Costurile personale, sociale şi economice ale acestei maladii, faptul că mai mult de jumătate dintre persoanele afectate nu beneficiază de un diagnostic şi tratament adecvat, deşi acesta este ieftin şi disponibil, determină ca depresia să reprezinte o problemă de sănătate publică majoră, cu atât mai mult cu cât este un factor de risc pentru suicid.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, OMS, estimează că la nivel mondial există mai mult de 300 de milioane de persoane afectate, iar în România prevalenţa este de circa 5% din populaţia generală (931.000 cazuri). Datele statistice sunt doar orientative deoarece o multitudine de cazuri rămân nediagnosticate, fie datorită lipsei de cunoştinţe cu privire la simptomatologia de debut a bolii (stare de tristeţe persistentă, pierderea interesului), fie neprezentării la medic din considerente subiective, diagnosticul unei afecţiuni psihice constituind, în mod empiric, un stigmat.
Populaţia trebuie să conştientizeze dramatismul acestei patologii, beneficiile depistării în timp util a tulburărilor depresive, precum şi necesitatea depăşirii barierelor care blochează accesul la ajutorul de specialitate.
Sloganul propus de OMS este: „Depresia: să stăm de vorbă”.
Depresia este un fenomen reversibil, şi anturajul poate avea un rol deosebit în completarea ajutorului sosit din partea medicului şi psihologului.
Afecţiunea poate interesa o gamă foarte largă de oameni, de diferite vârste. În cazul multor persoane vârstnice, ale căror copii sunt plecaţi, distanţa geografică duce în timp şi la o distanţare în ce priveşte relaţiile interumane. Vârstnicii de multe ori se simt singuratici, neajutoraţi, abandonaţi, stare agravată de pierderea partenerului de viaţă. Senzaţia de singurătate, de nereuşită, de a avea probleme care depăşesc puterea individului da a face faţă la ele, pot afecta o perioadă de timp şi adulţi de vârstă mijlocie sau tineri (de ex. multe femei suferă de depresie după naştere, simt că nu pot avea grijă de copil, că nu li s-a format un ataşament faţă de el). Chiar şi adolescenţii pot traversa un episod depresiv, mai ales dacă se simt părăsiţi de părinţii care, de exemplu, au ales să plece să lucreze în străinătate, lăsând copii în „grija” relaţiilor superficiale, virtuale, pe internet. Părinţii, familia, apropiaţii e bine să caute să comunice cu persoanele predispuse la depresie, să le acorde timp suficient şi dedicat, valoros, cu răbdare, deschidere, empatie, să le ajute să-şi găsească rolul şi rostul în viaţă, să se simtă utili, împliniţi, cu reuşite – iar ei, la rândul lor să facă tot posibilul pentru a rămâne conectaţi, a ţine legătura cu familia şi prietenii, a cere ajutor dacă întâmpină dificultăţi.
Comunicarea stă la baza tuturor relaţiilor interumane, astfel vă îndemnăm:
Rupeţi bariera tăcerii!
Sursa - aici
