1.2 Convenţia Ramsar şi misiunea sa
Iniţial s-a numit “Convenţia asupra Zonelor Umede de Importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice “ este numită Convenţia Ramsar, un tratat interguvernamental ce asigură cadrul de lucru pentru acţiuni naţionale şi cooperare internaţională pentru conservarea şi utilizarea înţeleaptă a zonelor umede şi a resurselor lor.
Recunoscând interdependenţa omului şi mediului său înconjurător, considerând funcţiile ecologice fundamentale ale zonelor umede ca regulatoare ale regimului apelor, ca habitate ale unor flore şi faune caracteristice şi, mai ales, ale păsărilor de apă, convinse că zonele umede constituie o resursă de mare valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror dispariţie ar fi ireparabilă, doritoare să frâneze, în prezent şi în viitor, degradările progresive aduse zonelor umede şi dispariţia acestor zone, recunoscând că păsările de apă, în migraţiile lor sezoniere, pot traversa frontiere şi trebuie, în consecinţă, să fie considerate ca o resursă internaţională, fiind conştiente că, în fapt, conservarea zonelor umede, a florei şi faunei lor poate fi asigurată numai conjugând politicile naţionale pe termen lung cu o acţiune internaţională constantă,statele au semnat la 2 februarie 1971 la Ramsar în Iran aceasta Convenţie .
1.3 Misiunea Ramsar
Misiunea Convenţiei este “ conservarea şi utilizarea înţeleaptă a zonelor umede prin acţiuni locale , naţionale şi cooperare internaţională, ca o contribuţie pentru atingerea dezvoltării durabile”
Cele 21 de obiective Operaţionale ale Convenţiei Ramsar:
- Inventariere şi evaluare
- Politici şi legislaţii
- Integrarea conceptului de utilizare înţeleaptă în procesul de dezvoltare durabilă
- Restaurare şi reabilitare
- Speciile invazive
- Comunităţile locale , valorile culturale
- Implicarea sectorului privat
- Stimulente
- Comunicare, educare şi conştientizare publică
- Desemnarea siturilor Ramsar
- Planul de management şi monitorizare a siturilor Ramsar
- Managementul apelor transfrontaliere şi a speciilor din zonele umede
- Colaborarea cu alte instituţii
- Schimbul de informaţii şi expertize
- Finanţarea conservării şi a utilizării inţelepte
- Finanţarea Conventiei
- Mecanismele instituţionale ale Convenţiei
- Capacitatea instituţională a Părţilor Contractante
- Oraganizaţiile Partenere Internaţionale şi altele
- Training
- Calitatea de membru a Convenţiei
1.4 De ce o convenţie interguvernamentală asupra zonelor umede?
Convenţia Ramsar asupra zonelor umede a fost dezvoltată ca o chemare pentru atenţia internaţională asupra conştientizării vitezei cu care dispar habitatele, în parte datorită lipsei de inţelgere a funcţiilor importante ale acestora, valorilor , bunurilor şi serviciilor. Guvernele care se alătură Convenţiei îşi exprimă dorinţa de a se angaja în ajutarea conservării zonelor umede.
În plus, multe zone umede sunt sisteme internaţionale aflate la graniţa dintre 2 sau mai multe state, sau sunt parte a unui bazin care includ unul sa mai multe state. Sănătatea acestor zone umede este dependentă de calitatea şi cantitatea de ape transfrontaliere care provin din diferite surse. Cea mai bună intenţie a ţărilor poate fi frustrantă fără un cadru de lucru pentru discuţii internaţionale şi cooperare pentru un profit mutual.
Impactul uman asupra surselor de apă, cum ar fi agricultura, industria, poluarea domestică, pot avea loc la distanţe mari de aceste zone, uneori dincolo de statele afectate. Acolo unde se întâmplă asta, habitatele zonelor umede pot fi degradate sau distruse, şi sănătatea şi adăposturile oamenilor pot fi puse la risc.
Multe din speciile de faună ale zonelor umede, de exemplu unele specii de peşti, multe păsări de apă, insecte precum fluturii şi libelulele, mamifere sunt specii migratoare a căror consevare şi management necesită cooperare internaţională.
