Se afișează postările cu eticheta CULTURA GENERALA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CULTURA GENERALA. Afișați toate postările

O poveste de Craciun, fara Mosu' - " A Chrismas Carol "


Ce înseamnă azi Crăciunul? În mintea fiecăruia există cel puţin un lucru sau chiar o listă de lucruri legată de această sărbătoare. Între cele mai cunoscute putem aminti:Moş Crăciun, bradul împodobit, cadouri, cozonac, colinde, pruncul Iisus, felicitări (tradiţionale sau virtuale), cumpărături etc. Dacă am tăia aproape tot din această listă, atât de familiară, credeţi că s-ar putea scrie o poveste potrivită sărbătorilor de iarnă?

La începutul erei victoriene, celebrul scriitor Charles Dickens a scris o nuvelă despre sărbătoarea Crăciunului foarte bine primită de public şi apreciată de critici, însă complet diferită de tot ceea ce se scrisese până atunci. Putem spune că Dickens este primul autor care modernizează şi democratizează Crăciunul, introducându-l în literatură nu doar ca pe o celebrare ecleziastică, ci ca pe o sărbătoare populară, cu numeroase elemente seculare. Inspirată din propria copilărie şi din situaţia în care se aflau mulţi copii orfani sau săraci în Anglia anului 1843, nuvela A Christmas Carol (Colindă de Crăciun sau Poveste de Crăciun – n.r.) a pornit de la un raport pe care autorul dorea să îl trimită către comisia care se ocupa cu angajarea minorilor. Materialul era un pamflet în care erau prezentate abuzurile la care erau supuşi copiii de către angajatori.
Ulterior, Dickens încearcă să prezinte sezonul Crăciunului atât prin ochii afaceristului, într-o Anglie în plină dezvoltare industrială – în acest context apare monstruosul domn Scrooge, cât şi prin prisma sărbătorii tradiţionale – adică una a bucuriei şi a familiei. Povestea a fost văzută ca o acuză la adresa capitalismului industrial al secolului al XIX-lea şi a jucat un rol important în reinventarea acestei sărbători ca una caldă, de veselie, de bună-dispoziţie. Interesant e faptul că nuvela apare cam în aceeaşi perioadă în care îşi face apariţia şi bradul împodobit.
Crăciunul, moment al bilanţului. Nuvela lui Dickens are în centrul ei povestea unui bătrân afacerist englez, care nu este interesat de nimic altceva decât de economisire şi înavuţire. În seara de Ajun, bătrânul, singur fiind, primeşte vizita unei fantome. Este spiritul fostului său asociat, mort în urmă cu şapte ani. Acesta îl anunţă că în noaptea aceea vor veni alte trei fantome să-l viziteze, care îi vor face bilanţul activităţii sale lumeşti. Prima este spiritul Crăciunurilor din trecut, care îi arată bătrânului întâmplările din trecutul său, începând din copilărie şi mergând până în tinereţea lui Scrooge.
E un spirit blând, care îi arată toate acele decizii care l-au adus în situaţia în care este în prezent – îndepărtat de singura rudă pe care o are, nepotul său. Scrooge este produsul unei copilării în sărăcie, iar aceasta îl determină să fie foarte „prevăzător“ cu banii, izolându-se de cei dragi şi devenind mizantrop, morocănos şi suspicios. Cea de-a doua fantomă este spiritul Crăciunului prezent.
E un spirit al bucuriei, care îi arată lui Scrooge că atitudinea sa, în ceea ce-l priveşte pe nepot şi pe angajatul pe care îl plăteşte cu mult mai puţin decât s-ar fi cuvenit, va avea urmări grave în viitor;va determina chiar moartea copilului angajatului. Ultima fantomă este spiritul Crăciunurilor viitoare, care îi arată lui Scrooge că, dacă va continua să îşi ducă viaţa aşa cum o face acum, moartea sa nu va interesa pe nimeni, iar averea sa, pentru care a lucrat toată viaţa, îi va fi furată. Întreaga construcţie nu este altceva decât un bilanţ al faptelor, menit să-l determine pe bătrânul avar să-şi schimbe comportamentul faţă de ceilalţi şi să intre în spiritul veseliei şi al bunăvoinţei caracteristice noii mode a Crăciunului victorian.
Crăciunul de azi, moştenirea lui Dickens?
Modalitatea actuală a respectării Crăciunului este, în mare măsură, rezultatul renaşterii de la mijlocul perioadei în care Imperiul Britanic a fost condus de regina Victoria (1819-1901). Se pare că vacanţa de Crăciun, aşa cum o ştim azi, a apărut datorită notorietăţii nuvelei A Christmas Carol. Prin încercarea lui Dickens de a construi Crăciunul ca pe o sărbătoare a familiei, centrată pe generozitate – spre deosebire de ceea ce se petrecea anterior epocii victoriene, când Biserica era centrul evenimentului –, autorul s-a pliat mai bine pe moda vremii, în care secularizarea era considerată un factor de progres. Tot datorită bunei reputaţii pe care a avut-o nuvela, expresia „Merry Christmas!“ (Crăciun fericit!) a cunoscut o largă răspândire, devenind astăzi formula de salut în preajma sărbătorilor de iarnă.
Dacă urmărim lucrurile, putem vedea că nuvela lui Dickens a încurajat apariţia unei perioade distincte în cadrul anului şi a ritmului de viaţă. Teoretic, existau nişte premise în acest sens, însă povestea a dat exact direcţia necesară unei societăţi pentru a crea ceea ce numim astăzi sezonul Crăciunului. De aici şi până la lucruri caracteristice Crăciunului – mâncare, cântece, obiceiuri sau chiar lista de care aminteam la începutul articolului – e doar un pas. Anumite lucruri existau cu certitudine dinainte de această delimitare, însă ele dobândesc acum un cadru în care să se dezvolte.

