Dacă vrei ca ideile tale să reziste anilor, scrie-le pe hârtie, iar dacă vrei să dăinuiască pe veci, înseamnă-le în inima unui copil.
Legenda bradului
- Uitati, am aripa rupta. Lasati-ma sa traiesc intre ramurile voastre pana va sosi primavera.
Povestea fulgului de nea - dramatizare
ZANA IARNA:Era odată, demult, tare demult,
o fetiţă de o frumuseţe rară: cu ochii luminoşi şi blânzi, cu mâinile fine şi
catifelate şi cu părul lung şi mătăsos că atunci când mergea atingea pământul.
Mama ei era Ziua şi tatăl ei era Noaptea.
ZIUA: Fetiţa mea, te vei numi Roua, căci ai chipul limpede ca un strop de apă, ochii ca două scântei,
limpezi şi plini de bunătate.
NOAPTEA: Privirea ta blândă ne alină mereu orice durere! Te iubim ca pe
lumina ochilor, fata noastră!
ZIUA: Trebuie să
asculţi tot mereu sfatul nostru şi să nu ieşi niciodată afară din casă în
miezul zilei!
ROUA:
Şi de ce, mamă, de ce nu merg si eu niciodata ziua
afara la joacă?
ZIUA: Copila mea, copila mea! strigă
mama înspăimântată şi o îmbrăţişă pe fată ca şi cum ar fi apărat-o de o
primejdie.
NOAPTEA: În clipa în care te va atinge soarele, noi te vom pierde, aşa a
vrut zâna cea rea..
ZANA IARNA Roua era acum mai frumoasă ca
oricând şi ar fi vrut să iasă afară să se joace cât era ziua de lungă.
Zi după zi dorinţa ei de a se
plimba în lumina soarelui devenea tot
mai puternică şi uitând de sfatul tatălui său
ieşi afară şi începu să alerge fericită de colo-colo.
ROUA : Soare! Soare!
ROUA :Ce frumuseţe! O să ajung la Soare! O să povestesc mamei tot ce am văzut! Dar e din ce în ce mai frig…Simt că mă îngreunez ca atunci când cineva îmi atârnă ceva de picioare!...Mi-e frig, mi-e tare frig!...( şi fetiţa se ghemui pentru câteva momente înainte de a pleca mai departe).
Uite, văd în
depărtare un palat de apă şi praf. Cred că e palatul lui Nor Cenuşiu!
ZÂNA IARNA: Peste ea
năvăliră o mulţime de copii care erau norişori mici, mici de tot ce se
amestecau unii cu alţii. Abia şi-a găsit un loc că a apărut Nor Cenuşiu tunând
şi fulgerând…( se bate într-o tobă)
Nor Cenuşiu : Norişorilor, duceţi-vă să adunaţi multe picături de apă fiindcă pe pământ e
nevoie de ploaie. Lăsaţi joaca şi porniţi la treabă ! Sunt alte lucruri mai
importante de făcut decât zbenguiala voastră!
NORIŞOR 1: Nor Cenuşiu! Plecăciune fac în faţa Măriei Tale! Eu, iată, am găsit o picătură de ploaie! E Roua, această fetiţă atât de vioaie!
NORIŞOR 1: Priveşte-o, Măria Ta, sigur e potrivită
pentru a fi trimisă ca o picătură de ploaie!
ROUA: Eu nu rămân la voi! Vreau acasă! Vreau acasă!
Părinţii mei cred că sunt tare îngrijoraţi!Fetiţa
a început să ţipe dar nimeni nu o asculta.
NOR CENUŞIU: Ia-o de aici, norişorule şi să nu mai
aud plânsete!
NORIŞOR 1: Hai, Roua, hai să
mergem! Vei vedea, nu e deloc rău să fii o picătură de ploaie…
ZANA IARNA :Pe drum s-au
întâlnit cu Vâjâie Vânt care şi el o căuta pe Roua…
VÂJÂIE VÂNT: Norişorule, unde e Roua? M-a trimis Ger
Năpraznic să o caut şi să i-o duc ca să-i aprindă pipa şi să-i scuture barba de
brumă.
NORIŞORUL 1: N-o poţi lua! Nor Cenuşiu vrea să o
trimit pe pământ ca o picătură de ploaie. Pământul are nevoie de apă!
