Odă

                                                                                                                            de Ion Luca Caragiale               

          Umbli hoinărind p-în lume

                            ca un orb, la ochi legat,

                        Şi de câtă vreme-acuma

                            pe la mine n-ai mai dat!

                        Prăpădeşti tu de pomană

                            preţioasele săgeţi,

                        Să te-alegi cu hulă numa’

                            de l-atâţi ingraţi poeţi…

                        Te-am vorbit rău eu vreodată?

                            vinovat cu ce ţi-am fost,

                        De mă horopseşti uitării,

                            tu, copil frumos şi prost?

                        A! De-ai şti cum mângâi încă

                            urmele unde-ai rănit!

                        Cu ce dor mi-aduc aminte

                            cât atunci am pătimit!

                        Vino, crudule, cu pieptul

                            gata dezvelit te-aştept;

                        Nu cu una, dă cu două!

                            săgetează drept în piept!

                        Şi pe maică-ta zeiţa,

                            jur că n-am să te hulesc:

                        Mai omoară-mă o dată,

                            să mai simt că iar trăiesc!

Poezii de primavara

Sosirea primaverii este peste lume un basm. 

Un basm minunat, in culori.

 

Primavara

de Ion Luca Caragiale

Cand ploua lin in primavara,

Toti zic: “Sa dea Domnul, sa dea!”

Si de te culci pe prisp-afara,

Mai vezi pe cer si cate-o stea ...

E cald, si ploaia racoroasa

Ozon in aerul curat

In urma-i lasa; dragastoasa

Natura toata-i un pupat.

Se pupa corbi, de bucurie

Ca au scapat de iarna grea;

Se pup brabeti cu galagie,

Si iata si o randunea...

Si-o barza ... calca cu masura

Cu pasul grav, explorator,

Se plimba chiar prin batatura

Cu aerul nepasator.

Cand ploua toate germineaza;

Pamantul liber de zapezi,

Spalat de ploi, se decoreaza

Cu mii de mii de muguri verzi ...

In tarini graul incolteste,

In dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleste,

Pe orice frunza e un strop.

Si soarele o calda raza

Trimite pe furis prin nori;

Iar flori si pasari ca sa-l vaza

Se-nalta, zboara catre zori.

Martie

de Lucian Blaga

Din caier incalcit de nouri

toarce vantul

fire lungi de ploaie.

Flusturatici fulgi de nea

s-ar aseza-n noroi,

dar cum li-e sila -

se ridica iar

si zboara sa-si gaseasca

cuib de ramuri.

Vant si-i frig -

iar mugurii

prea lacomi de lumina

isi zgulesc acum

urechile in guler.

 

 

Arborii-nfloriti rasuna

de Heinrich Heine

Arborii-nfloriti rasuna,

Canta cuiburile-n slava ...

Cine-i oare capelmaistrul

In orchestra din dumbrava?

Pitigoiul care-ntr-una

Da din cap cu-atata fala?

Ori pedantul cuc ce-si striga

Numele fara greseala?

Este oare cocostircul,

Care, tacticos la pasuri,

Calca-nfipt pe lungi picioare,

In acest concert de glasuri?

Nu! In inima-mi traieste

Cela ce conduce corul ...

Tainic simt cum bate tactul,

Si socot ca e amorul.

Sonet 

de Alexandru Vlahuta 

A revenit frumoasa primavara;

Copacii parca-s ninsi de-atata floare;

Dorinti copilaresti, renascatoare,

Fac inimile noastre sa tresara ...

Iubire e in razele de soare,

Si farmec in a codrului fanfara,

Si visuri dulci in linistea de sara;

In cer si pe pamant e sarbatoare.

Ascult, privesc, respir cu lacomie,

Caci toata frumusetea asta-mi pare

Ca niciodata n-are sa mai fie!

Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare

Sa simt, in marea lumii simfonie,

A gandurilor mele intrupare.