21 septembrie - Ziua Internationala a Pacii

“In aceasta zi, sa-i invatam pe copiii nostri  despre toleranta si respect reciproc.Sa investim in scoli si profesorii care vor construi o lume mai dreapta. Sa luptam pentru pace si sa-i aparam cu toata puterea noastra. ” Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon.

Pe 21 septembrie, sarbatorim, in fiecare an Ziua Internationala a Pacii. In 1981, Adunarea Generala a ONU a declarat aceasta zi ca fiind una a non-violentei  si a incetarii focului la nivel mondial.

[ FOTO ] Joc și mișcare - 160916

16 septembrie- Ziua Internationala pentru Protectia Stratului de Ozon

Ziua de 16 septembrie a fost declarata de catre Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internationala a Stratului de Ozon, în vederea sarbatoririi zilei de 16 septembrie 1987, când a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon.

Dupa descoperirea gaurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de tari au înteles ca protejarea stratului de ozon este o urgenta si au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Anul acesta, când se împlinesc doua decenii de la adoptarea Protocolului de la Montreal, Ziua Internationala pentru Protectia Stratului de Ozon se va desfasura sub deviza "Sarbatorirea în 2007 a 20 de ani de progres".

Ozonul este o forma alotropica a oxigenului, ceea ce înseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite si cu diverse proprietati. În atmosfera superioara, sub influenta radiatiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen (O2) se disociaza în oxigen atomic (O). Acesti atomi, combinati cu moleculele de oxigen formeaza molecule de ozon (O3), care absorb eficient razele ultraviolete. Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, în functie de temperatura si presiunea aerului. Se descompune rapid în oxigen la temperaturi mai mari de 350C.

Stratul de ozon este localizat în stratosfera si constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. În cantitati mici, radiatiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea ranilor superficiale) însa în cantitati mari provoaca îmbatrânire prematura, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataracta, boli infectioase, slabirea sistemului imunitar etc. De asemenea, actioneaza asupra structurii ADN, ducând la modificari în ecosistemele acvatice si terestre cu implicatii majore în echilibrul trofic.

Odata cu accelerarea dezvoltarii industriale, stratul de ozon a început sa se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafata terestra, care ajunse în atmosfera au produs dereglari consistente în stratul de ozon.

1985 a fost anul care a atras îngrijorarea mondiala privind deprecierea stratului de ozon.

De la descoperirea gaurii în stratul de ozon si pâna în prezent, oamenii de stiinta au încercat sa gaseasca raspunsuri la întrebarile ridicate de aceasta problema globala. În primul rând s-a descoperit ca degradarea stratului de ozon este cauzata de interventia unor produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca refrigerenti si în spray-urile cu aerosoli. Eliberate în atmosfera, aceste substante se descompun, clorul reactionând cu moleculele de ozon, distrugându-le.

În România, eforturile de scadere a emisiilor de gaze cu efect de sera sunt concretizate în doua planuri nationale de actiune, Planul National de Actiune pentru Schimbari Climatice si Programul National de Eliminare Treptata a Substantelor care Epuizeaza Stratul de Ozon.

Prin legea nr. 84 din decembrie 1993, România a aderat la Conventia privind protectia stratului de ozon, adoptata la Viena la 22 martie 1985 si la Protocolul privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987. De asemenea, a acceptat Amendamentele la Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, adoptate la Londra în 1993, la Copenhaga în 2001 si Montreal în 2001.

Sursa : aici

CALENDAR SĂRBĂTORI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE - LUNA SEPTEMBRIE

0      1  septembrie -Inmanarea noilor drapele de lupta unitatilor Armatei Romane (1862)

1      1 septembrie - Ziua Informaticienilor Militari

  1 septembrie-Declansarea celui de-al Doilea Razboi mondial

 1 septembrie-Ziua Rezervatiei Marine 2 Mai – Vama Veche

 8 septembrie- Nasterea Maicii Domnului ( Sfanta Maria Mica)

10 septembrie- Moartea lui Avream Iancu

13 septembrie- Ziua Pompierilor

14 septembrie- Inaltarea Sfintei Cruci

14 septembrie- Ziua Meteorologiei

14 septembrie- Defilarea, la Iasi, a primei Unitati Militare din Moldova (1830)

15 septembrie- Ziua Inginerului Roman

16 septembrie- Ziua Internationala pentru Protectia Stratului de Ozon

17 septembrie- Ziua Portilor Deschise

18 septembrie- Ziua Mondiala a Geologilor

21 septembrie- Ziua Internationala a Pacii

22 septembrie- Ziua Mondiala Fara Masini

23 septembrie- Ziua Internationala Impotriva Exploatarii Sexuale si Traficului Femeilor si Copiilor

