască în
urma fiului Colonelului Hathi.
-
Pot să fac şi eu ca tine? îl întrebă Mowgli pe elefănţel.
-
Sigur! Dar nu vorbi în front, regulamentul nu permite aşa ceva, şopti micuţul.
Mowgli
începu şi el să meargă în patru labe, dar când Colonelul Hathi ordonă „ Stânga
împrejur!”, Mowgli continuă să meargă înainte şi … bong! … nimeri cu nasul în
trompa noului său prieten!
Veni
şi vremea inspecţiei. Toţi elefanţii se aliniară cu faţa spre Colonelul Hathi
şi îşi întinsele trompele spre el.
Mowgli
se strădui să-şi ridice nasul cât de sus putea.
-
Hm… Ce s-a întâmplat cu trompa ta? tună Colonelul Hathi, ridicându-l pe Mowgli
de la pământ.
Când
îl privi cu atenţie, Colonelul Hathi exclamă supărat:
-
Dar tu eşti un pui de om! Ce cauţ
i în trupa mea?
Şi de data asta apăru la timp Bagheera.
-
Băiatul este cu mine! spuse ea. Îl duc în satul oamenilor, să nu pună Shere
Khan gheara pe el.
-
Da, bun… Hm, dar aşa să faci, o ameninţă Colonelul Hathi, fiindcă elefanţii au
memorie bună, doar ştii…
Dar
Mowgli se încăpăţână şi refuză să meargă mai departe.
- Prea
bine, mormăi Bagheera supărată, dar şi plictisită. De-acum înainte, te descurci
singur!
Şi
rămase în loc, privind în urma băieţelului care se afunda iar în junglă.
După
un timp, obosit de drum, Mowgli se opri să se odihnească la poalele unei
stânci. Imediat îşi făcu apariţia un urs mare şi hazliu, care dansa şi cânta de
zor.
Baloo,
căci aşa se numea ursul, se opri lângă băiat şi îl întrebă de ce era atât de
necăjit.
Cei
doi se împrieteniră la toartă şi primul lucru pe care îl învăţă Mowgli de la
Baloo fu cum să culeagă banane, furnici, nuci de cocos şi alte lucruri
gustoase, fără să se obosească prea mult.
Când se
încălzeau, cei doi prieteni săreau în apă şi pluteau lipsiţi de griji, Mowgli
cocoţat pe burduhanul lui Baloo.
-
Ah, Mowgli, ce urs grozav o să fac din tine! îi spunea Baloo cu mândrie.
Dar
într-una din zile Mowgli se simţi săltat de pe burta lui Baloo şi tras printre
ramurile unor copaci. Erau nişte obrăznicături de maimuţe!
-
Hei, daţi-mi drumul! strigă Mowgli supărat, dar maimuţele continuau să-l tragă
de mâini şi să se joace cu el.
-
Daţi-mi imediat puiul de om! strigă şi Baloo, ameninţându-le cu pumnul pe
nesuferitele maimuţe.
Dar
acestea se făcuseră deja nevăzute, ducându-l pe Mowgli la regele lor.
Curând,
Mowgli se găsi faţă-n faţă cu Regele Louie, care dorea să devină … om! De aceea
spera că Mowgli îl putea învăţa să facă foc!
Între
timp, Bagheera şi Baloo ajunseră şi ei la templul părăsit şi auziră ce avea de
gând Regele Louie. Amândoi încropiră un plan ca să îl salveze pe Mowgli.
Baloo
trebuia să le distragă atenţia maimuţelor, în timp ce Bagheera îl salv a
pe Mowgli.
Lui
Baloo îi veni o idee genială şi se deghiză în maimuţă, după care începu să
danseze şi să cânte. Regele Louie, căruia îi căzuse cu tronc drăgălaşa
„maimuţă”, cântă şi dansă cu el, uitând de Mowgli.
În
tot acest timp, Bagheera încercă în fel şi chip să îl salveze pe Mowgli, dar nu
era simplu deloc, fiindcă micuţul se distra de minune cu maimuţele!
Dar
lui Baloo i se desprinse „fustiţa” şi astfel se dădu de gol.
