Mulți dintre noi nu avem o idee clară cu privire la proveniența numelui județului în care locuim sau ne-am născut. Cert este că, anumite evenimente au contribuit la alegerea numelui județului din care facem parte.
În cazul judeţului Alba denumirea vine de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale din actualul oraş Alba Iulia, clădite din piatră.
Numele judeţului Arad vine de la Orod, un cavaler al Regelui Ungariei Ştefan I care a condus şi a câştigat multe bătălii, în secolul XI, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI – XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în Arad. Actualul Arad este menţionat şi în Cronica pictată de la Viena, din 1331.
Denumirea judeţului Argeş vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna strălucitor.
Bacăul cu reşedinţa de judeţ cu acelaşi nume are o etimologie incertă. Denumirea poate proveni de la un conducător local numit Bako, de la boabele de strugure denumite bacă sau chiar de la zeul Bachus.
Şi Bihorul are o etimologie incertă. Numele poate proveni din sârbeşte – vihor (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii Biharea (bi însemnând doi şi harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
Judeţul Bistriţa – Năsăud are denumirea slavonă a râului şi oraşului Bistriţa, care înseamă apă repede, precum şi a oraşului Năsăud, după cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor).
Judeţul Botoşani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche – a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Conform cercetărilor istorice, numele oraşului vine de la un boier local pe nume Botaş.
Judeţul Braşov, fost Ţara Bârsei, nu are o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:
– provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Haşdeu, I.I. Russu şi Olteanu.
– o denumire slavă
– denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = apă cenuşie). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană).
Denumirea judeţului Brăila are probabil origine indo-europeană – bhreg, însemnând pisc vertical – sau dacică – braiglia, care are sensul de negustorie de vite.
Bucureşti – de la ciobanului Bucur care, dorind să-şi apere stâna de otomani, şi-a clădit pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, a devenit cetatea de scaun a domitorului Ţării Româneşti.
Originea cuvântului Buzău provine probabil de la buză, cuvânt tracic, după părerea lui Vasile Pârvan.
Caraş-Severin vine de la de la râul Caraş (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă).
Etimologia judeţului Călăraşi provine de la din cuvântul călăraş – corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească.
Denumirea județului Cluj vine de la latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniştii germani (Klausenburg).
Județul Constanţa – de la oraşul Constanţa (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare).
Covasna este un cuvânt de origine indo europeană şi provine de la kavoSNa (călduţ, uşor cald) ce probabil se referea la izvoarele termale din zonă.
Denumirea judeţului Dâmboviţa vine posibil după râul Dâmboviţa, format din cuvântul dâmb + sufix -iţa, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă.
Dolj vine de la slavicul dolu (vale) şi râul Jiu (Jiul de vale).
Denumirea judeţului Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia. O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă).
Giurgiu – de la oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre şi numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul oraşului lor natal.
Denumirea judeţului Gorj vine de la slavicul gora (munte) şi râul Jiu (Jiul de munte).
În ceea ce priveşte judeţul Harghita, posibil din har (deal sau munte în limbile semitice şi turcice).
Hunedoara provine de la oraşul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad şi vára – cetate (cetatea lui Hunyad).
Judeţul Ialomiţa a primit numele după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă ialov (pustiu).
Iaşi – posibil de la populaţia sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, yash înseamnă faimă).
Ilfov – denumire de origine slavonă.
În cazul judeţului Maramureş denumirea este probabil compusă din mara (origine traco-dacică: stâncă) şi Mureş.
Mehedinţi – din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.
Denumirea judeţului Mureş provine de la râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris.
Neamţ – după oraşul Piatra Neamţ (neamţ cu sensul de german – teutonii construind o fortificaţie în zonă).
Olt – după râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.
Prahova – după râul cu acelaşi nume, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă).
Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în sec. al XI-lea.
Sălaj – probabil din latinescul silva (pădure).
Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium).
Suceava – probabil de râul cu acelaşi nume, a cărui denumire vine de la arbuştii de soc.
Teleorman – denumire de origine cumană (deliorman – pădure nebună).
Timiş – după râul Timiş, denumit Tibisis de romani.
Tulcea – denumire compusă din tul (etimologie necunoscută) şi turcescul cay (râu, apă curgătoare).
Vaslui – nume derivat din vas (care în cumană este posibil să fi însemnat zonă împădurită) şi turcescul uj (râu, apă curgătoare).
Vâlcea – fie din cuvântul slav vâlk (lup), fie din latinescul vallicella (vale îngustă).
Vrancea – foarte probabil de la frânc care, în româna veche, însemna occidental.