În plus, zonele umede constituie o sursă de importanţă economică, culturală, ştinţifică şi recreaţională; oamenii şi zonele umede sunt interdependente.De aceea , trebuie luate măsuri progresive şi trebuie stopată dispariţia acestor zone, şi trebuie luate măsuri pentru conservare şi utilizarea înţeleaptă. Pentru a atinge asta la nivel global este nevoie de o cooperare interguvernametală. Convenţia Ramsar asigură acest cradu pentru acţiunile la nivel, internaţional, naţional şi local.
1.5 Conceptul de utilizare înţeleaptă
În centrul flosofiei Ramsar se află conceptul de “utilizare înţeleaptă”. Utilizarea înţeleaptă a zonelor umede este definită ca “ menţinerea caracterului ecologic, atinsă prin implementarea unei abordări a ecosistemului, în contextul dezvoltării durabile”
[1]. Utilizarea înţeleaptă, are la bază conservarea şi utilizarea durabilă a resurselor , pentru beneficiul umanităţii.
1.5.1 De la conceptul de utilizare înţeleaptă la conceptul de Dezvoltare Durabilă
La momentul adoptării Convenţiei Ramsar , conceptul de dezvoltare durabilă nu exista, acesta fiind definit în anul 1987 în urma raportului Brundtland intitulat “Viitorul nostru comun”. De menţionat este faptul că acest bazele acestui concept au fost puse în anul 1972 în urma Conferinţei de la Stockolm, însă abia în anul 1987 a fost definit.
Acesta definea dezvoltarea durabilă ca fiind dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.
Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.
Dezvoltarea durabilă are la bază 2 piloni:
- Protecţia mediului
- Dezvoltarea
De-a lungul timpului în cadrul Convenţiei Ramsar asupra zonelor umede în special ca habitat al păsărilor de apă, conceptul de dezvoltare precum şi conceptul de utilizare înţeleaptă au devenit interconectate, acest lucru putând fi observat în art. 3.1 din textul Convenţiei: “ menţinerea caracterului ecologic, atinsă prin implementarea unei abordări a ecosistemului, în contextul dezvoltării durabile”.
1.6 Ce sunt zonele umede
Zonele umede au fost definite ca fiind întinderi de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri. Ele sunt zone în care saturaţia cu apă este factorul determinant al naturii solului, precum şi al tipurilor de comunităţi vegetale şi animale care trăiesc în sol şi la suprafaţa solului.
Limitele unei zone umede sunt date în perioada de primăvara după topirea gheţii. Zonele umede sunt un compromis între mediul acvatic şi cel al uscatului pe întreaga perioadă a anului- limitele lor se modifică, în perioada verii prezentând caracteristici terestre, iar în perioadele cu precipitaţii abundente apele câştigă teren în faţa uscatului.
Aflate la graniţa a două sisteme fizice şi ecologice diferite- acvatic şi terestru- sunt din punct de vedere al biodiversităţii printre cele mai productive ecosisteme din lume, comparabile cu pădurile umede şi recifii de corali. Din ecosistemele zonelor umede pot face parte o imensă varietate de specii de microorganisme, plante, insecte, amfibieni, reptile, păsări , peşti şi mamifere.
1.7 Importanţa zonelor umede
- Sunt veritabile filtre naturale, funcţionând ca o adevarată staţie de depoluare a apei
- Constitutie resurse importante de apă şi au un rol important în circuitul apei în natură
- Oferă habitat pentru un număr mare de specii, în general de păsări şi peşti, inclusiv specii rare
- Pot constitui resurse valoroase de biomasă vegatală, peşte, cherestea , lemn pentru foc, etc
- Pot îmbunătăţi aspectul peisagistic al zonei şi pot constitui zone pentru recreere
- Pot oferi oportunităţi si pentru activităţi ştiinţifice pescuit, vânătoare, etc.
1.8 Evoluţia Convenţiei Ramsar
De la adoptare, convenţia a fost modificată cu 2 ocazii: printru-un protocol ( un nou tratat care s-a anexat la tratatul existent) în decembrie 1982, şi printr-o serie de amendamente la tratatul original, cunoscute ca “Amendametele Regina” in 1987.
Protocolul de la Paris şi Amendametele Regina
Protocolul de la Paris a fost adoptat la Conferinţa Extraordinară a Părţilor Contractante care s-a ţinut la sediul central UNESCO din Paris în decembrie 1982. Protocolul, care a intrat în vigoare în 1986, a stabilit o procedură de modificare a Convenţiei ( articolul 10 bis) şi a adoptat versiunile oficiale ale tratatului în limbile arabă, franceză, engleză, germană, rusă şi spaniolă. Aproape toate Parţile Contractante au acceptat Protocolul de la Paris şi noile Părţi care aderă la Convenţie o semnează pe cea care include şi Amendamentele Regina.
