LITERA '' L ''

Lebăda, din zori de zi,

Stă la sfat cu nuferii,

Mândră-n pene de ninsoare.

Argintii şi lucitoare.

Şi prinţesa graţioasă

Ştie bine că-i frumoasă,

Când uşor-uşor pluteşte,

Chipu-n lac îşi oglindeşte

Şi se-ntreabă:

- Eu sunt oare?

Sau pe lac e-o albă floare?

Povestea cifrei 9

A fost odată ca niciodată, într-o lume-ndepărtată, o împărăţie mare şi frumoasă, de i s-a dus vestea peste nouă ţări şi nouă mări. Doar că împăratul şi împărăteasa erau trişti din cauză că nu aveau urmaşi.

Într-o noapte împărăteasa dormi şi avu un vis. Se făcea că a apărut o zână cu o baghetă fermecată şi i-a zis împărătesei aşa:

- Dacă doreşti să ai un fiu, va trebui să treci nouă văi, să numeri nouă izvoare şi din al nouălea izvor să bei apă vie. Dar nu uita, să nu scoţi nici un cuvânt pe drum!

Împărăteasa o ascultă pe zână şi, cum se lumină de ziuă, porni la drum. Trecu peste nouă văi, numără nouă izvoare şi, din al nouălea izvor bău apă vie. La întoarcere, multe animale îi ieşiră în cale şi o provocau să vorbească cu ele, dar împărăteasa ascultă de sfatul zânei şi nu scoase nici un cuvânt.

Aşa că, peste puţin timp iată că împărăteasa află că este însărcinată, iar după nouă luni născu un băiat de toată frumuseţea!

Era multă veselie la palat! Toată lumea era fericită, iar împăratul şi împărăteasa se simţeau ca în al nouălea cer. Luna, de acolo de sus de unde era, văzu bucuria lor şi le trimise binecuvântarea pe o rază argintie, care ajunse până la pătuţul unde dormea prinţişorul mult – dorit, înconjurându-l.

Oamenii, văzând această minune, au hotărât ca de atunci încolo, ori de câte ori doreau să scrie cifra care desemna cele nouă văi sau nouă izvoare pe care le trecuse împărăteasa la îndemnul zânei, să deseneze luna cu a ei rază de mătase, care cobora lin şi înconjura pătuţul băieţelului.

Şi aşa a apărut cifra 9 …

ANOTIMPURILE - Ştiaţi că…

Anotimpurile apar datorită înclinării axei Pământului în timpul călătoriei anuale în jurul Soarelui (mişcarea de revoluţie)?

Astronomic, anotimpurile durează perioadele între care Pământul trece prin anumite puncte ale orbitei, fapt văzut de pe Terra ca trecerea Soarelui prin solstiţii şi echinocţii?

Durata exactă a anotimpurilor este:

-primăvara, 92 zile şi 20 de ore;

-vara, 93 zile şi 15 ore;

-toamna, 89 zile şi 19 ore;
-iarna, 89 zile?

Iarna este cel mai scurt anotimp? Astfel, în emisfera nordică, de la echinocţiul de primavară până la echinocţiul de toamnă există cu aproximativ şapte zile mai mult decat în cealaltă jumătate a anului? În emisfera sudică anotimpurile sunt schimbate, aşa că situaţia este inversă.

În pădurile tropicale, unde nu se schimbă anotimpurile, copacii nu au inele anuale?

Sa reluam gramatica ! ( 2 )

CORPUL

De cand am venit pe lume

Mi-a placut sa stiu de mine.

Azi am invatat, in fine,

Corpul meu din ce-i format!

In oglinda ma privesc

Si incep sa povestesc:

Am un cap rotund, vezi bine

Parul ce frumos imi vine!

Urechiuse foarte fine

Doua sunt - stie oricine

Un nas mic si o gurita

Si doi ochi de albastrita.

Vine-n continuare corpul

E legat de cap cu gatul

La corp am doua manute

Potrivite de grasute

Si mai am doua picioare

Tare-s bune la miscare!

Ei, acesta-i corpul meu

Sa-l invat nu a fost greu!

INVATAND LITERA " N "'

Nuca este căsuţa
Ce se dă uţa,
Pe-o creangă de nuc,
Când cântă un cuc,

Şi-n nucul din curte,
Căsuţe sunt multe,
Din dese frunzare,
Cad toamna-n cărare.

Din casa cea mică,
Din lemn şi pitică,
Eu miezul adun,
Că-i dulce şi bun.

Povestea cifrei 8

A fost odată, demult, pe când oamenii nu ştiau să scrie sau să citească, într-un sat îndepărtat, o familie care avea doi copii, un băieţel şi o fetiţă. Pe băiat îl chema Octavian, iar pe fetiţă Olivia.

Tatăl lor lucra la pădure, iar copiii se duceau adesea să-i ducă de mâncare bietului om, care pleca dimineaţa, de îndată ce se arătau zorile, şi se mai întorcea seara, după ce apunea soarele.

Mama le-a făcut copiilor doi colăcei, le-a pregătit apoi coşul cu merinde pentru tatăl lor şi i-a trimis, ca de obicei, să-l ducă acestuia. Copiii i-au lăsat tatălui bucatele pregătite de mama lor, apoi, la întoarcerea spre casă, ei s-au gândit să vadă cum arată cele două turtiţe lipite. Zis şi făcut! Au lipit cei doi colăcei şi s-au minunat de noua formă, s-au luat cu joaca şi s-au rătăcit.

În drumul său spre casă, tatăl copiilor văzu pe o piatră o formă ciudată, ca şi cum ar fi fost doi colaci lipiţi. „Copiii mei!”, se gândi omul. Dacă s-au rătăcit?

Nu plecă spre casă, ci îi strigă pe copii prin pădure. Într-adevăr, ei erau sub un copac, adăpostiţi de frig şi tremurând de frică. Tatăl îi luă, îi duse acasă, iar mama le făcu un ceai ca să se încălzească..

Auzind cele întâmplate, au venit în căsuţa aceea şi bunicii celor doi copii. Numărând aceştia câţi oameni erau în casă, au constatat că sunt opt şi au spus că dacă va dori cineva să scrie semnul acelui număr, să deseneze cei doi colăcei salvatori.

Şi aşa a apărut cifra 8 …

CLASA NOASTRĂ