Neamul romanesc

Nu uit ca neamul romanesc

Asteapta multe de la mine.

El m-a nascut si e firesc

La bine sa raspund cu bine.


 

Eu cu nimic nu-s mai prejos

De cei nascuţi in ţari straine:

La fel de clar si de frumos

Vibreaza viaţa si in mine.


 

E satul meu mult mai sarac?

Dar asta nu-i o diferenţa,

Caci in balanţa greu atarni,

Prin suflet si inteligenţa.


 

De suflet si de minte, eu

Ma ingrijesc cum se cuvine.

De-aceea, stiu ca ţara mea


Se poate bizui pe mine.



Noi suntem bogatia tarii

Noi suntem bogatia tarii,

Ea ne  priveste-n ochi cu dor

Si stie ca pe bratul nostru

Se sprijina in viitor.

 


Noi ii juram cu drag credinta

Si invatam mereu cu spor:

Noi suntem bogatia tarii


Si vom fi tara-n viitor.



LEGENDA TRICOLORULUI



In 1821 , cand Tudor Vladimirescu, a chemat Tara la lupta impotriva exploatarii boieresti dinauntru si a vrajmasilor din afara, dintr-unul din satele oltenesti de la munte a pornit, pentru a se inrola in oastea pandurilor si un gospodar cu numele Dragomir, tata a trei fetite, una mai isteata ca alta. Inaintea plecarii, omul si-a imbratisat nevasta si pe cele trei fete, iar acestea din urma i-au daruit cate o amintire lucrata de mana lor, ca s-o poarte drept talisman. Fata mai mare i-a dat o batista albastra aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbena ca pletele sale, iar fata mai mica, Ileana, i-a intins cu sfiala una alba; ea n-a mai avut timp sa vopseasca batista, asa cum a vazut c-au facut surorile cele mari.


Dragomir a luat cu multa dragoste darurile copiilor sai, a pus cele doua batiste colorate in cate un buzunar al mantalei, iar pe cea alba, curata ca sufletul Ilenutei, a ascuns-o in buzunarul de la piept al vestonului.


Asa a pornit viteazul la oaste, cu increderea ca el si miile de panduri vor scapa tara de asuprirea boierilor si de sabia otomanilor, chemati in graba de stapanire sa-i dea ajutor impotriva romanilor rasculati.


Dragomir s-a luptat ca un leu, dar iata ca, in cea mai crancena dintre batalii, un glonte i-a strapuns inima. A cazut cu fata la dusman, asa cum mor de milenii eroii acestui pamant.
Tovarasii sai de lupta, inainte de a-l ingropa dupa datina, i-au cercetat buzunarele, cu gandul de a le duce alor sai, "in satul din munti", obiectele pe care le-ar fi gasit asupra eroului. Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decat cele doua basmalute date de fetele marisoare, iar in cel de la piept ortacii au dat peste batistuta Ilenei, care nu mai era alba ca la inceput, ci rosie ca focul, patrunsa de sangele tatalui ei.


Vitejii au luat cele trei bucati colorate, care acum erau una rosie, una galbena si a treia albastra, le-au legat intre ele si le-au prins in varful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest "simbol in frunte", au luptat mai departe pandurii. Si de-atunci - asa ne spune legenda - steagul armatei romane cuprinde aceste trei culori laolalta. Sub faldurile lor s-au facut si razboiul Independentei si marea noastra Unire.

Noaptea Sfântului Andrei


                        Zgomot trist în câmp răsună!
                        Vin strigoii, se adună,
                        Părăsind a lor sicrie.
                        Voi, creştinelor popoare,
                        Faceţi cruci mântuitoare,
                        Căci e noaptea-ngrozitoare,
                        Noaptea Sfântului Andrei!

                    
    Vântul suflă cu turbare!
                        A picat stejarul mare,
                        Cerul s-a întunecat!
                        Luna saltă-ngălbenită,
                        Printre nouri rătăcită,
                        Ca o luntre părăsită
                        Pe un ocean turbat.


