CLASA NOASTRĂ

Cum? De ce? De unde? Când? Cultură generală pentru clasele 1-4

Autor(i): Vasilica Gheorghe

Nr. pagini: 208

Format: 16 x 23 cm

Anul apariţiei: 2014

O CARTE DE STINS... SETEA DE CUNOASTERE!

Copiii au o mie de intrebari, iar Cum?, De ce?, De unde? sau Cand? sunt asa, doar cateva dintre ele. Curiosi si isteti cat se-arata pe la scoala - atat de curiosi, ca invatatorului, pur si simplu, nu-i mai ajunge ora ca sa le raspunda si atat de isteti, ca, nici nu se lamuresc bine cu un lucru, si sar si scormonesc cu o sumedenie de intrebari pe seama altuia -, dar si pe-acasa, nu-i oare pacat sa-i expediezi, trantindu-le drept raspuns un De-aia! sau un Nu stiu! Sigur, nu vad niciun invatator facand asa ceva, dar, intre noi fie vorba, pe-acasa, in familie, tot se mai intampla sa se petreaca cate o scena ca asta.
Nu incape nici o indoiala ca autoarele cartii - invatatoare, cu o bogata experienta la catedra, dublata de preocuparea permanenta de a oferi elevilor repere solide in formarea caracterelor si consolidarea cunostitelor de cultura generala (Vasilica Gheorghiu este autoarea lucrarilor Matematica hazlie, Sinteze de cultura generala pentru clasele I-IV si Cultura generala pentru ciclul primar) - de aici au si pornit in intreprinderea lor. Nu-i mai putin adevarat ca intentia si generozitatea lor a fost si aceea de a oferi celorlalti dascali o sursa aducatoare de varietate in munca cu elevii.
Una peste alta, cartea lor, rezultat al unei munci de documentare dintre cele mai serioase si mai acoperitoare tematic (astronomie, geografie, stiintele naturii, biologie, anatomie si fiziologie, istorie si atatea altele), aduce suplimente substantiale de cultura generala, intregind fericit ceea ce se invata in clasa.
Suma de texte echilibrat concepute, intr-un limbaj adecvat varstei si dezvoltarii intelectuale ale micilor invatacei, cartea reuseste sa-i puna pe ganduri, sa le starneasca curiozitatea si, in definitiv, sa-i faca sa n-o mai lase din mana. Lucrurile serioase se impletesc cu nota de umor in care sunt relatate sau explicate, iar volumul intretese inspirat multimea cunostintelor asimilate din diferite domenii, adancindu-le, facandu-i pe elevi sa constientizeze varietatea lumii inconjuratoare si, de ce nu, sa vrea sa stie tot mai multe despre ea.
Culmea e ca o asemenea carte are ceva nou de oferit si de improspatat prin cunostintele de cultura generala chiar si acelor dintre parinti care ar fi iute tentati sa puna capat curiozitatii odraslei cu neinspiratele De-aia! sau Nu stiu! Ceea ce s-ar traduce prin faptul ca, decat vorbele cu pricina, mai bine de tinut cartea asta prin casa si de trimis copilul la cititul ei sau, si mai bine pentru toata lumea, de citit alaturi de el. Zau ca toti s-ar alege cu ceva folositor de prin ea!

PAMANTUL SI FENOMENELE NATURALE (Cum s-a nascut Pamantul; Exista viata pe alte planete?; Luna - satelit natural al Pamantului; Pamantul e rotund si totusi nu cadem!; Stiti ce mare este lumea?; Calatori si calatorii; Locuitorii marilor; Disparitii misterioase; Fenomene ale naturii; Norii si ploaia; Fulgerele si trasnetele; De ce sufla vantul?; Tornadele; Curcubeul; Zapada; Grindina; Avalansele; Test - recunoasteti fenomenele naturii; Vulcanii si cutremurele; Pesterile - o lume de basm; Lumea de gheata; Polul Nord si Polul Sud; Cucerirea Polului Nord; Cucerirea Polului Sud);