23 septembrie- Ziua Mondiala a Curateniei

23 septembrie- Ziua Mondiala a Inimii

24 septembrie- Ziua Partenerilor pentru Pace

26 septembrie- Ziua Mondiala a Muntilor Carpati

26 septembrie- Ziua Mondiala a Muntilot Curati

26 septembrie- Ziua Mondiala a Marii

26 septembrie- Ziua Bucatarului si a Cofetarului

27 septembrie- Ziua Mondiala a Tineretului

27 septembrie- Moartea regelui Carol I al Romaniei (1914)

28 septembrie- Ziua Internationala a Dreptului de a Sti

CALENDAR SĂRBĂTORI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE - LUNA AUGUST

01 august- Ziua Tanchistilor

06 august- Schimbarea la Fata a Domnului

06 august- Batalia de la Marasesti (6/19 august 1917)

06 august- Ziua Minerului

08 august- Batalia de la Oituz (8/22 august 1917)

09 august- Uciderea lui Mihai Viteazul (9/19 august 1601)

09 august- Ziua Gradinilor Zoologice

13 august- Batalia de la Calugareni (13/23 august 1595)

14 august- Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial (14/15 august 1916)

15 august- Ziua Marinei Romane – Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria Mare)

16 august- Sfintii Martiri Brancoveni Constantin Voda cu cei patru fii ai sai : Constantin, Stefan, Radu, Matei, si sfetnicul Ianache

19 august- Nasterea lui George Enescu (1881)

21 august- Ziua Medicinei Militare

23 august- Ziua Internationala de Comemorare a Comertului cu Sclavi si Abolirii Acestuia

29 august- Taierea capului sfantului prooroc Ioan Botezatorul

CALENDAR SĂRBĂTORI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE - LUNA IULIE

01 iulie-Ziua Muzicilor Militare

01 iulie-Ziua Justitiei

02 iulie-Sfantul Voievod Stefan cel Mare

08 iulie- Ziua Politiei Romane

11 iulie- Ziua Mondiala a Populatiei

14 iulie- Ziua Transmisionistilot Militari

16 iulie- Trecerea Dunarii de catre prima brigada romana (1877)

20 iulie- Ziua Fortelor Aeriene – Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

20 iulie- Moartea regelui Ferdinand I al Romaniei (1927)

21 iulie- Moartea lui Nicolae Grigorescu (1907)

23 iulie- Ziua Presei Militare

24 iulie- Ziua Politiei de Frontiera

25 iulie- Ziua Radiolocatiei

26 iulie- Ziua Arhivelor Militare

27 iulie- Sfantul Mare Mucenic Pantelimon

29 iulie- Ziua Imnului National

[ VIDEO ] Ramas bun , clasa a II a !

[ VIDEO ] A venit vacanta !

12 Iunie – Ziua Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor

La 12 iunie este marcată, în multe țări ale lumii, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Această zi reprezintă o oportunitate de a atrage atenția asupra acestui fenomen și asupra măsurilor globale necesare pentru a elimina această practică.

Copiii au dreptul de a fi protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare economică, de a nu fi constrânşi la  muncă ce implică vreun risc potenţial sau care să le compromită educaţia ori să le dăuneze sănătăţii, dezvoltării fizice, mentale, spitituale, morale ori sociale.

În Constituţia României, articolul 49, alin. (3), se arată: „Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise”.

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, adoptă, în anul 1999, la cea de a 87-a sesiune, Convenţia privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, iar la 15 noiembrie 2000, Parlamentul României adoptă Legea nr. 203 prin care se ratifică această Convenţie. După publicarea Raportului Global din anul 2002 privind piaţa muncii la nivelul întregii lumi, care avansa cifre mari privind numărul copiilor obligaţi să muncească: dintre cei 246 de milioane de copii care munceau în mod constant, peste 170 de milioane erau angrenaţi în munci grele sau periculoase, Organizaţia Internaţională a Muncii de la Geneva a ales ziua de 12 iunie ca Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copilului. Scopul urmărit a fost  acela de a atrage atenţia lumii cu privire la consecinţele şi gravitatea folosirii copiilor în diverse activităţi lucrative, care sunt în fapt forme ale exploatării acestora.