Cea mai veche ecranizare a unei poveşti de Crăciun. Dacă întrebi azi care este filmul ce aminteşte fiecăruia de Crăciun, răspunsurile acoperă o arie largă, de la animaţiile „Bambi“ sau „Pinocchio“, la seria de comedii „Home alone“, însă prima poveste de Crăciun ecranizată vreodată a fost A Christmas Carol, chiar la începuturile invenţiei lui Lumière, în 1901. Şi aceasta este şi cea mai ecranizată poveste de Crăciun, din toate câte au existat. Sunt, astfel, peste o sută de ecranizări (pentru cinema sau televiziune) şi adaptări pentru teatru, radio şi operă.
Printre cele mai cunoscute pelicule adaptate după cartea lui Dickens, amintim:„Scrooge“ (1951), peliculă ce îl are în rolul principal pe Alastair Sim;„A Christmas Carol“ (1938), muzicalul „Scrooge“ (1971) cu Albert Finney, adaptarea pentru televiziune „A Christmas Carol“ (1999), cu Patrick Stewart şi, nu în ultimul rând, animaţia 3D apărută în 2009 care îl are cap de afiş pe celebru comedian Jim Carrey. Povestea a fost scrisă şi rescrisă pentru diferite categorii de public, de la cei mici la melomani, iar lipsa Moşului în haină roşie nu ştirbeşte cu nimic farmecul sezonului Crăciunului.
Sursa : aici

INTREBARI PENTRU ISTETI


Care dintre următoarele obiecte foloseşte electricitatea ca să funcţioneze?
a). Un cântec
b). Bicicleta
c). Televizorul
d). Masa


Care dintre următoarele propoziții este falsă?
a).
Toate florile sunt roz.
b). Toate florile cresc în pământ.
c).
Toate florile au nevoie de apă.
d). Toate florile au petale.


Obiectele cad atunci când le scapi din cauza…?
a). Căldurii
b). Frigului
c). Gravitaţiei
d). Vitezei


Este sănătos pentru corpul tău…?
a). Să te joci pe calculator
b). Să faci sport şi exerciţii
c). Să te uiţi la televizor
d). Să mănânci prăjituri


Dacă îngheţi apa vei obţine…?
a). Foc
b). Gheaţă
c). Aburi
d). Nisip


Care dintre următoarele obiecte e din altă categorie decât restul?
a).
Brăţara
b). Mâna
c). Piciorul
d). Genunchiul


Dacă fierbi apa obţii?
a). Gheaţă
b). Aburi
c). Nisip
d). Sticlă


[ FOTO ] CINE SUNT CELTII ? - Proiect realizat de Vladimir-Stefan Vasile



Celţii sunt o populaţie antică, de origine aproximativ din zona actualei Franţe, şi care în antichitate au fost răspândiţi pe arii largi în Europa, inclusiv pe teritoriul Daciei.

Celţii ajung în spaţiul carpato-danubiano-pontic aproximativ în anul 300 î. Hr., după domnia regelui get Dromihetes. În procesul lor de migrare, celţii au urmat două rute, una de-a lungul Dunării, iar cealaltă de-a lungul munţilor Carpaţi. Prin urmare, ei se apropie de Dacia din două părţi şi se aşează la marginile acesteia, iar unele populaţii, cum ar fi anarţii şi britolagii, pătrund chiar în interiorul Daciei. O parte a celţilor se va deplasa în sudul Balcanilor, unde vor şi întemeia un regat care va rezista o scurtă durată de timp. Alţii, în schimb, trec în Asia Mică, iar unii vor rămâne pe teritoriul carpato-dunărean, unde vor întemeia oraşe, pe care Ptolemeu le consemnează pe harta sa.