-
E ursul Baloo! strigară maimuţele înfuriate.
Se
iscă o îmbulzeală de nedescris, Bagheera şi Baloo încercând să-l salveze pe
Mowgli.
Din
cauza agitaţiei, bătrânul templu prinse să se clatine, gata să se prăbuşească
în orice clipă. Regele Louie susţinu cu umărul o parte a templului, încercând
să înlocuiască una dintre coloanele prăbuşite.
Mowgli
se văzu prins între Baloo şi Regele Louie, fiecare încercând să îl tragă de
partea sa.
Templul
începu să se prăbuşească în jurul lor, dar nu înainte ca Bagheera să reuşească
să îl ia pe Mowgli cu ea, departe de ruinele templului.
-
Măi, aşa petrecere mai zic şi eu! zise Baloo.
Peste
noapte, Bagheera reuşi să îl convingă pe Baloo că viaţa în junglă este plină de
pericole pentru un pui de om. Dar Mowgli nici nu vru să audă şi se încăpăţână
să rămână în junglă.
Nu
departe de acele locuri stătea la pândă Shere Khan, dornic să pună gheara pe
niscaiva vânat.
Dar
vânătoarea lui Shere Khan se termină înainte de a începe, o dată cu venirea
trupei de elefanţi, conduşi de Colonelul Hathi.
Bagheera
îl rugă pe colonel să o ajute să îl găsească pe Mowgli.
Din
păcate, Kaa dăduse deja de Mowgli şi acum încerca iar să îl hipnotizeze pe
băieţel.
Dar
Kaa fu din nou întrerupt de o voce de la baza copacului:
-
Kaa, vreau să stau puţin de vorbă cu tine!
Era
cruntul Shere Khan, de care se temeau toate animalele junglei.
-
Ah, ce sssurpriză! sâsâii Kaa. Eşşşti sssingur?
Lui
Kaa nu-i convenea ca Shere Khan să afle că l-a prins pe Mowgli. Îl păstra doar
pentru el.
-
Mi s-a părut că ai musafiri! continuă Shere Khan cu o voce mieroasă, dar
ameninţătoare.
-
O, nu! protestă Kaa. Ţi sss-a părut…
-
Da? Atunci, poate îmi arăţi şi mie inelele tale, dacă nu ţi-e cu supărare…
Ce
era să mai facă bietul Kaa. Îşi desfăşură inelele şi astfel Mowgli scăpă!
Fără
să prindă de veste cei doi, Mowgli coborâ din copac şi se făcu nevăzut. De-acum
învăţase că nu trebuia să aibă încredere în perfidul şarpe!
Pe
înserate, Mowgli se întâlni cu patru vulturi plictisiţi şi răutăcioşi. Aceştia
începură să-l tachineze pe bietul băiat, dar când îl văzură atât de trist se
lăsară păgubaşi şi se împrieteniră cu Mowgli.
Dar
noii lui prieteni îl părăsiră repede, de frica lui Shere Khan, şi zburară care
încotro, ca să-şi scape pielea.
Mowgli
nu se pierdu însă cu firea şi se hotărâ să-l înfrunte pe fiorosul tigru, spre
marea mirare a acestuia.
Deşi
luat prin surprindere de curajul băiatului, Shere Khan îşi reveni repede şi se
întinse să-l prindă în gheare pe Mowgli.
Noroc
că apăru Baloo şi îl apucă de coadă pe Shere Khan, oprindu-l din salt, în timp
ce vulturii, care se întorseseră între timp, îl ridicară pe Mowgli de la
pământ.
-
Fugi, Mowgli! striga bietul urs, luptându-se să-l ţină în loc pe tigru. Fugi şi
nu te uita înapoi!
Deodată,
cerul se întunecă brusc şi începu să fulgere. Trăsnetul căzu pe un copac din
apropiere, care se aprinse de îndată. Vulturii apucară să-i spună lui Mowgli că
singurul lucru de care se temea Shere Khan era focul.
-
Lăsaţi-mă jos! strigă Mowgli. Baloo are nevoie de ajutor!