ANIMALE, GAZE, PLANTE (Cum a aparut viata?; Dinozaurii; Padurea - plamanul verde al planetei; Animale din padurile tarii noastre; Cum se ajuta animalele intre ele?; Cum se spala animalele?; Cum se apara animalele; Cat timp traiesc animalele?; Cum vorbesc animalele?; Cum isi petrec iarna animalele?; Urmele animalelor; Animale si farmacia verde; Pasari si pasarele folositoare; Cum fac baie pasarile?; Arhitecti si constructori din lumea necuvantatoarelor; Marea calatorie a pasarilor; Locuitorii protejati ai Deltei; Furnica - cea mai harnica insecta; Albina - cea mai disciplinata insecta; Cum au ajuns la noi cerealele si legumele; Pomii fructiferi; Mirodeniile; De unde au venit florile?; Ikebana; Plante ocrotite de lege; Vietuitoare uriase; Vietuitoare pitice; Gradina zoologica a antichitatii; Cum se apara plantele; Vietuitoare neobisnuite; Plantele carnivore, un miracol al naturii; Recorduri din lumea animala si vegetala);

CORPUL OMENESC (Rasele umane; Pielea - o haina pe care o purtam toata viata; Primul ajutor in caz de ranire a pielii; Ingrijirea si protejarea pielii; Oasele; Tinuta corecta a trupului; Muschii; Organele de simt; Gura; Nasul - organ al mirosului; Ochiul - organul vazului; Urechea - organul auzului; Pipaitul - simtul tactil; Sangele; Inima - organul vital al corpului omenesc; Igiena vietii intelectuale; Cum acordam primul ajutor?; Ce sunt urgentele?; Primul ajutor in cazul hemoragiilor; Etapele acordarii primului ajutor; Hemoragia nazala; Primul ajutor in cazul fracturii, entorsei si luxatiei; Primul ajutor in caz de muscaturi sau intepaturi veninoase).

Digestia și aparatul digestiv

Ca sa putem trai trebuie sa mancam. Omul se hraneste cu paine, carne, branza, lapte, oua si alte alimente. Aceste alimente nu pot sa patrunda in sange, in starea in care se gasesc, cand le bagam in gura. Ele au nevoie sa fie maruntite si prefacute in materii asemanatoare cu cele aflate in corpul nostru. Organul insarcinat cu aceasta slujba se numeste aparatul digestiv (mistuitor).

Aparatul digestiv se compune din gura, esofag, stomac, intestine si din niste glande (ghinduri) mici in forma de ciorchini de struguri aflatoare in peretii gurii, stomacului si intestinelor.

La aceste glande mici se mai adauga ficatul care se afla in abdomen, in partea dreapta a stomacului. Glandele au slujba de a fabrica sucurile (zemurile) trebuitoare pentru prefacerea alimentelor.

In gura, alimentele se maruntesc cu dintii si cu maselele si se inmoaie cu o zeama curata numita saliva, fabricata de ghindurile gurii. Saliva preface painea si celelalte alimente fainoase, in materii dulci si zaharoase. Din gura alimentele trec prin inghititura intr-un tub scurt si carnos numit esofag. Esofagul strabate diafragmul si raspunde in stomac. Alimentele trec prin esofag si ajung in stomac fara nicio schimbare. Aici, alimentele se maruntesc bine de tot si se amesteca cu o zeama acrisoara, numit suc gastric (stomacal) fabricat de ghindurile aflate in peretii musculosi ai stomacului. Stomacul preface alimentele intr-o materie moale si subtire ca smantana.

Din stomac, alimentele trec intr-un tub lung si subtire, numit intestinul subtire. Aici, ele se amesteca cu zemurile fabricate de ghindurile intestinului subtire, precum si cu fierea ce vine de la ficat. Zemurile acestea prefac alimentele intr-o materie subtire de tot, ca apa.

Partea buna si hranitoare a alimentelor trece prin peretii intestinului subtire, in sange. Partea rea si nefolositoare trece in intestinul gros, iar de aici e data afara sub numele de excremente.

Prefacerea aceasta pe care o sufera alimentele in trecerea lor prin aparatul digestiv se numeste digestie(mistuire). Digestia alimentelor se face cam in 3 ore si jumatate.