Amendamentele Regina reprezintă o serie de amendamente la articolele 6 şi 7 care au fost acceptate la Conferinţa Extraordinară a Părţilor Contractante, care a avut loc la Regina, Canada, în 1987. Acestea nu au afectat principiile Convenţiei, ci sunt legate de operarea ei- în mare, amendametele definesc puterea Conferinţei Părţilor, stabilesc un Comitet al Convenţiei, precum şi un Birou Permanent şi bugetul Convenţiei. Aceste amendamente au intrat în vigoare la 1 mai 1994.
Articolul 6 din Convenţie prevede stabilirea Conferinţelor Părţilor Contractante pentru a monitoriza şi promova implementarea Convenţiei Ramsar. Aceste întâlniri trebuie să aibă loc la un interval de cel mult 3 ani, în cazul în care se decide altfel printr-o cerere semnată de cel puţin o treime din Părţile Contractante. În cadrul fiecarei Conferinţe ordinare se va stabili data şi locaţia Conferinţei viitoare.
[2] Tot art.6 stabileşte că în cadrul Conferinţei Părţilor se va stabili bugetul fiecărui stat membru, precum şi suma pe care aceasta trebuie să o achite la bugetul Convenţiei.
În cadrul Conferinţei Părţilor fiecare stat are un vot, recomandările, rezoluţiile şi deciziile fiind adoptate prin majoritate simplă a Părţilor prezente care votează.
[3]
1.9 Planul strategic Ramsar şi cei trei piloni ai convenţiei
A 6-a întâlnire a Conferinţei Părţilor Contractante ( COP6), ţinută în Brisbane, Australia a adoptat inovativul Plan Strategic 1997-2002 care a devenit un model pentru procesul de planificare a altor convenţii. După succesul acelui plan, COP8, în Valencia Spania, 2002 a dus la adoptarea Planului Strategic 2003-2008. Scopul ei nu era numai de a continua ceea ce a început primul plan strategic, dar şi aceea de a conştientiza că este în continuare nevoie de o abordare mai largă a conservării zonelor umede şi a dezvoltării durabile, în special în legătură cu reducerea sărăciei, asigurarea apei şi hranei, un management integrat al apei, schimbările climatice şi impactul lor.
În cel de al 2-lea plan strategic, Părţile Contractante au căutat să ofere angajamentul lor de protejare a zonelor umede şi utilizare înţeleaptă prin acţiuni bazate pe cei “trei piloni’. Aceştia sunt:
a) Cooperarea spre o utilizare înţeleaptă a zonelor umede cu ajutorul unor varietăţi de acţiuni şi procese care îmbunătăţesc traiul uman ( incluzând reducerea sărăciei şi securitatea hranei şi a apei) prin intermediul unor zone umede durabile, alocare de apa, management al bazinelor, precum şi prin crearea de politici şi planuri naţionale; revăzând şi armonizând cadrul de lucru al legilor şi instrumentelor financiare care afectează zonele umede; integrând zonele umede în procesul de dezvoltare durabilă; asigurând participarea publicului la crearea planurilor de management şi mentenanţă a valorilor locale, promovând comunicarea, educarea şi conştientizarea publică , crescând nivelul de implicare al sectorului privat,şi armonizând implementarea Convenţiei Ramsar cu alte înţelegeri de mediu multilaterale.
b) Alocând o atenţie deosebită identificării, desemnării şi managementului unor grupuri de zone umede pentru lista Zonelor Umede de Importanţă Internaţională ( Lista Ramsar) ca o contribuţie la stabilirea unei reţele ecologice globale, şi asigurând monitorizarea şi managementul efectiv al acelor zone incluse în listă;
c) Cooperarea internaţională în conservarea zonelor umede şi utilizarea înţeleaptă, prin intermediul managementului apelor şi zonelor umede trasfrontaliere precum şi a speciilor, colaborarea cu alte convenţii şi organizaţii internaţionale, diseminarea de informaţii şi expertize, precum şi creşterea fluxului financiar şi a tehnologiilor relevante pentru ţările în curs de dezvoltare precum şi a celor în tranziţie.
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
