Roţi diferite

                                                           de Vladimir Suteev

Era undeva o buturugă veche, şi pe buturugă o căsuţă.

Iar în căsuţă locuiau Musculiţa, Broscuţa, Ariciul şi Cocoşelul-creastă de aur.

Odată, au plecat cu toţii în pădure după flori şi ciuperci, după lemne şi fructe.

        Au mers ei prin pădure cît au mers şi au dat într-o poiană. Acolo: o căruţă goală. Goală-goală, dar şi neobişnuită - toate roţile sînt diferite: o roată este foarte mică, alta - ceva mai mărişoară, a treia - de mărime mijlocie, iar a patra - o roată cât toate zilele.

        Se vede treabă că demult stă căruţa acolo, de vreme ce cresc ciupercile sub ea.

        Stau locului Musculiţa, Broscuţa, Ariciul şi Cocoşelul, privesc şi se minunează. Dar iată că dintr-un tufiş sare un Iepure şi râde.

        - A ta este căruţa?  îl întreabă pe Iepure.

        - Nu, este căruţa Ursului. El a lucrat ce-a lucrat la ea, dar n-a terminat-o şi a lăsat-o. Şi de-atunci stă aici.

        - Haideţi să luăm căruţa acasă la noi, a zis Ariciul. În gospodărie prinde bine.

        - Hai! au răspuns ceilalţi.

        Au început să împingă căruţa, dar chip s-o urneşti din loc: roţile sînt de mărimi diferite.

        Au împins, au tot împins, degeaba! Căruţa ba se răsucea la dreapta, ba se lăsa la stânga.

        Iar drumul este prost, când gropi, când muşuroaie.

        Iepurele râdea în hohote, se prăpădea de râs:

        - Cui să-i facă trebuinţă o asemenea căruţă care nu-i bună de nimic!?

        Au obosit cu toţii, dar nici s-o lase nu se-ndură, în gospodărie prinde ea bine la ceva.

        Tot Ariciul a descoperit soluţia:

- Hai să luăm fiecare câte o roată.

- Hai!

        Au scos roţile şi le-au dus de-a dura până acasă: Musculiţa -rotiţa cea mică,  Ariciul – pe cea mai mărişoară, Broscuţa – pe cea mijlocie, iar Cocoşul, cocoţat pe roata cea mai mare, o rostogoleşte cu picioarele, bate din aripi şi strigă:

        - Cu – cu – ri – gu – u!

        Iepuraşul râde:

        -Ce ciudaţi sunt, să ducă acasă roţi diferite!

        În vremea asta, Musculiţa, Ariciul, Broscuţa şi Cocoşelul au ajuns cu roţile acasă şi se chibzuiesc ce să facă cu ele.

        - Eu ştiu ce să fac! a spus Musculiţa şi luând rotiţa cea mai mică a făcut din ea o furcă de tors.

        Şi Ariciul s-a dumirit: din două beţe, prinse cu meşteşug la roata lui, a ieşit o roabă.

        - Şi eu m-am gîndit la ceva, a spus Broscuţa; a meşterit ce-a meşterit şi iată o roată, ceva mai mare, la fântână. Acum este mai uşor de scos apa.

        Iar Cocoşelul a coborât roata mare în râu, a meşterit pietrele şi a construit o moară.

        Toate roţile au prins bine la ceva în gospodărie: Musculiţa toarce lână, Broscuţa cară apă de la fântână şi udă grădina de zarzavat, Ariciul aduce cu roaba, din pădure, ciuperci şi fructe, cară lemne.

        Iar Cocoşelul macină făina.

        Odată a trecut pe la ei Iepuraşul, să-i întrebe de sănătate.

        L-au primit ca pe un oaspete drag:

        Musculiţa i-a împletit mănuşi,

        Broscuţa 1-a ospătat cu morcovi din grădină,

        Ariciul - cu ciuperci şi fructe,

        Iar Cocoşelul - cu plăcinte şi brânzoaice.

        Iepuraşul s-a ruşinat:

        - Iertaţi-mă, le spuse el. Am râs de voi, dar acum înţeleg că în mâini pricepute şi roţile diferite devin folositoare.