                        Bufnele posomorâte,
                        În a lor cuiburi trezite,
                        Ţipă cu glas amorţit.
                        Lupii urlă împreună,
                        Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
                        Câmpul geme, codrul sună,
                        Satan pe deal s-a ivit!

                        Iată-l! iată, Satan vine,
                        Răzbătând prin verzi lumini,
                        Pe-un fulger scânteietor.
                        Umbre, stafii despletite,
                        Cucuveici, iele zburlite
                        Şi Rusaliile pocite
                        Îl urmează ca un nor!

                        Sus, pe turnul fără cruce,
                        Duhul-rău zbierând se duce,
                        Şi tot turnul s-a clintit!
                        Miezul nopţii-n aer trece
                        Şi, lovind arama rece,
                        Ore negre douăsprezece
                        Bate-n clopotul dogit.

                        Strigoimea se-ndeseşte,
                        Horă mare învârteşte
                        Lângă turnul creştinesc.
                        Iar pe lângă alba lună
                        Nouri vineţi se adună,
                        Se-mpletesc într-o cunună
                        Şi împrejuru-i se-nvârtesc.

                        Voi, cu suflete curate,
                        Cu credinţi nestrămutate,
                        Oameni buni, femei, copii!
                        Voi, creştinelor popoare,
                        Faceţi cruci mântuitoare,
                        Căci e noaptea-ngrozitoare,
                        Noaptea Sfântului Andrei!

                        Acum iată, pe mormânturi,
                        Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
                        Toţi strigoii s-au lăsat.
                        Aşezaţi într-un rond mare,
                        Adânciţi în întristare,
                        Pe sicriu-şi fiecare
                        Oasele-şi a rezemat.

                        Unul zice: Eu în viaţă
                        Cu o mână îndrăzneaţă
                        Multe drepturi am răpit!
                        Răpit-am pâinea de hrană
                        Unei gingaşe orfană
                        Ce, pierdută şi sărmană,
                        În mizerie-a pierit!

                        Altul zice: Eu în lume
                        Am avut putere, nume,
                        Căci am fost stăpânitor!
                        Dar în oarba-mi lăcomie,
                        Pentru-o seacă avuţie,
                        Am împins în grea urgie
                        Pe sărmanul meu popor!

                        Altul zice: Eu în ţară
                        Fost-am o cumplită fiară,
                        Plină de amar venin!
                        Împotriva ţării mele
                        Făptuit-am multe rele,
                        Şi-am legat-o în lanţuri grele
                        Şi-am vândut-o la străin!

                        Foc şi ură-n veşnicie
                        Pe voi cadă, pe voi fie!
                        Strigă-atunci un glas ceresc.
                        Şi pe loc cad în morminte
                        Păcătoasele-oseminte.
                        Iar pe zidurile sfinte
                        Trece-un foc dumnezeiesc!

[ VIDEO ] Transilvanie frumoasa


Transilvanie frumoasa, frumoasa,
Pregateste-te mireasa, mireasa,
Ca-ti aducem petitor, petitor,
Sfantul nostru tricolor.


Sai Brasovule batrane, batrane,
Ca vin trupele romane, romane,
Sai si tu mai Fagaras, Fagaras,
Ca-s trupe de romanasi.

Sariti si voi sapte sate, sate,
Sariti saptezeci si sapte, si sapte,
Sa se-auda-n Chisinau, Chisinau,
Ca si-acolo-i neam de-al meu.

Sa se-auda-n Bucuresti, Bucuresti,
Romanie sa traiesti!
Romanie sa traiesti, sa traiesti,
Si mai mandra sa-nfloresti.


