de Vladimir Suteev
Era undeva o buturugă veche, şi pe buturugă o căsuţă.
Iar în căsuţă locuiau Musculiţa, Broscuţa, Ariciul şi Cocoşelul-creastă
de aur.
Odată, au plecat cu toţii în pădure după flori şi ciuperci, după lemne
şi fructe.
Au mers ei prin pădure cît au mers şi au
dat într-o poiană. Acolo: o căruţă goală. Goală-goală, dar şi neobişnuită -
toate roţile sînt diferite: o roată este foarte mică, alta - ceva mai
mărişoară, a treia - de mărime mijlocie, iar a patra - o roată cât toate
zilele.
Se vede treabă că demult stă căruţa
acolo, de vreme ce cresc ciupercile sub ea.
Stau locului Musculiţa, Broscuţa,
Ariciul şi Cocoşelul, privesc şi se minunează. Dar iată că dintr-un tufiş sare
un Iepure şi râde.
- A ta este căruţa? îl întreabă pe Iepure.
- Nu, este căruţa Ursului. El a lucrat
ce-a lucrat la ea, dar n-a terminat-o şi a lăsat-o. Şi de-atunci stă aici.
- Haideţi să luăm căruţa acasă la noi, a
zis Ariciul. În gospodărie prinde bine.
- Hai! au răspuns ceilalţi.
Au început să împingă căruţa, dar chip
s-o urneşti din loc: roţile sînt de mărimi diferite.
Au împins, au tot împins, degeaba!
Căruţa ba se răsucea la dreapta, ba se lăsa la stânga.
Iar drumul este prost, când gropi, când
muşuroaie.
Iepurele râdea în hohote, se prăpădea de
râs:
- Cui să-i facă trebuinţă o asemenea
căruţă care nu-i bună de nimic!?
Au obosit cu toţii, dar nici s-o lase nu
se-ndură, în gospodărie prinde ea bine la ceva.
Tot Ariciul a descoperit soluţia:
- Hai să luăm fiecare câte o roată.
- Hai!
Au scos roţile şi le-au dus de-a dura
până acasă: Musculiţa -rotiţa cea mică,
Ariciul – pe cea mai mărişoară, Broscuţa – pe cea mijlocie, iar Cocoşul,
cocoţat pe roata cea mai mare, o rostogoleşte cu picioarele, bate din aripi şi
strigă:
- Cu – cu – ri – gu – u!
Iepuraşul râde:
-Ce ciudaţi sunt, să ducă acasă roţi
diferite!
În
vremea asta, Musculiţa, Ariciul, Broscuţa şi Cocoşelul au ajuns cu roţile acasă
şi se chibzuiesc ce să facă cu ele.
- Eu ştiu ce să fac! a spus Musculiţa şi
luând rotiţa cea mai mică a făcut din ea o furcă de tors.
Şi Ariciul s-a dumirit: din două beţe,
prinse cu meşteşug la roata lui, a ieşit o roabă.
- Şi eu m-am gîndit la ceva, a spus
Broscuţa; a meşterit ce-a meşterit şi iată o roată, ceva mai mare, la fântână.
Acum este mai uşor de scos apa.
Iar Cocoşelul a coborât roata mare în râu,
a meşterit pietrele şi a construit o moară.
Toate roţile au prins bine la ceva în
gospodărie: Musculiţa toarce lână, Broscuţa cară apă de la fântână şi udă
grădina de zarzavat, Ariciul aduce cu roaba, din pădure, ciuperci şi fructe,
cară lemne.
Iar Cocoşelul macină făina.
Odată
a trecut pe la ei Iepuraşul, să-i întrebe de sănătate.
L-au primit ca pe un oaspete drag:
Musculiţa i-a împletit mănuşi,
Broscuţa 1-a ospătat cu morcovi din
grădină,
Ariciul - cu ciuperci şi fructe,
Iar Cocoşelul - cu plăcinte şi brânzoaice.
Iepuraşul s-a ruşinat:
- Iertaţi-mă, le spuse el. Am râs de
voi, dar acum înţeleg că în mâini pricepute şi roţile diferite devin
folositoare.
