[ AVAP ] Sfârșit de martie

LEGENDA CURCUBEULUI SI A CELOR SAPTE STELE

Într-o zi, şapte stele multicolore care se jucau între ele, au alunecat de pe cer şi au căzut pe Pământ.

Au încercat să se înalţe din nou pe cer, dar n-au reuşit. De supărare ele au început să plângă: lacrimile stelei albastre aucolorat mările şi văzduhul, iarba şi pădurea au luat culoarea stelei verzi. Fiecare lacrimă a celor şapte stele magice colora câte ceva. Lumea devenea tot mai frumoasă.

 Şi pentru că simţeau că locul lor nu e pe pământ şi tânjeau după casa lor au cerut ajutorul vieţuitoarelor ca să se înalţe din nou spre cer.

Numai Regele păianjenilor le-a dat o idee salvatoare: timp de şapte ani să-şi toarcă fir din propriile lacrimi. Apoi, de pe vârful celui mai înalt munte îşi vor înălţa un pod din pânza lacrimilor lor şi vor putea ajunge acasă, pe cer.

Stelele au urmat sfatul Regelui păianjenilor şi după şapte ani cele şapte stele au ajuns din nou pe cer.

De atunci, după fiecare ploaie, pământenii îşi amintesc de povestea celor şapte stele. Un pod din şapte culori apropie Pământul şi cerul.

Zzzzz !!!

Cine se crede isteţ?

Îi propun un textuleţ!

Hai, încearcă, nu e greu

Dacă-ai să repeţi mereu:

DE ZĂPUSEALĂ, ZVĂPĂIATA

 ZINA ZĂBOVI ZĂCÂND ÎN ZĂVOI, 

ZICÂND ZÂMBIND CĂ ZĂRI ÎN

 ZARE ZECE ZUGRAVI ZORZONAŢI

 ZORNĂIND ZORIŢI ZURGĂLĂI-N

 ZORII ZILEI, ZĂPĂCIND CU

 ZGOMOTUL ZEBRELE ZGRIBULITE!

25 martie – Ziua Poliției Române

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de “POLIŢIE”.

In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală.
La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliţii” şi "obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.


Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române. În anul 1822 domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Aga Mihăiţă Filipescu (şeful poliţiei din acele timpuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. 

Alături de sigla se afla o ghirlandă din aur în interiorul căreia era prezentată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire). 
Fiecare stat are istoria sa, iar în interiorul acestuia, fiecare instituţie a parcurs un drum devenit peste ani istorie. Poliţia, ca dimensiune obligatorie a statului este la fel de veche şi la fel de actuală ca acesta. Ea este o constantă a societăţii umane, fiind una din cele mai vechi instituţii cunoscute.
Celebrul om de litere fancez Honore de Balzac spunea, extrem de concis: "Guvernele sunt trecătoare, societăţile se schimbă, poliţia rămâne." 
Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea Poliţiei generale a statului (8 iulie 1929), competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.
Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează PoliţiaRomână ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.

Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.

Cucul

Cucul este o pasăre de mărimea unui porumbel, cu penaj gri-cenuşiu în partea superioară şi alb cu dungi negre pe abdomen. Este destul de greu de observat. Dacă reuşeşti să îl zăreşti, vei vedea probabil o formă aerodinamică, închisă la culoare, zburând destul de repede peste câmpurile dintre pâlcuri de pădure. Dar cu siguranţă ai auzit unul. Masculul îşi anunţă prezenţa printr-un cântec caracteristic:"cu-cu, cu-cu".

Cucul este o pasăre destul de comună în aproape toate tipurile de habitate, de la păduri până la zone deschise, chiar până pe versanţii munţilor.

Cel mai ineresant lucru despre cuc este faptul că nu îşi construieşte cuib, ci îşi pune ouăle în cuiburile altor păsări. Puiul de cuc eclozează (iese din ou) înaintea puilor păsării proprietare a cuibului şi împinge afară din cuib restul ouălor.

Cu ce se hrăneşte?
Cucul se hrăneşte cu insecte - în general larve de fluturi (omizi) şi gândaci.Nu este specializat pentru un anumit tip de hrană, consumând acele insecte care sunt mai numeroase şi de aceea, mai uşor de prins.

Cuibul cucului
În loc să-şi construiască propriul cuib, să îşi clocească ouăle şi să îşi crească puii, cucii folosesc cuiburile unor păsări "gazdă", cum ar fi fâsa de câmp. Când femela de cuc găseşte un cuib potrivit, iar pasărea gazdă nu e atentă, ea îndepărtează unul dintre ouăle din cuib şi îşi depune propriul ou în locul lui. Uneori aceste cuiburi sunt construite de păsări mult mai mici decât puiul de cuc şi din această cauză "părintele" trebuie să muncescă mult mai mult pentru a-şi hrăni puiul gigant, confundându-l cu al lui.