Legenda lui Dragos Voda

Demult, tare demult, in zona Maramures traia un roman. Legenda spune ca era un mare viteaz, vrednic cat zece si atat de mandru si de falos, incat toti ii ziceau Soarele din Maramures. El se numea Dragos-Voda. Lui Dragos ii placea foarte mult sa vaneze (zimbri, ursi, cerbi, caprioare, mistreti, lupi), de aceea i-a ramas si pana astazi cantecul:

"Dragos mandru ca un soare

A plecat la vanatoare,

Ghioaca si sageata lui

Fac pustiul codrului".

Intr-o zi si-a luat o ceata de flacai, arme si merinde si ... ce credeti? Acestia au plecat impreuna la vanatoare intr-o zona mai indepartata. In drumul lor, acestia au dat peste o caprioara. S-au luat dupa ea prin desisurile codrului si au urcat dealuri, au coborat vai si tot umbland de ici-colo, s-au pomenit intr-o poiana atat de frumoasa, de credeai ca acolo era raiul.

In mijlocul poienii era o fata tare frumoasa, ziceai ca e o cosanzeana care culegea flori si canta de rasuna cuprinsul. Fermecat de frumusetea aceste fete, Dragos a uitat de caprioara, a descalecat si s-a apropiat de ea. Tare i-a fost mirarea tanarului cand a vazut cate stie aceasta copilita despre el ... Dragos isi dorea de mult sa ajunga domnul Moldovei, iar fata i-a spus ca, pentru a-si indeplini acest vis, trebuie sa faca o isprava mare, pentru care sa i se duca vestea dincolo de Nistru, si anume sa omoare un zimbru care umbla furios pe aceste plaiuri.

Cum vorbeau, iata ca iese zimbrul dintr-un desis. Acest zimbru semana la trup cu boul ... de aceea ii mai ziceau bour sau bou salbatic. Dragos si-a chemat cainii si s-a luat dupa el, dar animalul fugea asa de repede, incat cainii i-au pierdut urma. Numai o catea, Molda, a reusit sa-l urmareasca pana la o apa. Zimbrul a trecut apa, dar Molda, din cauza oboselii, s-a inecat. In acel moment a ajuns si Dragos la mal. A apucat ghioaca, a ochit si a lovit zimbrul atat de tare, incat l-a omorat, apoi i-a taiat capul si a plecat cu el la vale, spre lunca Siretului. Cand a ajuns la Siret, oamenii i-au iesit in cale. Au inceput sa sune trambitele, sa bata clopotele de la biserici si toti ii aruncau in cale flori si snopi de grau. Despre fapta lui s-a dus vestea in toata tara si toti ceilalti voievozi i-au adus laude si inchinaciuni ca unui stapan mare si puternic.

De atunci, Dragos-Voda a pus stapanire pe toata aceasta tara. Apa in care s-a inecat Molda a fost numitaMoldova, iar tara peste care a domnit Dragos s-a numit tot Moldova, dupa numele apei. Pentru a-si aduce aminte mereu de izbanda care l-a facut domn al Moldovei, Dragos a pus sa se zugraveasca pe steagul tarii sale, capul zimbrului.

Poluarea aerului si sanatatea

Dupa cum se stie, aerul formeaza invelisul gazon al Pamantului. El este un element indispensabil vietii, cantitatea consumata deorganismul uman fiind foarte mare. Intr-o singura respiratie patrund in plamanul nostru 0.5 litri de aer, ceea ce reprezinta 8 litri pe minut. In 24 de ore, cantitatea de aer utilizata de om atinge 14-15 m³.

In lipsa aerului omul nu poate supravietui decat cateva minute, in timp ce fara apa poate rezista cateva zile, iar fara alimente chiar cateva saptamani. Intre organism si aer exista un permanent schimb de gaze la nivelul pulmonului, suprafata de contact fiind foarte mare. La nivelul alveolelor pulmonare reprezinta aproximativ 70 m².

Aceste cateva date sunt suficiente pentru a demonstra importanta deosebita a aerului pentru sanatate.

Sa vedem insa care este compozitia normala a aerului atmosferic. Aerul este un amestec de gaze, in compozitia sa normala intrand: azotul, 78-79%, oxigenul, 20-21%, bioxidul de carbon, 0.03-0.04%,ozonul si alte gaze, 0.01%, vapori de apa, pulberi, bacterii, ciuperci, etc.