În sud-vestul Daciei se vor aşeza scordiscii, care vor întemeia oraşul Singidunum, Belgradul de azi. Terminaţia numelor în -dunum este specific de origine celtă şi s-a păstrat în unele localităţi franceze precum Verdun, Chateaudun etc. În nordul Moldovei se vor aşeza tauriscii, inclusiv în Galiţia, şi ei vor întemeia oraşele CarrodunumMaetoniumVibantavarium şi Eractum.


În Bugeac se stabileşte tribul britolagilor, având ca centru mai important aşezarea numită Aliobrix, iar pe malul dobrogean al Dunării, pe locul Isaccei de azi, Noviodunum.

În Transilvania s-au aşezat anarţii între Tisa şi Someş, iar în estul Munteniei cotensii, până la hotarul cu Moldova.


Celţii au fost însoţiţi în migraţia lor şi de alte neamuri, ca de exemplu bastarnii de origine germanică, care se vor stabili la nord de Nistru şi care vor da multă bătaie de cap dacilor.


Stăpânirea celţilor a durat cam două sute de ani, timp în care dacii au dus lupte împotriva lor şi a aliaţilor lor bastarni, după cum în unele momente se pare că dacii le-au fost aliaţi împotriva altora. Oricum, nu se cunosc prea multe date certe despre această epocă. O referinţă aminteşte pe regele dac Oroles care şi-a pedepsit luptătorii pentru că nu luptaseră bine împotriva bastarnilor. Drept pedeapsă luptătorii daci au fost puşi să facă muncile femeilor lor şi să doarmă cu picioarele pe căpătâi, până când şi-au spălat ruşinea într-o altă luptă.


În secolul al II-lea î. Hr. are loc în Peninsula Balcanică începutul cuceririi romane, iar dacii vor lupta împotriva romanilor aliaţi cu celţii şi ilirii. În urma acestor lupte prelungite, puterea celţilor va scădea din ce în ce mai mult, până când nu va mai putea domina spaţiul dacic, ieşind astfel din istorie din această parte de lume.


Unul dintre cele mai importante împrumuturi ale populaţiei dacice de la celţi este roata olarului. Se pare că înainte de venirea celţilor, toată ceramica autohtonă era făcută cu mâna. Influenţa celţilor asupra populaţiei dacice pare să fi fost foarte mare, multe aspecte însă necesită cercetări minuţioase pe viitor.



----------------------------------------------------------------------------------
Proiect realizat de Vladimir-Stefan Vasile

































[ FOTO ] Traditii de Halloween

Pe 31 Octombrie, oamenii îmbracă cele mai înfricoşătoare costume şi participă la cele mai stranii rituale şi asta datorită sărbătorii de origine celtică cunoscută ca Halloween.




Câteva obiceiuri din noaptea de Halloween:
  1. Obiceiul trick-or-treating ("dă-ne sau îţi facem o boacană") constă în cutreierarea caselor de copiii îmbrăcaţi în costume, care umblă din casă în casă pentru a cere dulciuri, bomboane, prăjituri.
  2. Jack-o'-lantern (Felinarul lui Jack) constă în purtarea în noaptea de Halloween a unor felinare cu figuri înfricoşătoare, confecţionate din bostani. Termenul Jack-o'-lantern îşi are originea în poveştile populare irlandeze din secolul XVIII. Jack era un irlandez care îl păcălise pe diavol să se urce în vârful unui măr, după ce sculptase în coaja copacului simbolul crucii, împiedicându-l astfel pe Satana să mai coboare pe pământ. Din cauza răutăţii faptei lui, Jack nu a fost primit după moarte în rai, iar porţile iadului i-au fost închise de diavolul ofensat de păcăleala lui. Astfel că Jack a fost obligat să cutreiere fără încetare pământul. La un moment dat, înduioşat de soarta omului rătăcitor, Satana i-a dăruit o bucată de jar pentru a-şi lumina drumul în timpul nopţii. Jack a amplasat jarul în coaja unui nap pe care tocmai îl mâncase.


Jocurile practicate în seara de Halloween:
Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.



Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț.



Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implică și coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie.































                                                                                                                                                                  Autor: IRINA B.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...