Iernare
Cucii din Europa îşi petrec iarna în Africa, de obicei în savane.

Populaţia de cuci din Europa
Populaţia europeană de cuci este destul de mare şi stabilă, deşi în vestul Europei, în special în Franţa, numărul lor a scăzut.

Cucul este un oaspete de vară în Europa, venind din Africa tropicală. Soseşte începând cu jumătatea lunii aprilie şi până la începutul lui mai, când poate fi auzit cântând, în majoritatea zonelor rurale.

Cucii adulţi sunt printre primii dintre oaspeţii de vară care pleacă. Ei nu trebuie să îşi crească puii, aşa că sunt liberi să plece. Majoritatea părăsesc Europa în luna iulie. Puii pleacă cu o lună mai târziu, după ce le-au crescut toate penele. Ei nu se întâlnesc niciodată cu părinţii lor.

Nu se cunosc foarte multe despre rutele de migraţie ale cucilor. Probabil călătoresc prin Europa centrală, spre sudul Italiei, unde se hrănesc o perioadă, înainte de a zbura spre Africa. În Africa, cucii nu cântă, aşa că majoritatea trec neobservaţi.

Samanta bucuriei

de Katia Nanu

 

Calatorim pe harta tarii,

Ce aventura de rod si lumina!

Cu ochii mintii larg deschisi

Privim patria – o dimineata senina.

 

In Alba Iulia ne inconjoara

Parfumul cald al dragostei de tara,

La Targu Jiu o masa a tacerii

Vorbeste cu glasul primaverii,

In Delta nuferii sunt albi, stralucitori,

Ca visele copiilor in zori.

Dinspre Galati pornesc spre viitor

Otel si nave – un nesecat izvor.

Cand treci cu ochii peste Bucuresti

Basme cu uriasi parca privesti.

In tara asta, unde funzele doinesc

Pana si muntii Oameni se numesc.

 

Calatorind pe harta tarii,

Sadind samanta bucuriei

Punem pecete de lumina si vis

Pe actul solemn al copilariei.

Oboseala la scolarii mici

Daca oboseala adolescentilor, a studentilor a fost indelung observata si studiata, multa vreme lumea medicala a ignorat sau a trecut usor peste oboseala scolarilor mici. Acesti copilasi, pe care noi gresit ii catalogam drept neastamparati si neobositi, au totusi unele praguri de efort peste care trec anevoie. Sa vedem insa daca exista o oboseala reala a scolarului in primele clase, care sunt cauzele si cum putem combate aceasta stare de oboseala la scolarul mic.

 

Cel mai adesea, oboseala la scolari se manifesta ca urmare a unor eforturi intense si prelungite de ordin fizic si intelectual, prin reducerea timpului de odihna sau poate fi consecinta unor suprasolicitari nervoase ori pe fond afectiv. Este stiut ca de integritatea, de buna functionare a sistemului nervos depinde calitatea functiilor noastre psihice superioare (memoria si gandirea). Mai mult de atat, manca intelectuala implica si o componenta emotionala, ceea ce presupune ca numai o corecta organizare a modului de invatatura la scoala si acasa mentine echilibrul propice activitatii cerebrale. Munca intelectuala a elevilor este insotita de modificari minime ale metabolismului, de respiratii mai frecvente, dar superficiale, de cresterea pulsului. De asemenea, la toate varstele scolare, intr-o prima perioada de activitate, tensiunea arteriala creste, dar scade treptat, in raport cu instalarea oboselii.

 

Procesul instructiv-educativ, organizat pe baze stiintifice, este incadrat in limitele fiziologice ale capacitatii la efort a organismului tanar in special si tine seama de influenta pozitiva pe care trebuie sa o aiba acumularea cunostintelor asupra dezvoltarii neuropsihice.

Caracteristica oboselii scolare este, deci, reducerea posibilitatilor de intelegere a problemelor mai abstracte, a puterii de generalizare, asociere, memorare si scadere a atentiei.

Scolarul obosit are o aloare specifica a fetei, are cearcane, scade in greutate, nu ii este foame. Mai mult, este instabil, nelinistit, apatic, are insomnie, isi modifica vizibil comportamentul in clasa si in familie. in starile de oboseala mai intense, scolarul acuza crize colitice, dureri abdominale, cefalee, palpitatii, dureri precordiale, senzatie de sufocare, cresterea in volum a tiroidei, febra trecatoare si chiar dureri musculare, randamentul scolar se resimte.