În România, conform Legii 272/2014 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, (republicată) situaţiile de exploatare economică, abuz, neglijare şi a oricărei forme de violenţă trebuie semnalate serviciului public de asistenţă socială sau direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

Semnalarea unei situaţii de exploatare a copilului prin muncă se poate face de către: copil; membri ai familiei sau ai comunităţii; profesionişti din sistemul de sănătate publică (medici de familie, asistente medicale comunitare, mediatori sanitari, medici pediatri etc.) şi din sistemul de educaţie (educatori, învăţători, consilieri şcolari, profesori, psihopedagogi, mediatori şcolari etc.); preoţi; personal din alte instituţii / organizaţii care vin în contact cu copiii, inclusiv din serviciile organizaţiilor neguvernamentale; personalul SPAS (lucrători sociali comunitari, asistenţi sociali);  profesionişti din mass-media. Personalul DGASPC (asistenţi sociali, psihologi etc.) se poate autosesiza ca urmare a vizitelor efectuate în zonele cu risc.

Orice profesionist care lucrează în sistemul de protecţie a copilului – în servicii publice şi/sau private – trebuie să cunoască problematica muncii copilului şi să intervină activ în prevenirea şi eliminarea acesteia. Pe lângă asistenţii sociali, educatorii, psihologii, asistenţii maternali din serviciile specializate, Legea nr. 272/2004 menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiză autorităţile competente despre situaţiile de risc şi de dificultate în care se pot afla copiii şi familiile lor – inclusiv în situaţiile de exploatare prin muncă: cadrele didactice, personalul medical, poliţiştii, juriştii, preoţii, precum şi angajaţii altor instituţii care vin în contact cu copilul.

(C.M.)

Cum ma comport cu copilul meu ?

Sa fim parinti poate fi atata de usor si de placut uneori, dar si ingrozitor de greu uneori. Clipele pot zbura jucandu-ne cu copilul sau pot ingheta in timp ce ochii nostri privesc mariti si disperati cum copilul cel drag se transforma intr-un Dl.Goe si ne trezim depasiti de situatie, nu stim cum sa reactionam. Putem preveni aceste crize, putem sa ne autocunostem si sa incercam sa ne autodisciplinam intai pe noi, ca fiind cei maturi si (ar trebui) responsabili.

a. PARINTELE INDULGENT
Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele ii permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care adopta acest stil este Copiii vor inflori singuri la timpul potrivit. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezinta libertatea de expresie. Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul atunci cand ia o decizie, manifesta caldura si interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile in care il pedepseste sunt foarte rare.
Aceasta atitudine ii permite copilului sa-si dezvolte o identitate proprie si sa aiba o personalitate distincta, marcanta, originala. El se simte important, special, fapt ce determina cresterea nivelului stimei de sine (care reprezinta o conditie esentiala in dezvoltarea armonioasa a personalitatii). Un stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a capacitatii de a lua decizii.
Pe de alta parte, copilului crescut intr-o maniera indulgenta, ii va fi greu sa inteleaga rolul limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cand situatia o va cere; de aceea, pentru foarte multi dintre adulti, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil-problema. Parintii se pot astepta ca in curand el sa preia controlul familiei in sensul ca nu va mai face decat ce vrea el si cu greu va accepta sfaturi. Parintele va fi depasit.

b. PARINTELE AUTORITAR
Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca ii cere copilului sa respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Aceste reguli au o valoare absoluta, iar cea mai mica greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: ,Nimic nu e mai presus de lege!. Din aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda intrebarilor suplimentare: "De ce?" "Pentru ca sunt mama ta! Nu discutam!". Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte - copil. 
De obicei, parintele este rece si detasat fata de copil, impunand respectul muncii si al efortului. Astfel, stilul autoritar il invata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este frica; ii dezvolta simtul critic; il invata sa devina perfectionist (Daca faci ceva, atunci fa-o perfect!). 
Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, in primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc (Cum poate fi asa proasta?). De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi. Pentru el, a gresi e sinonim cu a fi un ratat. De aceea, preocuparea lui majora este Ce va zice tata (mama) cand va afla?Trasaturile de mai sus reflecta diminuarea stimei de sine (Am gresit! Nu sunt bun de nimic! Niciodata nu voi putea sa...!). Unele cercetari (W. Damon, D. Hart, 1988) arata ca un nivel scazut al stimei de sine in copilarie are urmari negative marcante pe parcursul intregii vieti, asemeni unui cosmar care te urmareste in permanenta si de care (in cazurile fericite) scapi cu mare greutate. 

c. PARINTELE INDIFERENT
Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, in unele cazuri duse la extrem, lasa de inteles ca acesta este in plus, reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricand. Filosofia de viata pe care o sugereaza este: "Jn viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decat pe tine insuti". 
Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta (asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate (Niciodata nu voi fi in stare sa fac ceva suficient de bun ca sa-i multumesc pe ai mei). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile stricte pe care le-a invatat in copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la varsta adulta si se va pune problema sa primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se fereasca etc, el nu va fi dispus sa asculte (Ce stii tu? Ai trait ce am trait eu? Cine esti tu ca sa-mi dai sfaturi?). Din cauza lipsei de afectiune, chiar daca, pe de o parte, il va face mai rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic. Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fara suflet, de gheata, fara sa banuiasca faptul ca prejudiciul afectiv pe care il resimte il determina sa se ghideze dupa principiul Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab. 