Dintre toate aceste element numai o parte au importanta in procesul respiratiei. Rolul cel mai mare ii revine oxigenului, fapt pentru care in proportia sa in aerul eliminat din organism este mult scazuta.

In aceeasi masura, datorita arderilor care se petrec in organism, creste proportia bioxidului de carbon. Azotul ca si celelalte gaze nu isi modifica proportia prin respiratie.

In acelasi timp, in procesul respiratiei creste cantitatea de vapori de apa si se retin intr-o proportie oarecare pulberile si germenii.

Prin acest schimb de gaze aerul intretine viata asigurand arderile necesare desfasurarii tuturor proceselor fziologice din organismul uman. Aerul insa poate actiona si in sens patologic asupra omului atunci cand este poluat.

Principalele elemente poluante

Numarul poluantilor atmosferici este foarte mare, azi recunoscandu-se cateva sute de elemente poluante clasificate dupa diferite criterii ca: origine, natura, starea de agregare etc.

Una dintre clasificarile cele mai cunoscute imparte poluantii atmosferici in doua grupe si anume:

- suspensii reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate in atmosfera. Principala lor caracteristica consta in faptul ca in functie de marime sau greutate ele au o stabilitate diferita in aer. Cele mai mari si mai grele se depun repede si se numesc pulberi sedimentabile, iar cele mai usoare si mai mici pot persista timp nedefinit si se numesc pulberi in suspensie.

- gazele sub forma de poluanti in stare gazoasa, raspanditi in atmosfera datorita calitatii de a difuza cu usurinta, fiind purtati uneori la mari distante de locul unde au fost produsi si eliminati.

Legenda ursului

Se spune ca a trait odata, intr-un sat, unmos tare-tare ursuz si nesuferit de toti cei din jurul sau. Acesta era prisacar si avea foarte multa miere, dar era atat de zgarcit, incat nu dadea nici unui copil vreo lingura din bunatatea cea dulce. Astfel, averea lui sporea pe an ce trece si toţi vecinii spuneau ca a strans saci cu galbeni.

Era atat de zgarcit, incat nici macar o casa pentru el nu-si facuse, ci locuia intr-un barlog sapat in pamant, unde avea o ladita pe care dormea, o masuta si un scaunel. Mai avea si o intrare, mascata cu piei de lup, care ducea intr-o alta incapere, unde nimeni nu intrase vreodata. Toata lumea credea ca aici isi pastra comorile.

Despre zgarcenia mosului a aflat chiar Dumnezeu, dupa ce un copil a ajuns in Rai, murind de pofta dupa miere. Suparat, Dumnezeu a chemat-o pe Muma Padurii, o vrajitoare rea, si a trimis-o pe pamant ca sa incerce sa-l faca pe acel zgripturoi mai bun la suflet. In caz ca nu reusea, ea trebuia sa-i dea o pedeapsa dupa chipul si asemanarea lui. Vrajitoarea s-a transformat intr-o tanara craiasa si a batut la poarta lui Mos Martin, caci acesta era numele mosului. Cand a iesit si a intrebat-o ce doreste, aceasta i-a cerut o lingurita de miere.

- Dar ce-mi dai ca sa gusti mierea? a intrebat mosul.

- Cum? s-a mirat Muma-Padurii. Pentru o lingurita de miere imi ceri plata?

- Sigur ca da! i-a zis mosul. Eu nu dau nimic gratis, indiferent cine mi-ar cere.

Suparata si hotarata sa-l pedepseasca. Vrajitoarea i-a oferit un ban de aur si l-a trimis sa-i aduca miere.

Mos Martin a luat banul si s-a indreptat spre prisaca, dar cum a deschis usa magaziei, Muma-Padurii a inceput sa-l blesteme:

- In animal ursuz, greoi si prostanac sa te prefaci, dupa chipul si asemanarea ta! Toata viaţa sa umbli dupa miere si niciodata sa nu te saturi! Si astfel Mos Martin s-a transformat intr-un urs mare si morocanos si de atunci se spune ca ursul umbla dupa miere, mereu nesatul si-si face salasul in grote nevazute de lumina soarelui.