 

Mai sunt parinti care nu tin seama de oboseala psihica pe care ei indirect o pot cauza copiilor lor. Astfel, climatul familial in care mocneste o enervare latenta, nu intotdeauna zgomotoasa, marcata de puseuri conflictuale, de certuri si stari tensionate, oboseste copilul, in primul rand sufleteste. Lipsa de armonie a parintilor face din scolar un instabil, un agitat, un apatic care, pregatindu-si lectiile, cu greu se poate concentra. Cauzata de intensitatea si durata prea mare a efortului, de lipsa de miscare, de activitatea extrascolara prelungita, de conditiile de lucru si de viata necorespunzatoare, oboseala scolarului mic in special alarmeaza pe educatori/invatatori, parinti si medic. In cazul oboselii fiziologice, simptomele descrise mai sus dispar in mod normal prin odihna igienica sanatoasa. Afla care este programul eficient de munca al scolarului mic pentru a face fata solicitarilor si a da randament maxim in activitatile desfasurate.

Fetița leneșă - pildă

Era odata intr-un sat un baiat cuminte si o fata lenesa. Baiatul, se intampla ca lua de nevasta tocmai pe fata lenesa.

El vazu ca s-a pacalit, dar nu zise nimic, ci in randul lui: „Lasa, c-o scot eu in randu’ lumii!” Baiatul avea o piele de oaie, pe care o tinea atarnata intr-un cui. O data, cand pleca la padure, zise nevestei:

- Fa nevasta, sa scoli pielea aia sa faca de mancare pentru maine!

A doua zi, femeia incepu a se ruga la piele:

- Scoal’, fa, scoal’, fa piele, ca vine barbatu-meu si nu gaseste mancarea facuta!

Dar ea, pace!

La pranz, veni omul.

- Ce, nu facu, fa, de mancare?

- Nu, barbate, nu!

- Ia, ia-o-n spinare, sa-i arat eu!

Muierea puse pielea pe ea. Omul o strange la gat si la mijloc, ca sa fie intinsa mai bine. Si unde-mi ia omul un par si sa pune, da-i, da-i, da-i … cu parul in spinarea muierii. Ea rabda cat rabda, dar de la o vreme incepe a zbiera, zicand:

- Las-o, barbate, las-o dracului de piele, ca fac eu de mancare in locul ei!

Si asa a scos-o in randul lumii.

23 martie – Ziua Mondiala a Metrologiei

Ziua mondială a meteorologiei se marchează din anul 1961 și reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției ONU care a transformat vechea Organizație meteorologică internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială. Această zi semnifică intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției Organizației Mondiale a Meteorologiei.

Ziua Mondială a Meteorologiei o sărbătorim în fiecare an la 23 martie, deoarece în această zi, acum 62 de ani, pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a fost înfiinţată Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), evocând o eră nouă care a impulsionat progresul şi cooperarea internaţională în domeniul meteorologiei, hidrologiei şi în activităţile anexe acestor domenii.

Această instituţie autoritară a contribuit semnificativ la realizarea unor sisteme operaţionale globale, destinate protecţiei vieţii oamenilor, bunurilor materiale şi diminuării consecinţelor dezastrelor naturale. Republica Moldova a aderat la Organizaţia Meteorologică Mondială, la 29 iulie 1994, conform Hotărîrii Parlamentului Nr. 210–XIII.

Astfel, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, ca instituţie de stat subordonată Ministerului Mediului, reprezintă şi promovează interesele Republicii Moldova în domeniul meteorologiei, hidrologiei şi monitoringului calităţii mediului în relaţiile cu organizaţiile internaţionale şi cu serviciile hidrometeorologice din alte ţări. Aici aşi mai adăuga că succesul activităţii OMM este de neconceput fără o colaborare internaţională globală, din simplul motiv că vremea şi clima nu recunosc hotare administrative şi economice.

În fiecare an, de 23 martie, OMM acordă o atenţie deosebită unei anumite tematici, stringentă la momentul de faţă.

Subiectul adoptat de Consiliul Executiv al OMM pentru anul 2012 este “Vremea, clima şi apa – forţele motrice ale viitorului nostru", ales în special pentru a ilustra beneficiile oferite de vreme, climă şi apă în diferite sectoare socio-economice.

Conform mesajului dlui Michel Jarraud,  Secretar General al OMM, cu ocazia Zilei Mondiale a Meteorologiei – 2012, “Un astfel de subiect este cu atît mai mult actual pentru anul acesta, dat fiind faptul că cel de-al 16-lea Congres Meteorologic din 2011 a convenit în mod unanim sa lanseze în 2012 Cadrul Global de Deservire Climatică (GFCS), care este un rezultat al celei de-a treia Conferinţe Climatice Mondiale (WCC-3) care, în vara anului 2009, a urmat după alte două Conferinţe istorice organizate de OMM în 1979 şi 1990.

