de N. Calma
Metoda pălăriilor gânditoare (“Thinking hats”)
Metoda pălăriilor gânditoare (“Thinking hats”)
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu,
galben, verde,
albastru şi negru.
Colectivul de
elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării
gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare
să-şi pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră
mai bine.
După discuţiile
avute în grupe, liderul prezintă poziţia grupului din care face parte. Rolurile
se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord
cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte
rolul.
1.Pălăria
albă-informează
Cei ce poartă pălăria
albă trebuie să ofere informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer.
Nu oferă interpretări şi opinii.
Când “poartă” pălăria
albă, gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe
problema discutată, în mod obiectiv şi să
relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct.
Pălăria
albă a povestit
lectura, evidenţiind faptele şi personajele fără a exprima vreo opinie.
Pantofii rosii, de N. Calma
Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea
târziu. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În casă era
frig. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei.
Dimineaţa, Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă.
— Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu.
— Nu plânge, fetiţa mamei. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca, îţi voi cumpăra alţi pantofiori.
Neuşi sări în sus de bucurie.
— Mămică, atunci cumpără-mi pantofiori roşii, aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă, pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc.
— Nu ştiu fetiţa mea, dacă îmi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi !
Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii, încât mama îi promise.
Duminică porniră împreună în oraş. S-au oprit în faţa unei prăvălii. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi.
— Mamă, mamă, uite pantofiorii roşii, strigă deodată Neuşi. Hai să intrăm mai repede.
În prăvălie, nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport, iar ceilalţi stăteau de vorbă. Într-un târziu, mama se hotărî să-i roage:
— Iertaţi-mă, nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ?
Vânzătorul se apropie supărat :
— Asta-i marfă scumpă, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?
— Da, domnule, stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. Erau atât de noi, luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi începu să bată din palme.
Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi :
—Încearcă-i!
Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior, aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători.
Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră, şi pentru cei cu piele neagră, vânzătorii nu se osteneau.
Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.
— Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Vânzătorul o privi prin ochelari.
— Mai mari ? Avem, numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o.
— Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă.
Vânzătorul împacheta netulburat, pantofiorii.
— Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Eşti obligată să-i iei perechea asta.
Mama se uită disperată la ei.
— Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi!
Auzind acestea, Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei.
— Domnule, daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi, îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... ăştia sunt bani munciţi.
Patronul văzând în faţa sa o negresă, făcu plictisit cu mâna.
— Nu vreau să păgubesc din cauza ta, spuse el morocănos.
Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător, un om în salopetă de muncitor.
El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul.
— Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi, întorcându-se către mama Neuşei, îi spune :
Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul, ştiu ce înseamnă banii munciţi. O salută pe mama Neuşei, plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară, ieşi din magazin.
Neuşi se întoarse fericită acasă. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor.
2.Pălăria
albastră -clarifică
Este pălăria
responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albastră este
dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei
albastre defineşte problema şi conduce întrebările,
concentrează
informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează
ideile principale şi concluziile la
sfârşit, monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor, rezolvă
conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii, intervine din când în
când şi de asemeni la sfârşit.
Poate să atragă atenţia
celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii.
Chiar dacă are rolul
conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.
3.Pălăria
roşie - spune ce simte despre...
Purtând pălăria roşie,
gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”
Această pălărie
legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face
posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roşie permite gânditorului să
exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care
este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere
emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi
justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.
Mama se simte umilită la
cererea vânzătorului de a plăti perechea de pantofi probată de copilul ei şi
disperată de faptul că nu va putea plăti o sumă atât de mare pentru pantofii fetiţei
pe care o iubea enorm.
Suntem indignaţi de atitudinea
pe care o are vânzătorul faţă de fetiţă şi de mama acesteia, invocând un motiv
atât de nefiresc. Vouă
v-a plăcut ceea ce a făcut el? Ce-aţi
simţit când aţi citit că vânzătoruli-a cerut mamei să plătească ce nu ar fi vrut
să cumpere?
4.Pălăria galbenă
- aduce beneficii creativ
Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra
aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele
negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor
şI a faptelor date.
Gânditorul
pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste
beneficii şi valori oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort
de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şi trebuie
căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de
studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii,
acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Suntem încântaţi de
comportamentul muncitorului care îi dă vânzătorului o lecţie despre omenie.
Muncitorul înţelege ce înseamnă banii munciţi şi redă speranţa mamei şi
fetiţei.
Binele există şi în
realitate nu doar în poveşti şi de cele mai multe ori învinge.
5.Pălăria neagră - identifică greşelile
Este pălăria
avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul
pălăriei negre punctează ce este rău,
incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi
de ce ceva nu merge; care sunt riscurile,
pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o
încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative.
Se pot folosi
formulări negative, de genul: “Dar
dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”. Gânditorul
nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum
aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi,
pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.
Vânzătorul a
greşit tratând astfel mama şi fiica din simplul motiv că erau de culoare. Acesta
este un caz tipic de discriminare rasială care poate fi întâlnit în orice
societate şi care trebuie corectat.
6.Pălăria verde - generează ideile noi - efortul
Simbolizează gândirea creativă.
Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor
este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a
ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi
variante, noi posibilităţi.
Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de
creaţie.
Mama şi fetiţa ar trebui să părăsească magazinul în căutarea altuia care să
le trateză egal cu persoanele albe.
Muncitorul ar putea să o ajute pe mamă să-şi găsească un loc de muncă mai bine
plătit.
Spor la povestit!
Spor la povestit!