De vorbă cu Domnu’ Trandafir

Dragă domnule Trandafir,



Se spune că dumneavoastră ați fi un simbol pentru dascăli, un model de învățător blând și iubitor. Și eu sunt învățătoare. Mai bine zis, am fost, până am devenit institutoare. Nici institutoare nu mai sunt, că acum am devenit profesor pentru învățământul primar. Eee! Sună mai bine, trebuie să recunoașteți. E drept că nu am ajuns profesor cu una, cu două. De fapt, ba cu două. Cu două… facultăți. „Ce-s alea facultăți?” Da, chiar mă miram să știe un simplu învățător ce-nseamnă facultate.
Câte credite ați strâns, domnule Trandafir, în cariera dumneavoastră? Cum adică „Ce-s alea credite?” Dovada că ai muncit, că ai fost eficient. Se adună la dosarul personal, după fiecare curs de formare. „Ce-i ăla dosar personal? Ce-s alea cursuri de formare?” Dosarul personal înseamnă, de fapt, mai multe bibliorafturi (vă explic altădată ce-s alea bibliorafturi) în care sunt aranjate multe, multe hârtii ștampilate, cu număr de înregistrare. Cât de multe? Așa, vreo câteva kilograme. Păi, vedeți, pe vremea dumneavoastră pregătirea nu cântărea așa greu! Cursurile de formare sunt absolut necesare pentru a ține pasul cu noutățile. Doar că, uneori, noutățile năvălesc așa de multe deodată, că nu mai poți ține pasul cu ele. De curând, mi s-a propus să mă înscriu la un curs de formare cu tema „Managementul educației”. Costă el 1.400 de lei (un fleac!), dar merită! Are 60 de credite care mai sunt și transferabile. Vrei să ajungi director sau mentor, obligatoriu să ai acest curs.
„Ce-nseamnă mentor?” Of, domnule Trandafir, demodat mai sunteți! Nimic nu știți!
Ultima noutate e înființarea clasei pregă­titoare. I se mai spune, neoficial, „clasa 0”. „Ce-i aia clasă pregătitoare?” O clasă care-i pregătește pe copii înainte de a intra în clasa I. Și pentru care dascălii sunt pregătiți să facă față. În această toamnă, am luat clasa pregătitoare. Am fost înscrisă la un curs înainte de a începe școala. O formatoare, pregătită la rândul ei de altă formatoare, ne-a inițiat. Vă rog, nu întrebați „Ce-i aia formatoare?”! Puteți să deduceți. O săptămână, de dimineața până seara, am învățat ce am de făcut. Sau cel puțin așa am crezut. De fapt, adevărata mea desăvârșire urma să aibă loc pe o platformă. „Ce-i aia platformă?”  V-aș explica, dar ar urma să mă întrebați „Ce-i ăla calculator?”
Văzând ce mă așteaptă pe această platformă, am dat bir cu fugiții imediat. Urma să parcurg trei module. Mda, mă așteptam să întrebați „Ce-s alea module?” Fiecare modul avea aproximativ cincisprezece cursuri. Cursurile, la rândul lor, aveau teste. Nu treceai testele 100%, te întorceai la curs, să mai înveți. E drept că munca îți era răsplătită. După fiecare test promovat primeai… o temă! O temă de genul „Faceți un eseu, pornind de la definiția…” Mă mir că nu ați întrebat „Ce-i ăla eseu?”
Am crezut eu că pot să scap, dar n-a fost așa. Am înțeles că nu se poate să nu finalizez cursul, așa că am terminat în trei săptămâni ce au făcut colegii mei mai conștiincioși în trei luni. Da, domnule Trandafir, am parcurs modulele acelea trei care s-au dovedit a fi patru, că am mai primit „cadou” un modul complementar. Am parcurs cursurile, am promovat toate testele. Am aflat astfel cum stau lucrurile cu integrarea curriculară, cu evaluarea competențelor, cu implementarea proiectelor și multe altele despre care nu mă mir că nu ați auzit, că nu auzisem nici eu până atunci. Cum am predat 24 de ani fără să cunosc aceste lucruri nu-mi pot imagina! Am postat cele 53 de teme atât pe platformă, cât și într-un folder. Bine că n-ați întrebat „Ce-i ăla folder?”, că nu știu cum v-aș fi explicat. Am aflat ulterior că mai sunt și 31 de teme de reflecție. Le-am postat și pe acelea, ce era să fac? Au mai fost și trei evaluări. Cum „Ce-s alea evaluări?”, nici atât nu știți? Fiecare evaluare se putea da o singură dată și trebuia obținut un rezultat de cel puțin 50%. Dacă se întâmpla să-ți pice internetul, se ducea naibii evaluarea! „Ce-i ăla internet?” Mai bine că nu știți! Am dat și cele trei evaluări și am copiat dovezile muncii mele pe un CD. „Ce-i ăla CD?” Mda!…
Pe 15 decembrie va avea loc o evaluare față în față, în urma căreia voi primi 30 de credite și voi fi declarată aptă pentru a preda la clasa pregătitoare. Pentru aceasta, îmi va fi verificat CD-ul și voi prezenta un proiect inter­disciplinar. „Ce-i ăla proiect disciplinar?” Vai, se spune in-ter-dis-ci-pli-nar. Interdiscipli­naritatea înseamnă integrare între diferitele domenii ale cunoașterii. Dar nu știu de ce-mi bat eu capul să vă explic! Oricum, nu ați înțeles mai nimic din tot ce am spus.
Am și eu o nedumerire. Cum ați ajuns, domnule Trandafir, un simbol al dascălului, dacă nu aveți habar de cele mai importante aspecte din învățământ? A, pe vremea dumneavoastră cea mai mare importanță o aveau elevii!… Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s ăia elevi?
P.S.Domnul Trandafir al lui Sadoveanu chiar a existat. Deşi sub alt nume, căci adevăratul Trandafir s-a numit Busuioc, Mihai Busuioc, caracterul său şi înfăţisarea este aidoma cu cele ale personajului. A fost învăţătorul scriitorului la şcoala Vatra din Paşcani, blând, dedicat şi corect, “un om bine facut, puţin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zambea, se aratau sub mustaţa tunsa scurt nişte dinţi lungi, cu strunga mare la mijloc. Când citea din poveştile lui Ion Creangă, cu respectul cuvenit faţă de marele povestitor şi faţă de opera acestuia, ţinea cartea la piept, în dreptul inimii".