Cel de-al 16-lea Congres al OMM din 2011 a stabilit că cele patru priorităţi iniţiale ale GFCS vor fi reducerea riscului dezastrelor, apa, sănătatea şi securitatea alimentară. Prima prioritate a GFCS- reducerea riscului dezastrelor - a fost prioritară pentru OMM de-a lungul anilor şi continuă să fie, în special luînd în consideraţie comunităţile vulnerabile din lume care luptă pentru a-şi spori eficienţa în prevenirea şi atenuarea dezastrelor naturale, dintre care cca. 90% sunt de origine hidrometeorologică şi, astfel, fac parte din mandatul OMM.

Numărul acestor comunităţi vulnerabile a crescut considerabil în ultimele decenii ca rezultat al creşterii nivelului de urbanizare, strămutării populaţiei în zone mai sensibile, cum ar zonele de coastă, zonele depresionare, regiunile aride, deltele şi luncile rîurilor.

Această problemă se asociază şi cu sporirea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor extreme, fapt prognozat în cel de-al patrulea Raport de Evaluare al  IPCC. Prin urmare, factorii de decizie şi managerii situaţiilor de urgenţă vor solicita informaţii mai calitative privind vremea şi apa, precum şi servicii climatice pentru a putea formula cele mai potrivite planuri a situaţiilor de urgenţă. 

Furnizarea informaţiei privind vremea, clima şi apa este necesară şi pentru suportul unor activităţi socio-economice vitale cum sunt, agricultura, sănătatea, transportul, producerea energiei şi managementul resurselor acvatice, toate avînd un potenţial de a produce beneficii considerabile cu investiţii relativ modeste.

În timpul ultimei Conferinţe a Părţilor Convenţiei Cadru a ONU cu privire la  schimbarea climei - UNFCCC COP 17 - în Durban (Africa de Sud), OMM a menţionat încă o dată că, îmbunătăţirea cercetărilor, observaţiilor, prognozelor şi dezvoltarea capacităţilor sunt elementele esenţiale pentru protecţia vieţii şi bunurilor materiale în statele cele mai vulnerabile, o parte din care deja întîmpină dificultăţi în procesul de menţinere a reţelei lor de observaţii hidrometeorologice şi de telecomunicaţii şi care vor avea nevoie de suport sporit pentru a lichida decalajul ştiinţific şi tehnologic comparativ cu statele dezvoltate.

Mai mult ca atît, OMM a continuat să accentueze faptul că statele slab dezvoltate, statele insulare slab dezvoltate şi alte state vulnerabile în curs de dezvoltare trebuie încurajate să implementeze sistemele de alertă timpurie pentru a-şi proteja dezvoltarea durabilă, şi fără asta destul de fragilă, precum şi mediul şi clima globală, pentru generaţiile prezente şi viitoare.

Prin urmare, subiectul Zilei Mondiale a Meteorologiei-2012 este în special potrivit pentru a oferi membrilor OMM oportunitatea de a ilustra cele mai semnificative beneficii care pot deriva din observaţiile şi prognozele legate de vreme, climă şi apă, în particular din perspectiva climei ca resursă.

Aceste beneficii vor fi vitale pentru toate resursele şi la toate nivelele. Spre exemplu, în cazul generării energiei, în timp ce multe proiecte dedicate energiei regenerabile trebuie să fie neapărat de scară mare, există cîteva tehnologii “verzi cum sunt energia eoliană, solară şi hidroenergia care se potrivesc mai mult pentru zonele rurale şi cele îndepărtate, unde sursele locale de energie sunt de regulă  indispensabile pentru dezvoltare”.

Ocaua lui Cuza

Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg la Galaţi. Pasămite, aflase măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme, şi căreia poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «ţăranul» să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu «ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.

- Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit «ţăranul» ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind şmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua lui Cuza», şi-a măsurat laptele: douăzeci şi patru de ocale. A socotit că trebuie să plătească,în schimb,patru ocale de untdelemn.
- Caută să-mi masori drept, cu aceeaşi oca, a stăruit «ţăranul».
Nu se poate, că-i plină de lapte. Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca.
- Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «ţăranul».
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!

Atunci, «ţăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână.
- Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?
- Nu mai zic, măria-ta!... Iertare... milă prea bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţi, să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii.
-Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.

Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare:
- Cu asta, da!
Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»... «Cu asta, da!»... Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit.