7 ianuarie - Sf.Ioan Botezătorul - Obiceiuri pentru spor şi sănătate

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Iisus, cel care L-a botezat pe Fiul lui Dumnezeu, este prăznuit de credincioşii ortodocşi în ziua de 7 ianuarie, a doua zi după Bobotează. Totodată, Sfântul Ioan este ultimul profet de seamă din Vechiul Testament, dar el face trecerea spre etapa Noului Testament.

"Sfântul Ioan este ultimul şi cel mai de seamă prooroc al Vechiului Testament, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Iisus Hristos. Sfâtul Ioan Botezătorul este o personalitate de excepţie, gata de jertfă, suflet nobil cu o ţinută morală vrednică de admiraţie, necruţător cu cei păcătoşi , chiar şi cu regele din acea vreme Irod Antipa, care trăia în desfrâu cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg.

De la această critică i s-a tras şi sfârşitul tragic. Pentru personalitatea sa bine conturată, pentru virtuţile alese dumnezeieşti, Biserica i-a rânduit mai multe zile de pomenire , cele mai importante fiind: pe 7 ianuarie, când se prăznuieşte Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului ( în sobor Sfântul este sărbătorit de oameni împreună cu îngerii); pe 24 iunie- ziua Naşterii sale (Sânzienele, în tradiţia populară) şi pe 29 august- decapitarea Sa (Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu)".

Tradiţii pentru spor şi sănătate
În ziua marelui praznic închinat Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, la sate şi la oraşe, de secole, se păstrează unele tradiţii:

La biserică se sfinţesc bucate şi vin alb
La slujba închinată praznicului, gospodinele aduc la biserică mai multe bucate pregătite în acea gospodărie: pâinici, colaci cu stafide şi unşi cu miere, cozonaci, brânză şi ouă. De asemenea, se sfinţeşte vinul care se bea la masă, de obicei doar vin alb. Se împart pachete cu mâncare şi vin alb, în primul rând săracilor şi persoanele care poartă numele de Ioan.

Nu se bea vin roşu
În această zi, nu se bea vin roşu care aminteşte de martirajul Sfântului Prooroc Ioan.

Pomeniri pentru rudele care au murit în condiţii suspecte
În familiile în care au murit rude în condiţii suspecte, se fac pomeniri la biserică: se citeşte pomelnicul cu numele decedaţilor şi se dau de pomană pachete cu bucate preferate de cei plecaţi în eternitate în mod neaşteptat.

O tradiţie respectată de-a lungul timpului "Cumetria femeilor"
La sărbătoarea tradiţională numită „Cumetria femeilor” participă tinerele neveste. În multe zone din ţară, acestea se întâlnesc cu nevestele căsătorite de mai multă vreme. Acestea le împărtăşesc tinerelor „surate” din experienţa lor de familie, pentru a avea o căsnicie fericită şi prosperă. Finalul întâlnirii se încheie cu o petrecere la care participă purtătoarele numelui de Ioana; dar la petrecere nu se consumă băuturi alcoolice.

Totodată, femeile care poartă numele de Ioana pregătesc şi împart prietenilor de familie, covrigi cu ou, o delicatesă specifică în Câmpulung Muscel, după care se bea teiată, o băutură pregătită din flori de tei, dovedită a fi un tonic pentru trup şi suflet.

Casa se stropeşte cu Agheasma mare
Din această zi, timp de trei zile, casa se stropeşte cu aghesmă mare, exceptând baia. Totodată, candela va arde în tot acest interval, pentru ca în acea familie să se ia doar decizii înţelepte, chibzuite şi discuţiile să nu degenereze în tensiuni şi în gesturi necugetate.

În casele credincioşilor, să domine veselia
În ziua Soborului Sfântului Ioan, oamenii trebuie să fie veseli; în căminele în care membrii familiei nu se bucură în ziua praznicului, va domina tristeţea până la sfârşitul anului.

