Gingăşie şi puritate albă în palma primăverii, ghioceii ne aduc bucurie.
Bucuraţi-vă de primăvară!
Povestea ghiocelului
de Marieta Marancea
Poate-aţi putut şi voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori aţi citit povestea lui,
Povestea ghiocelului.
El a rămas orfan pe lume
Şi n-avea capul unde-şi pune.
Copil sărman, fără putere,
N-avea nici rude, nici avere.
Şi iarna a venit şi ea
Cercând viaţa să i-o ia.
Dar Dumnezeu l-a ocrotit;
O zână bună a venit
Şi, să-l ferească de ninsoare
L-a prefăcut în albă floare.
De-atunci, copilul călător
E-al primăverii vestitor.
Când ea apare ca o boare,
El îşi agaţă-n păr o floare,
Şi pune pe veşmântul ei
Covor gingaş de clopoţei.
Iar omul este fericit:
E semn că iarna s-a sfârşit!
Frunza şi ghiocelul
de Marieta Marancea
Acum la sfârşit de iarnă
Mi-a fost dat s-aud o sfadă
Între ghiocelul floare
Şi o frunză foşnitoare:
- Ai curaj! Nu-mi vine-a crede
În mantia alb cu verde
Ca să-nfrunţi gerul cumplit
N-aştepti cerul însorit?
- Vă e ciudă frunze moarte
Că de-acum sunteţi uscate?
Cât aţi da să fiţi ca noi,
Nu-mproşcate de noroi
Eu îmi cer dreptul la viaţă
Chiar de-i scurtă, ies în faţă
Şi-apoi la sfârşitul iernii
Vestim zorii primăverii.
- Ascultă-mă “nas pe sus”
Să ţii minte ce-am de spus;
Prea târziu înţelegeţi
Zbuciumul acestei vieţi.
Eu am fost mai sus ca tine
Şi-am trăit mai multe zile
Eşti acum frumos, nu zic,
În scurt timp vei fi nimic.
Şi oriunde te-ai sui
Tot jos vii, oricine-ai fi
Fie frunză, gâză, floare
Suntem toate trecătoare!
