Ghiocelul vestitor

de Ioana Voicilă Dobre 

 

Ghiocel, alb şi plăpând

vii cu primăvara-n gând,

cu iubirea în petale

şi cu soarele pe vale!

 

Iar din ochii primăverii

înverziţi în faptul serii,

dintr-un bulb miraculos

răsari ghiocel, voios!

 

Curajos de când te ştiu,

alungi iarna în pustiu

dar păstrezi din haina sa,

albul în petala ta!

( din volumul Secvenţe în alb şi negru )

[ FOTO ] Veronica - Vine Primavara ( AVAP )

Oasele - la ce sunt bune ???

Oasele sunt parti tari ale corpului, care il sustin. Ele formeaza scheletul corpului. Osul e format din saruri de calciu, carbonat de calciu si o substanta organica moale flexibila, numita oseina.

Oseina fiarta ne da gelatina – o substanta azotoasa si care in multe se aseamana cu albumina. Gelatina se fabrica din oase.

Compozitia osului o putem cunoaste prin experienta, punand un os in acid clorhidric sau in otet tare. Dupa cateva zile osul isi pierde sarurile si ramane moale, fiindca a ramas numai oseina. Printr-o alta procedura putem obtine serurile si scoatem oseina. Aceasta se face asa, ca ardem in foc osul, substanta organica, adica oseina arde si ramane numai substanta minerala, adica sarurile. Osul isi mentine forma, dar lipsit de oseina, devine un burete petrificat, care e foarte sfaramicios.

Oasele arse si macinate se intrebuinteaza la fabricarea zaharului si la pregatirea vopselelor.

Din oasele tari se fac manere pentru bastoane si umbrele. Cel mai tare os este dintele de elefant din care se pregatesc bile pentru biliard si alte obiecte de valoare. Tot din oase tari se fac clapele pentru pian, nasturi si butoane pentru diferite scopuri. Din oase de peste se fac corsete.

Din coarnele animalelor se pregatesc piepteni, nasturi, plese de cutite si alte lucruri decorative.

Tot in aceste scopuri se intrebuinteaza scoicile broastelor testoase.

Grupul de litere „ ge, Ge”

                                                           

Legenda 

     Legenda spune că, demult, Gelu, voinicul cel netemător de duşmani, cu oastea sa a luptat pentru apărarea pământului românesc.

     Mai spune legenda că Gelu, rănit în luptă, a cerut calului, bunul său tovarăş, să îi sape cu copita un mormânt lângă apă.

     Mândrul român nu a vrut să cadă în mâinile duşmanilor cotropitori. 

  BORCANUL CU GEM

Lui George îi place gemul de gutui. Borcanul cu gem este tocmai sus, pe dulap. George îşi scoate papucii. El încearcă să se urce pe scaun. Nu ajunge. Se mai întinde puţin. A reuşit. Strânge borcanul în mâini şi coboară. Merge cu el la masă. Îi desface cu agerime capacul. Unge pâinea cu gem. Mama intră pe uşă.

- Ce faci acolo, George ? Îţi ajunge tot borcanul ? Gemul trebuie mâncat după masă sau la micul dejun.

Băiatul se linge pe degete. Împinge borcanul spre mama. O convinge să guste.

-         Ce bun e gemul! spune el.

-         Da, dar nu e bine ce faci! Degetele nu sunt acadele! îl ceartă mama.

ÎN TABĂRĂ

Georgeta va merge în tabără. Acum strânge în agendă informaţii despre Curtea de Argeş. A citit cartea “Legende româneşti”. A aflat despre Meşterul Manole şi legenda Mănăstirii Argeşului. Alege bluzele şi le pune în geamantan. Nu uită să ia şi o minge. Cu ea vor merge si Angela, Marcela, Geanina, Eugenia şi alte colege. Cugetă la tabără.

Gândul că se vor strânge  seara la focul de tabără  o atrage cel mai mult.