Tradiţia “Udatul ionilor”
În Transilvania şi în Bucovina există tradiţia numită "Udatul Ionilor". În Bucovina, la poarta casei sărbătoritului se pune un brad frumos împodobit. În acelaşi timp, sărbătoritul trebuie să dea o petrecere cu lăutari. În Transilvania, cei care poartă numele de Ion sunt purtaţi cu mare alai prin sat, până la râu, unde sunt botezaţi, adică purificaţi, prin stropire cu apă.

Ocrotitorul pruncilor
În unele regiuni, Sfântul Ion este numit “ocrotitorul pruncilor”, deoarece acesta îi apără pe copii de rele şi are grijă ca aceştia să nu moară nebotezaţi.

La "Masa moaşei"

În ziua acestui praznic, pe 7 ianuarie, mai ales în mediul rural, există obiceiul de a se organiza o "masă a moaşei" satului. Aceasta colindă pe la "nepoate", la mamele care au fost ajutate să nască, şi sunt invitate la petrecere. Fiecare femeie aduce moaşei câte un plocon, iar moaşa rupe dintr-un colac pregătit special pentru sărbătoarea respectivă şi împarte câte o bucată fiecărei femei. În funcţie de formă şi de mărime, bucata primită prevesteşte dacă femeia care primeşte bucata de colac va mai avea sau nu copii, dacă va avea fete sau băieţi.

Sursa: aici

Boboteaza ( epifania )

Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifaniecare se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).

Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.

În localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care "botează" apele, oamenii, animalele și casele. Înainte de regimul comunist, această datină exista și la București, Patriarhul coborând Calea Victoriei de la Palatul regal până la Dâmbovița, unde pocăiții, îmbrăcați în halaturi albe, se aruncau în apa înghețată pentru a o ridica.

Această tradiție face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare preluate în creștinism din tradițiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

Boboteaza la români

        Creştinii ortodocşi prăznuiesc, pe data de 6 ianuarie, Boboteaza, sărbătoare dedicată botezului Domnului în apele Iordanului. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului.

        In ziua de Boboteaza se face ,,sfiintirea cea mare a apei'' de catre preot , insotit de alaiul de prapuri , sfesnice si icoane . Pa malul apei , unde are loc ceremonia , din fiecare casa participa cel putin o persoana cu apa pentru a fi sfiintita si cu sare , griu sau tarite . Acestea vor fi folosite in alimentatia oamenilor si pentru vitele bolnave .Griul sau porumbul de semanat sunt stropite cu apa sfiintita.
        Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. În greceşte cuvantul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului". Boboteaza este menţionată printre sărbătorile creştine, alături de Crăciun şi de Paşti, încă din secolul III.
În ziua de 6 ianuarie preoţii fac aşa-zisa agheasmă mare, toate apele fiind sfinţite. Această sărbătoare are o semnificaţie aparte, spunându-se că fără botez nu poţi fi creştin. În această zi, preoţii cufundă de trei ori crucea în apă, deoarece în aceasta zi s-a aratat Sfânta Treime, sau aruncă crucea în apă şi câţiva tineri se iau la intrecere pentru a aduce crucea.
        Preoţii ortodocşi umblă în aceste zile pe la casele oamenilor, pentru a le binecuvânta şi sfinţii cu agheasmă, alungând în acest fel necazurile şi bolile. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau întâi din această apă sfinţită. Preotul este precedat de un grup de copii îmbrăcaţi în cămăsi albe, sunând din clopoţei si deschizând calea preotului, strigând chiralesaa!... - o variantă fonetică a lui Kyrie Eleison (Doamne Miluieşte). Pe lânga Troparul Bobotezei, copiii cântă colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). În ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.
        Se spune că apa sfinţită în această zi are puteri miraculoase, că această apă sfinţită nu se strică niciodată. Se crede că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care nu se spală rufe în apă curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curaţi şi sfinţi sufletul.