De
îndată ce ajunsese cu picioarele pe pământ, Mowgli apucă o creangă în flăcări
şi fugi s pre Baloo, care era prins într-o înfruntare pe viaţă
şi pe moarte cu Shere Khan.
Tigrul
se sperie din cauza vâlvătăii şi o rupse la goană.
Baloo
rămase însă lungit la pământ.
-
Baloo! Dragul meu Baloo! strigă Mowgli, repezindu-se la prietenul său.
Trezeşte-te, te rog, deschide ochii! Ce mă fac eu fără tine?
După
un timp, Baloo deschise ochii şi îi spuse lui Mowgli că se prefăcuse şi că, de
fapt, n-a avut nici o problemă cu Shere Khan şi că ar fi putut să-l pună pe
fugă în orice clipă.
Mowgli
râse şi îşi îmbrăţişă prietenul.
Între
timp, ajunsese şi Bagheera şi cei trei prieteni se îndreptară spre satul
oamenilor. Câ nd ajunseră în apropierea lui, Mowgli văzu
ceva care îl făcu să rămână fără grai.
-
Bagheera, ce este aia?
-
O fată! îi răspunse înţeleapta panteră.
Fata
venise la râu să ia apă.
-
N-am mai văzut niciodată o fată! exclamă Mowgli încântat.
-
Nu te apropia de ele, aduc numai necazuri, mormăii Baloo.
Dar
Mowgli se apropie şi mai tare, ca să vadă fata mai bine.
Baloo
şi Bagheera văzură cum Mowgli ridică ulciorul fetei şi se luă după ea. Când
ajunse la intrarea în sat, Mowgli întoarse capul spre prietenii lui şi le zâmbi
cu drag.
-
Aşa e normal, Baloo! îl consolă pantera Bagheera pe blândul urs. Mowgli trebuie
să trăiască printre oameni.
Apoi,
Baloo o luă pe Bagheera de mijloc şi, fredonând un cântecel, cei doi se
întoarseră în jungla lor.
Sfârşit
Casa cu poveşti
după Katia Nanu
La noi în casă
Pe unde priveşti
Cresc numai poveşti.
De după uşă se iveşte
Întotdeauna o
poveste,
Până şi în pat
Două poveşti au
intrat,
Una este cu Roşu-Împărat,
Cealaltă cu un om
bogat.
Stă câte o zână în
fiecare odaie,
Iar în baie
Nu te poţi spăla pe
dinţi
De prea mulţi prinţi.
Pe Albă-ca-Zăpada
Am găsit-o în
bucătărie,
Ascunsă într-o pungă
de hârtie;
Iar piticii toţi
şapte,
Stau în ceştile de
lapte.
Totul a fost bine
Până am scos o vrăjitoare
Din geantă de la
mine…
Atunci am spus:
Fetiţă,
Fetiţă, domniţă,
Adună-ţi toate
poveştile
Şi fă-te şcolăriţă!
Mare patriot roman - problema istorica :)
Pasoptist inflacarat, unionist
de frunte, fost deputat in primul Parlament al Romaniei, fost prim-ministru, Ion Bratianu s-a nascut in anul
revolutiei conduse de Tudor
Vladimirescu (1821). Aflati
anul cand s-a stins din viata acest brav roman stiind ca :
- suma dintre sesimea
numarului din primele doua cifre si inzecitul acestei sesimi ;
-
impartind numarul format din ultimele doua cifre la numarul format din primele doua cifre se obtine catul 5 si restul 1.
RASPUNS : 1891
Albă-ca-Zăpada
dupa Fratii Grimm
-
text adaptat –
A fost odată o
împărăteasă frumoasă şi bună. Într-o iarnă, pe când cosea ea liniştită,
aruncându-şi ochii pe fereastră şi văzând ninsoarea, din neatenţie se înţepă.
Ca să-şi liniştească durerea se gândi: „Ce n-aş da să o fetiţă cu pielea albă
ca zăpada, cu buzele roşii ca sângele şi cu părul negru ca abanosul!"
Şi aşa a fost. Dar după
ce se născu fetiţa, pe care o numiră Albă-ca-Zăpada, mama ei muri, iar
împăratul îşi luă altă soţie. Şi era şi împărăteasa aceasta frumoasă, dar
trufaşă şi fără suflet.
Având maştera o oglindă
fermecată, de câte ori se uita în ea, întreba: „Oglindă, oglinjoară, cine e cea
mai frumoasă din ţară?" Oglinda îi răspundea că nimeni n-o întrece în
frumuseţe. Într-o zi, pe când copila avea cam cincisprezece ani, oglinda îi
răspunse împărătesei: „Frumoasă eşti, crăiasă, atâta de frumoasă, dar
Albă-ca-Zăpada e mult mai luminoasă."
De invidie, împărăteasa
îi ceru unui vânător s-o ia pe fată, s-o ducă în pădure, s-o omoare, şi ca dovadă
că i-a împlinit porunca, să-i ducă inima fetei.
Ajungând în pădure,
copila îi ceru îndurare vânătorului, iar acesta, făcându-i-se milă, îi cruţă
viaţa, iar împărătesei îi duse inima unei căprioare pe care tocmai o găsi pe
acolo.
Rămasă singură în codrul
pustiu, Albă-ca-Zăpada rătăci ziua întreagă până-n amurg, când dădu de o
căsuţă. În căsuţă toate lucrurile erau mititele, dar curate şi bine orânduite.
Sărmana fată ciuguli câte ceva din mâncare, apoi se culcă în cel mai mic
pătucean şi adormi.
Când veniră cei şapte
pitici de la lucru, căci a lor era căsuţa, se tot minunau: „Cine a stat pe
scăunelul meu?" „Cine s-a culcat în patul meu?" „Cine a mâncat din
farfurioara mea?" „Cine a băut din păhărelul meu?"
În zori, când se trezi,
Albă-ca-Zăpada le povesti necazurile ei, iar piticii o rugară să rămână în
căsuţa lor şi să le facă de mâncare şi curăţenie. Piticii o primiră cu bucurie.
Între timp, maştera luă
iar oglinda şi întrebând-o cine e cea mai frumoasă, oglinda îi răspunse că
Albă-ca-Zăpada e în căsuţa piticilor şi că e mult mai frumoasă decât ea.
Împărăteasa, mânioasă,
luă înfăţişarea unei bătrâne negustorese şi o încântă pe fată să cumpere o
cingătoare şi, când îi strânse mijlocul, îi tăie răsuflarea, de o lăsă ca şi
moartă.
Când veniră piticii, se
speriară, o ridicară pe Albă-ca-Zăpada de jos, îi tăiară cingătoarea, iar fata
îşi reveni.
După un timp, oglinda îi
dădu iar de ştire împărătesei că fata trăieşte. Atunci maştera îşi schimbă iar
înfăţişarea şi, luând cu ea un pieptene otrăvit, o momi cu vorbe dulci şi îi
prinse pieptenele în păr.
Când veniră piticii şi o
găsiră zăcând, îi luară pieptenele din păr şi fata îşi
reveni.
Aflând haina de
împărăteasă că Albă-ca-Zăpada trăieşte, clocoti de mânie. Închipui un măr,
verde pe o parte şi roşu pe alta, otrăvit pe partea roşie. Când ajunse la casa
piticilor, ca să-i risipească fetei neîncrederea, maştera muşcă din partea
nerumenită a mărului. Fata nu apucă să înghită decât o îmbucătură şi căzu fără
suflare.
În fapt de seară, cei
şapte pitici o găsiră pe Albă-ca-Zăpada moartă. Plânseră cu mare jale şi nu se
îndurară s-o îngroape, ci îi făcură un sicriu din cleştar, în care o aşezară cu
grijă. Trecând pe acolo un prinţ şi văzând-o pe Albă-ca-Zăpada, se simţi
cuprins de frumuseţea ei ca de o vrajă şi îi rugă pe pitici să-i dea lui
sicriul cu fata moartă. Piticii se îndurară de rugăminţile lui. Unul dintre
slujitorii care purtau preţioasa povară se împiedică şi din zdruncinătură sări
bucăţica de măr din gâtul Albei-ca-Zăpada, iar ea învie.
