Fereastra magică
Un băieţel se îmbolnăvise foarte tare. Micuţul era nevoit să îşi petreacă toată ziua în pat, fără să se mişte. Pentru că nici alţi copii nu aveau voie de vină să îl viziteze, el suferea şi mai tare şi cu fiecare zi cu care trecea era tot mai supărat şi trist.
Băieţelul nu avea cum să facă altceva decât să privească toată ziua pe fereastră. Timpul trecea, iar micuţul era tot mai posomorât. Într-o zi, însă, el a văzut la fereastra sa o umbră ciudată. Când s-a uitat afară nu i-a venit să creadă: era un pinguin care mânca un hot-dog. Acesta i-a zis “salut” băieţelului şi a plecat.
Micuţul a rămas surprins. În timp ce încerca să îşi dea seama ce s-a întâmplat, o maimuță veselă a apărut dansând în faţa ferestrei, în timp ce se chinuia să umfle un balon. Şi după această apariţie, băiatul se întreba cum e posibil aşa ceva, iar după ceva timp, tot mai multe personaje amuzante au apărut la fereastră făcându-l să râdă cu poftă.
Nimeni n-ar fi avut cum să se oprească din râs, dacă prin faţă ochilor ar fi văzut cum se perindă, un căţel cu ochelari de soare sau un elefant care sare de pe o trambulină şi se rostogoleşte în toate direcţiile. Băieţelul nu a povestit nimănui ce se petrecea la fereastra lui, însă în scurt timp s-a făcut bine şi inima lui era plină de bucurie din nou. Băieţelul s-a însănătoşit şi s-a reîntors la şcoală.
Ajuns la şcoală, băiatul a început să le povestească prietenilor săi ce s-a petrecut la fereastra sa. În timp ce povestea, băieţelul a văzut ceva ieşind din geanta unui coleg. Acesta a insistat să afle ce e şi în cele din urmă a aflat că era vorba de un costum, unul dintre cele în care s-au deghizat prietenii lui pentru a-l înveseli.
Din acea zi, băieţelul şi-a promis că aşa cum au făcut prietenii lui pentru el, aşa va avea şi el grijă ca nimeni să nu se simtă vreodată singur şi trist.
Sursa : aici
Bunele maniere când practici un sport
De aceea, când un copil practică un sport, bunele maniere nu ar trebui ocolite nici de el, dar nici de părinţii lui. Sunt competiţii sportive pentru copii, la care părinţii se manifestă zgomotos şi încurajează chiar anumite tipuri de comportament care pot duce la violenţă sau injurii. De cealaltă parte, un meci pierdut sau o competiţie la care nu iese pe primul loc, îl pot face pe copil să reacţioneze cu totul invers decât trebuie să reacţioneze un sportiv adevărat, care ştie să piardă la fel de demn ca atunci când câştigă.
Transformă-te într-un model pentru copilul tău şi arată-i ce înseamnă să fii un bun sportiv, să îi încurajeze pe coechipieri, să nu trişeze, să dea tot ce e mai bun din el când este în competiţie şi să nu caute niciodată vinovaţi pentru înfrâgerile care sunt inevitabile în viaţa sportivă.
- Nu căuta niciodată vinovaţi pentru înfrângere şi nu da vina pe un coechipier sau pe propria echipă. Toată echipa îşi asumă înfrângerea, la fel cum se întâmplă şi atunci când obţine o victorie.
- Nu îţi discredita adversarul folosind mesaje pe reţelele de socializare, emailuri sau mesaje. Atunci când vrei să devii un nume important în lumea sportivă, bazează-te doar pe calităţile tale şi nu încercând să îţi “loveşti” adversarii prin cuvinte grele.
- Fii un model de urmat. Dacă ceilalţi te admira pentru performanţele tale sportive, ai obligaţia faţă de echipa ta şi faţă de ţine să faci ceeea ce trebuie.
- Încurajează-i pe cei din echipă. Fă-le complimente coechipierilor tăi atunci când aceştia fac ceva bine. Încurajează-i atunci când nu joacă foarte bine.
- Joacă întotdeauna corect. Nimeni nu câştigă atunci când trişează.
- Arată respect echipei tale, echipei adverse şi antrenorilor.
- Nu ţipa şi nu adresa cuvinte jignitoare în timpul competiţiei. Chiar dacă sunt coechipieri care nu joacă aşa cum ţi-ai dori, nu te comportă în acest fel. Cu o astfel de atitudine nu faci decât să creşti tensiunea în echipă şi să îţi demotivezi colegii.
- La finalul competiţiei, indiferent dacă echipa ta a câştigat sau a pierdut, îmbrăţişează-ţi colegii şi strânge-le mâna adversarilor.
Sursa : aici
24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza
Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și econunirea-principatelor-romaneomică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.
Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunaalexandru-ioan-cuzarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.
Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