Pentru tine, taran roman

Calea-i lunga, drumu-i greu                                            

Vrut-a bunul Dumnezeu                                                   

Sa ramai aici, stapan,                                                     

Zbuciumat, taran roman!            

                                    

 

Cand a fost foc la hotar                                     

L-ai zdrobit pe cel barbar,

Ai facut din arme plug

Zbuciumat, taran roman!

 


Ca stejarul neclintit

Nicaieri n-ai pribegit

Pieptu-ai pus la cel pagan


Zbuciumai, taran roman!



[ VIDEO ] Asa-i romanul cand se veseleste



Asa-i romanul - versuri


Asa-i romanul cand se veseleste,
Ca si stejarul cand inmugureste.
Asa-i romanul cand este iubit, 
Ca si stejarul cand e inverzit.

Tara-i a noastra si in fericire
Poate oricine sa traiasca-n ea.
Si-a mea mandruta ce o am pe lume
E tot ce am mai scump in ea!


Traiasca tara, patria mama, 
Traiasca toate, cate sunt in ea.
Traiasca toate, cu mic cu mare, 
Si a mea mandra, ce o iubesc tare.

O rugaciune, catre ceruri zboara, 
O rugaciune, catre Dumnezeu, 
Ma rog acuma pentru a mea tara, 
Si pentru tine, sfant poporul meu.


Taranul roman

Calea-i lunga, drumu-i greu                                            

Vruta Bunul Dumnezeu                                                   

Sa ramai aici stapan                                                         

Zbuciumat, taran roman!         

                                       

 

Cand a fost foc la hotar

L-ai zdrobit pe cel barbar

Ai facut din arme plug

Zbuciumat, taran roman!

 


Ca stejarul neclintit

Nicaieri n-ai pribegit

Pieptu-ai pus la cel pagan


Zbuciumat, taran roman!



Tricolorul


Din culori de curcubeu
Împletite în cunună
Trei cu dragoste-mi aleg
Pentru patria străbună.




Trei culori, ca trei petale
Le alătur şi-mi fac steag.
Roşu, galben şi albastru 

Tricolorul ţării drag.




                                                                                                                                 de Irimie Străuţ
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...