Şi aşa, prinţul o duse
pe Albă-ca-Zăpada la castelul său, înconjuraţi de alaiul bucuros al piticilor.
Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti, iar Albă-ca-Zăpada şi prinţul trăiră mulţi ani
fericiţi.
Maştera, de ciudă, îşi
luă lumea în cap şi se pierdu în codru.
-------------------------
Varianta audio : https://www.youtube.com/watch?v=2bqYZOOxmWE
-------------------------
Varianta audio : https://www.youtube.com/watch?v=2bqYZOOxmWE
7 aprilie- Ziua Mondială a Sănătăţii
Pe 7 aprilie 2016,
Ziua Mondiala a Sanatatii
are ca tema principala Diabetul Zaharat
Una dintre cele mai importante manifestări din domeniul diabetologiei românești, din ultimii ani, se va desfășura în perioada 5-9 aprilie 2016, la București.
Pe durata a cinci zile de program, profesioniștii din diabet, autoritățile competente, precum și reprezentanții asociațiilor de pacienți din România vor lua parte la o serie de patru manifestări, fiecare având un specific diferit. Evenimentele se vor derula în contextul Zilei Mondiale a Sănătății 2016, marcată, în fiecare an, pe 7 aprilie și care, anul acesta, are ca temă generală diabetul zaharat.
„Evenimentele organizate cu această ocazie se vor desfășura sub denumirea generică Problematica diabetului în România. Aceasta în condițiile în care, la fel ca și în restul lumii, studii recente efectuate în țara noastră privind prevalența diabetului și a unor complicații ale sale (neuropatia, amputațiile) au relevat date care trebuie să îngrijoreze atât pacienții și medicii, cât și decidenții noștri în politica pentru sănătate. Sperăm ca fiecare manifestare integrată în cadrul acestor evenimente să contribuie la definirea celor mai potrivite acțiuni de combatere a diabetului și de îngrijire și tratament pentru persoanele cu diabet din România. Acestea trebuie să reprezinte obiective puternice și pe agenda instituțiilor de profil din țara noastră” a declarat conf. univ. dr. Ioan A. Vereșiu, Președinte Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, co-organizatorul științific al evenimentelor.
Ziua de 5 aprilie va fi dedicată unei dezbateri publice cu tema „Problematica diabetului zaharat în sistemul de sănătate românesc” și va consta într-o întâlnire între autorități, medici diabetologi și din domenii conexe, asociații de pacienți și reprezentanți ai mass-mediei.
Pe 6 aprilie se va desfășura evenimentul „Prevenție – Educație – Control”, în cadrul căruia va avea loc prezentarea centrelor dediabet din țară, proiectele în care sunt implicate, și vor fi acordate diplome celor care contribuie la lupta împotriva diabetului zaharat.
7 aprilie va fi o zi în care se va face auzită „Vocea persoanei cu diabet: Pacientul cu diabet, în sistemul de sănătate din România”. Evenimentul va fi organizat sub forma unui Forum la nivel național al asociațiilor persoanelor cu diabet din România, în cadrul căruia va fi prezentat și proiectul „Carta Albă a Diabetului” (partener: Federația Asociațiilor Diabeticilor din România).
Între 8-9 aprilie medicii diabetologi se vor reuni cu prilejul Simpozionului Național „Noutăți în tratamentul diabetului zaharat. Îngrijirea persoanelor cu diabet, raportată la ultimele ghiduri”.