d. PARINTELE PROTECTOR
Parintele protector este aparent un parinte model: el este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte. Prioritatea lui este sa-i ofere copilului securitate, deoarece constientizeaza ca un copil este o fiinta foarte fragila, care are nevoie in permanenta de sprijin si protectie. Educatia pe care i-o da copilului se cladeste in jurul ideii ca "Nu tot ce zboara se mananca" si are grija sa-si invete copilul ca, in primul rand, sa fie precaut si rezervat fata de tot ce vine din afara sferei familiei. 
Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic ingrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Cand isi vad copilul plangand, ei devin agitati, creand fara sa-si dea seama, mai multa tensiune (Ce te doare, puiule? Unde? Te doare rau? Vai, saracutul de tine!). 
Atunci cand apare o problema, parintii exagerat de protectori se grabesc sa caute vinovatii si sa fina morala ( De cate ori ti-am zis... ?), fapt care duce la scaderea eficientei rezolvarii conflictului si a invatarii unor reguli de disciplina. Asemeni parintilor autoritari, accepta greu situatia in care copilul incepe sa-si dezvolte independenta, insa ei nu creeaza conflicte, ci intra in panica, se consuma. 
Acest stil parental mai atrage dupa sine alte numeroase dezavantaje. Atunci cand sunt mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot manifesta tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-l va intelege si se va ingrijora (Mai bine nu-i spun mamei ca numai se ingrijoreaza). 
Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte. De asemenea, atunci cand va fi pus in situatia de a-si exprima frustrarea sau mania, prefera sa se exprime indirect prin acte de razbunare sau sabotaj. 

e. PARINTELE DEMOCRATIC
Parintele care se comporta democratic are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei (cu exceptia situatiilor in care este imposibil acest lucru). Impunerea de reguli implica o anumita flexibilitate, deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Parintele care imbratiseaza stilul democratic se ghideaza dupa principiul Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu si este impotriva ideii Unii sunt mai egali decat altii. 
Prin urmare, parintele care imbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a familiei, insa este in acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l invata pe copil sa respecte reguli si sa indeplineasca eficientsarcinile care i se dau. Pe de alta parte, parintele care are un stil parental democratic este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie si pentru a-l sprijini atunci cand situatia o cere; insa este suficient de intelegator si increzator in capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El incurajeaza copilul sa fie independent, respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, il apreciaza, il considera un membru responsabil al familiei. 
Ca urmare a acestor atitudini parentale, copilul isi va dezvolta un echilibru emotional cate va sta la baza dezvoltarii armonioase a personalitatii, isi va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala. Ca urmare a incurajarilor si a increderii care i se acorda, copilul va avea un nivel ridicat al stimei de sine, care ii va permite sa obtina eficienta si productivitate in actiunile intreprinse. 
Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic il va invata pe copil sa ii respecte pe altii, sa ia in considerare opinia celorlalti, sa accepte observatii, avand totodata curajul sa-si exprime punctul de vedere. Pe masura ce va creste, independenta care i s-a acordat il va ajuta sa-si identifice propriile aptitudini si sa aleaga meseria care i se potriveste mai bine, sa isi indeplineasca propriile vise, nu pe cele ale parintilor. 
Cu toate ca in aparenta stilul democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam faptul ca un copil crescut in acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care il poate intalni la scoala, in grupurile de prieteni, in armata etc). El ar putea fi considerat bleg pentru ca nu va executa prompt sarcinile care i se dau, sau dimpotriva, impertinent pentru ca discuta ordinele. 

Dupa cum se vede, fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decat atat, in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati (independenta, exprimare libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea ordinelor). De aceea depinde numai de noi sa incercam sa ne autocunoastem, sa ne stapanim si sa incercam sa ne crestem copilul pentru viata si nu pentru noi asa cum ni se pare mai comod. Si nu in ultimul rand, poate ca inca o data regula de aur Calea de Mijloc - poate fi raspunsul la multe intrebari. Atunci cand ne confruntam (din pacate inevitabil) cu unele neplaceri cauzate de comportamentul copiilor nostri, macar sa stim ca de cele mai multe ori cauza suntem noi. 

Sursa: "Meseria de parinte" de psiholog Ioan Dolean