VÂJÂIE VÂNT: Şi cine spune că nu am voie? Tu? Ger
Năpraznic e foarte supărat că am lăsat o rază de soare să pătrundă în castelul
lui şi aceasta i-a topit un fir de mustaţă. Trebuie să o duc pe Roua la el, ca
să îi mai pot intra în voie!
Vâjâie
Vânt o smulse pe fetiţă …
VÂJÂIE VÂNT: Vino cu mine! Te voi duce la palatul
lui Ger Năpraznic!
ROUA: Norişor, unde eşti? Nu mă lăsa cu Vâjâie Vânt…
ROUA:Dă-mi drumul, dă-mi drumul! Nu vreau să rămân
la voi! Te rog, Ger Năpraznic, nu mă opri aici la tine!
GER NAPRAZNIC : Nu te mai smiorcăi şi du-te şi adu
un pieptene de gheaţă să-mi scuturi bruma din păr! Aveam nevoie de cineva care
să facă asta!
Fata
începu să-l pieptene, dar
lacrimile i se rostogoleau pe obraz.
GER NAPRAZNIC :Nu mai plânge degeaba!Nu-i de ajuns că mi-a topit raza de soare un fir
din mustaţă, tu vrei sa ma topeşti cu totul? Ai grijă, un fir de par de-mi va
lipsi e vai de tine!
GER NĂPRAZNIC: Voi scăpa de lacrimile tale
transformându-le în puf de brumă!... (
G.N. aruncă confetti înspre fetiţă)
ZÂNA IARNA: Fata
deschise geamul, iar bruma a fost luată
de vânt şi
dusă spre pământ. Privea după ea şi dorul de casă îi
săgeta inima. Fără să stea pe gânduri îşi întinse pelerina şi începu să zboare …
Ger
Năpraznic îl chemă pe Vâjâie Vânt şi-i spuse:
GER NĂPRAZNIC: Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde, sufla de
poti si prefă-o in fulg de zapada!
Văzînd că nu o poate ajunge din urmă începu să sufle cu putere spre ea .Cu ultima ei putere zise:
ROUA:N-am să te las, moşule, să îngheţi pământul! N-am să te las! Îmi voi întinde rochiţa mea frumoasă ca să apăr pământul şi să-l încălzesc!
ZÂNA IARNA: Tremurând, îşi prinse rochiţa ei
frumoasă cu mâinile şi o întinse să
apere pământul de gerul năpraznic, iar rochiţa
se prefăcu în fire sclipitoare de zăpadă
care au acoperit pământul. (deasupra
fetiţei va sta un balon mare plin cu confetti albe, argintii; la final, când
fetiţa se aşează şi acoperă pământul, se va sparge balonul).
ZÂNA IARNA:
Şi, aşa, fiecare fir din ţesătura minunatei rochiţe se prefăcu în câte
un firişor sclipitor de zăpadă care tocmai acoperi pamântul să-l încălzească, să
ocrotească seminţele care dormeau somnul lung de iarnă, aşteptând primăvara să
încolţească, să înveselească şi să îmbogăţească pământul cu rod îmbelşugat. De priviţi cu atenţie fiecare fulguşor de zăpadă, în el veţi vedea ochii strălucitori ai Rouăi, care zâmbesc cu drag tuturor copiilor şi-i îmbie la joc.
LITERA " S "
Soarele e un Făt-Frumos
Luminos.
Ziua întreagă,
Într-o caleaşca de foc, pe boltă aleargă.
Seara, e obosit tare
Şi coboară încet la culcare,
Peste palatele-ntinse,
Visul se lasă
Şi soarele nu ştie cum îl caută
Luna-fată
frumoasă.
LITERA " U "
Ursul umblă furios,
Mormăind în sus şi-n jos.
- Ce-ai, măi urse, frăţioare?
Ce te doare?
Oare vrei
Miere din ştiubei?
Suc de zmeură să bei?
Îngheţată de agrişe
Sau plăcintă de măcrişe?
Poate vrei să-ţi dau o prună,
Moşule cu blana brună?
De nimic nu-mi este dor,
C-am un ghimpe în picior ...
Mor, mor, mor!
LITERA ": T "
Toc-toc-toc!
În orice loc.
Toacă toată ziua tare
O ciocănitoare-vrăjitoare.
Toacă fân?
Toacă mărar?
Când mai des ...
Şi când mai rar ...
De ascultă, e cu-n scop:
Are dânsa stetoscop
Şi consultă fără stop
Păr cu nuc şi măr cu plop.
Mamă, mamă, să mă-mpiedic,
Uite, frate, ce mai medic!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)