CLASA NOASTRĂ

Colinda - Azi e miercuri, maine-i joi

Azi e miercuri, maine-i joi

Vine Domnul pe la noi

Insa de vazut il vede

Numai omul care crede,

Numai omul care stie

ca vecia nu-i pustie

si gaseste staruinta

intr-o cale de credinta,

si posteste si se-nchina

si aprinde-n prag lumina,

si se roaga la icoane

si da sfintilor plocoane,

iar saracilor pomana

din stransura sa de mana

numai el se-nvredniceste,

cand Isus ii porunceste,

si intinde masa mare

in ajun de sarbatoare

prin Craciun crestin si sfant,

pace voua pe pamant.

Colinda - Casa in care-am intrat

Casa in care-am intrat

e de binecuvantat

dupa legea crestineasca,

numele sa-si implineasca

si-ntre lumanari aprinse

mesele sa-i fie-ntinse

si-ncarcate de bucate...

Sa traiti in sanatate

si-n unire si-n cinstire,

ca ne-ati dat adapostire.

Colinda - Primeneste-ti gazda casa

George Tarnea

Primeneste-ti gazda casa,

umple vadra, pune masa,

fa poteca prin gradina

si-n pridvor tine lumina,

ca venim de multisor,

drumul nu ne-a fost usor,

tot prin viscol, tot prin gloata,

ziua toata, noaptea toata,

gerul iernii ne-a patruns

dar de-ajuns tot am ajuns,

sa-ti cantam, sa-ti colindam,

vestea Nasterii sa-ti dam

sa te bucuri, sa te-nchini,

de belsug pentru gradini,

de mioare prin ponoare,

de credinta si de soare,

de noroc la iarmaroc,

de copii pe langa foc.

Colinda - Un crestin s-a-nvrednicit

Un crestin s-a-nvrednicit,

dupa cat a fost muncit,

din stransura sa frumoasa,

sa ne-ntinda noua masa...

Si-a dat tot in asta seara,

de cerut n-a vrut sa ceara,

fara numai o colinda

la colacul prins in grinda,

la coconi si la mioare...

Tine-l Doamne, drept sub soare,

tine-l bine si-n cinstire,

ca ne-a dat adapostire

tine-l, Doamne, inca minte

pentru firea sa cuminte

ca pe toti ne-a strans in casa

si a stat cu noi la masa

si-a primit cu suflet bun

vestitorii de Craciun,

in iubire si credinta,

cu intraga lui fiinta,

cu intreaga lui avere,

tine-l Doamne, in putere.

Colinda - Pe podele de nuiele

Pe podele de nuiele

duc copii-n palme stele

sa le lase pe la case

unde-s gazdele miloase

si cu dragoste crestina

duc copiii-n pumni lumina

drumu-i greu, zapada-i mare

vin copiii pe carare

sa tot taie neaua in doua

duc copii-n gene roua

si tot canta din colinde

pana gerul nu l-o prinde

pana vremea nu le-o trece

pe poteci sub luna rece

prin fuioare de ninsoare

duc copiii-n suflet soare

sa-l imparta cu iubire

ca un leac de implinire

de tot raul care-n gheata

duc copiii-n cantec viata

si-n cuvinte daruri sfinte

de la Dumnezeu - parinte

toti le poarta sa le-mparta

de Craciun din poarta-n poarta.

Iarna pe ulita

George Cosbuc

A-nceput de ieri sa cada

Cite-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai razbunat

Spre apus, dar stau gramada

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Si pe riu e numai fum,

Vintu-i linistit acum,

Dar navalnic vuiet vine

De pe drum.

Sint copii. Cu multe sanii.

De pe coasta vin tipind,

Si se-mping si sar rizind;

Prin zapada fac matanii

Vrind-nevrind.

Gura fac ca roata morii;

Si de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gilcevesc

Vrabii gurese, cind norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfada,

Stau pe-ncaiereste pusi;

Cei mai mici, de foame-adusi,

Se scincesc si plang gramada

Pe la usi.

Colo-n colt acum rasare

Un copil, al nu stiu cui;

Largi de-un cot sint pasii lui,

Iar el mic, caci pe carare

Parca nu-i.

Haina-i maturind pamantul

Si-o taraste-abea, abea:

Cinci ca el incap in ea,

Sa mai bata, soro, vintul

Dac-o vrea!

El e sol, precum se vede,

Ma-sa l-a trimis in sat,

Vezi, de-aceea-i incruntat,

Si s-avanta, si se crede

Ca-i barbat;

Cade-n brinci si se ridica

Dind pe ceafa putintel

Toata lina unui miel:

O caciula mai voinica

Decit el.

Si tot vine, tot inoata,

Dar deodata cu ochi vii,

Sta pe loc - sa mi te tii!

Colo, zgomotoasa gloata,

De copii!

El degraba-n jur chiteste

Vrun ocol, caci e pierdut,

Dar copiii l-au vazut!

Toata ceata navaleste

Pe-ntrecut.

- "Uite-i, ma, caciula, frate,

Mare cat o zi de post -

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dinsa sapte sate

Adapost!"

Unii-l iau grabit la vale,

Altii-n gluma parte-i tin -

Uite-i, fara pic de vin

S-au jurat sa-mbete-n cale

Pe crestin!

Vine-o baba-ncet pe strada

In cojocul rupt al ei

Si incins cu sfori de tei.

Sta pe loc acum sa vada

Si ea ce-i.

S-otareste rau batrina

Pentru micul Barba-Cot,

- "Ati inebunit de tot -

Puiul mamii, da-mi tu mina

Sa te scot!"

Cica vrei sa stringi cu paie

Focul cand e-n clai cu fan,

Si-apoi zici ca esti roman!

Biata bab-a-ntrat in laie

La stapin.

Ca pe-o bufnita-o-nconjoara

Si-o petrec cu chiu, cu vai,

Si se tin de dinsa scai,

Plina-i strimta ulicioara

De alai.

Nu e chip sa-i faci cu buna

Sa-si pazeasca drumul lor!

Rad si sar intr-un picior,

Se-nvirtesc si tipa-ntruna

Mai cu zor.

Baba si-a uitat invatul;

Bate,-njura, da din mini:

- "Dracilor, sinteti pagini?

Maica mea! Sa stai cu batul,

Ca la cini!"

Si cu batul se-nvirteste

Ca sa-si faca-n jur ocol:

Dar abia e locul gol,

Si multimea navaleste

Iarasi stol.

Astfel tabara se duce

Lalaind in chip avan:

Baba-n mijloc, capitan,

Scuipa-n sin si face cruce

De satan.

Ba se rascolesc si cinii

De prin curti, si sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirati barbatii

Din bordei.

- "Ce-i pe drum atata gura?"

- "Nu-i nimic. Copii strengari."

- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,

Parca trece-adunatura

De tatari!"

Colinde, colinde

Mihai Eminescu

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Caci gheata se-ntinde

Asemeni oglinzilor

Si tremura brazii

Miscând ramurelele,

Caci noaptea de azi-i

Când scânteie stelele.

Se bucur' copiii,

Copiii si fetele,

De dragul Mariei

îsi piaptana pletele,

De dragul Mariei

Si-a Mântuitorului

Luceste pe ceruri

O stea calatorului.