„Diabetul zaharat este o boală care se răspândește epidemic la nivel mondial, în special în țările în curs de dezvoltare, iarOrganizația Mondială a Sănătății a evidențiat că în 2014 prevalența diabetului era de aproximativ 9% la adulții cu vârsta peste 18 ani. În 2015, diabetul a produs 5 milioane de decese, la nivel internațional. Acestea sunt doar câteva dintre semnele alarmante care ne conduc la inițiative precum seria de evenimente Problematica diabetului în România. Aceste evenimente sunt binevenite și necesare, amintindu-ne tuturor că lupta împotriva diabetului se duce prin informare constantă și măsuri concrete”, a declaratprof. univ. dr. Maria Moța, membru în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, până în 2030, există pericolul ca diabetul să reprezinte cea de-a șaptea cauză de deces, pe glob.1
„Epidemia de diabet nu ocolește nici țara noastră, aproximativ 2 milioane de persoane trăind în România cu această boală. Evenimentele care se petrec în toată lumea de Ziua Mondială a Sănătății, și care au ca temă diabetul zaharat, reprezintă o necesitate în evidențierea problematicii diabetului. Totodată ne propunem informarea opiniei publice, a profesioniștilor din domeniul medical și, nu în ultimul rând, a autorităților, cu privire la situația actuală a maladiei. În România, pe parcursul a cinci zile de evenimente puse în slujba diabetologiei și, în special, a persoanei cu diabet, vom avea prilejul să ne definim, o dată în plus, ca o comunitate medicală implicată activ în inițiativele globale de reducere a prevalenței diabetului, pe plan național, în conformitate cu cele mai noi recomandări internaționale”, a afirmat prof. univ. dr. Cristian Serafinceanu, Președinte Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.
Experții în diabetologie subliniază rolul pe care evenimentul de anul acesta îl are, în trasarea unui model de implicare activă, pentru publicul larg.
„Faptul că, anul acesta, Ziua Mondială a Sănătății, pune în centrul dezbaterilor problematica diabetului zaharat, reprezintă o inițiativă importantă. Una dintre misiunile noastre, ale experților în sănătate, este cea de a înțelege cât mai bine ghidurile, tendințele și noutățile care apar pe plan mondial, pentru a le putea transfera în practica de zi cu zi. În acest sens, evenimentele care au loc între 5-9 aprilie anul acesta, în România, sunt relevante atât datorită implicării în cadrul lor a reprezentanților din toate sectoarele responsabile, cât și datorită volumului de informații care vor avea un impact pozitiv, sper eu, asupra opiniei publice și a gradului de cultură în domeniul diabetului zaharat”, a declarat prof. univ. dr. Nicolae Hâncu, membru de Onoare al Academiei Române și Președinte de Onoare al Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.
Seria de evenimente „Problematica diabetului în România” este organizată științific de Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice și Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.
Concept și Management eveniment: Sănătatea Press Group, expertul tău în comunicare pe domeniul medical.
1Sursă: Fact sheet N°312, Updated January 2015 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs312/en/
Sursa: |
Nepotul împrumutat
după
Anton Pann
Un om cinstit şi cumpătat avea un
nepot sărac ce veni într-o zi la el.
-
Unchiule, sunt un om priceput, aş face negustorie, dar n-am şi eu bani cu ce
să încep. Ajută-mă, rogu-te, cu cinci sute de lei şi-ţi voi înapoia datoria până
la ultimul bănuţ, cam într-o jumătate de an.
Unchiul
s-a îndurat de nepot şi i-a zis:
- Uite, vezi oala aceea din cui? Ce economisesc
pun în ea. Caută acolo, numără şi câţi găseşti ai tăi să fie.
Nepotul
a dat oala jos, a numărat şi a găsit tocmai câţi i-au trebuit.
A
plecat, s-a apucat de afaceri, a câştigat bani, lunile au trecut, dar el nu
şi-a înapoiat datoria. Unchiul nu i-a zis nimic.
De
la un timp, treburile mergându-i prost, s-a dus din nou la unchi după împrumut,
crezând că acesta a uitat de ceea ce el îi datora.
- Unchiule, aşa şi aşa, ajută-mă că doar
la dumneata îmi e speranţa.
Unchiul,
prefăcându-se că a uitat de datorie, îi arată din nou oala, spunându-i ca şi
prima dată că acolo strânge banii şi să ia câţi găseşte.
Bucuros,
nepotul dă oala jos, caută, caută, dar nimic.
- Unchiule bun, dar nu-i nimic în oală.
Îi
răspunde atunci unchiul:
- Dar tu, de când ai luat, ai mai pus
înapoi ca să fie?
Cinstea îl înalţă pe om, necinstea îl afundă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)