        În popor se spune că până la Bobotează expiră termenul de peţire al fetelor. Perioada de la Ajunul Crăciunului până la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. În Oltenia, obiceiul spune ca fetele de măritat dacă vor să-şi vadă ursitul, adună fire de praf sau ţărână de unde a călcat preotul, cer o ramură de busuioc sfinţit şi în noaptea de Bobotează îl pun sub pernă, să-şi viseze ursitul. În alte zone ale ţării, obiceiul spune că fetele care vor să se mărite trebuie să lege pe inelar un fir roşu de lână sau mătase, de care să înnoade o rămurică de busuioc şi să introducă apoi crenguţa sub pernă. Noaptea, ursitul fiecăreia se va arăta în vise. În Munţii Apuseni şi în Bucovina, Boboteaza capătă numele de Ardeasca, unde exista obiceiul ca fetele şi flăcăii să ia tăciuni aprinşi, pe care îi duc pe un câmp şi fac un foc mare, apoi sar peste el şi joacă în jurul lui. Boboteaza deschide un canal de comunicare sacru între om şi Dumnezeu, în această zi preoţii botează nu numai apele ci şi oamenii, locuinţele şi întreaga natură. .

Sfințirea caselor de Bobotează

Începând cu primele zile ale anului, preoții merg și sfințesc casele credincioșilor prin stropirea cu apă sfințită și vestesc Botezul Domnului Iisus Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc. Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

sursa: crestin-ortodox.ro

OMUL DE ZĂPADĂ

NINGE

Tradiţii şi obiceiuri de Anul Nou la români

        Ajunul Anului Nou este însoţit peste tot de vechi obiceiuri şi superstiţii. Unii nu le iau în seamă, alţii doar se prefac. Cert este că multe dintre ele sunt comune mai multor popoare şi le întâlnim de foarte multă vreme, de la vechii celţi, la români sau la coreeni şi chinezi. Pentru a fi siguri ca Anul Nou va aduce toate acestea, românii respectă cu sfiinţenie toate tradiţiile dar şi superstiţiile legate de Revelion.

        Dacă vă închipuiţi că tot zgomotul care însoţeşte trecerea dintre ani este doar un mod de a sărbători, să ştiţi că nu-i aşa. Etnologii spun că aşa se alungă spiritele rele.
Niciodată să nu măturaţi în Ajun de Anul Nou,pentru că alungaţi prosperitatea. Nici nu trebuie să daţi lucruri afară din casă, nici măcar gunoiul. Dacă nu aţi făcut-o ieri, amânaţi până pe 1 sau 2 ianuarie. Altfel veţi avea casa goală tot anul.
   - Cine nu îşi doreşte bani? Pentru asta trebuie să aveţi mulţi bani în buzunar, la miezul nopţii.
   - Până atunci, trebuie plătite şi datoriile, altfel un an întreg veţi tot da bani! Nu e bine nici să daţi cu împrumut, pentru că tot sărac veţi rămâne.
  - Dacă spălaţi rufe, vă merge rău tot anul. Cei mai superstiţioşi spun că e bine să nu spălaţi rufe până la Bobotează, când se sfinţesc apele.
   - Nu folosiţi foarfecele, pentru că tăiaţi norocul.
   - Pentru noroc, trebuie să aveţi haine noi, şi mai ales ceva roşu. O culoare veselă care atrage energiile pozitive.
   - Să nu plângeţi şi să nu vă certaţi, pentru că aşa va fi tot anul.
   - La miezul nopţii deschideţi uşa - anul vechi trebuie să iasă şi să intre cel nou, iar îndrăgostiţii trebuie să se sărute sub vâsc. La început de an fiecare om îşi doreşte sănătate, fericire şi mult noroc. Şi cum ora 0 e bine să te prindă sub văsc, planta, considerată sacră în antichitate, a fost la mare căutare în ultima zi a anului.              
- Odata atârnat deasupra uşilor, se crede ca vâscul protejează oamenii împotriva tuturor relelor.

FULGUL DE NEA

NOAPTE DE IARNĂ

POVESTE DE IARNĂ