Este greu de spus când anume putem fixa în istoria culturii şi civilizaţiei umane „începutul” acestui subiect. Putem presupune însă că absolut toate marile civilizaţii ale lumii antice care au cunoscut o înflorire specială a ştiinţei şi a spiritualităţii au avut în centrul atenţiei lor observarea permanentă a Cerului, şi că, acolo unde a înflorit astronomia, s-a dezvoltat, totodată, şi astrologia.
Dr. S. Madhavan, om de ştiinţă, astrolog şi cercetător în domeniul astrologiei, în cartea sa, Muddle of Ayanamsa (Controverse in jurul Ayanamsa-ei), urmărind să introducă într-un mod cât mai clar conceptul de precesie a echinocţiilor, face o istorie deosebit de necesară şi interesantă a interesului pe care, de-a lungul veacurilor, aceste importante puncte celeste le-au stârnit astronomilor şi astrologilor.
Solstiţiile şi echinocţiile reprezintă, astronomic, locurile în care cursa aparentă a Soarelui, numită ecliptică, intersectează sau se distanţează la maximum faţă de ecuatorul ceresc. Acest fapt se produce deoarece ecliptica este înclinată cu 23°27’ faţă de planul ecuatorului, ceea ce face ca Soarele:
-să intersecteze ecuatorul ceresc la 21-23 martie şi, respectiv, 21-23 septembrie
-să aibă distanţa maximă deasupra ecuatorului ceresc la 21-23 iunie
-să aibă distanţa maximă dedesubtul ecuatorului ceresc la 21-23 decembrie.
Punctele în care ecliptica intersectează ecuatorul ceresc în martie şi în septembrie sunt numite echinocţii şi reprezintă punctul vernal sau primul grad din Berbec, şi, respective, punctul autumnal sau primul grad din Balanţă. Acestea sunt echinocţiul de primăvară şi, respectiv, echinocţiul de toamnă. Caracteristica lor comună este aceea că ziua este egală, ca durată, cu noaptea.
Echinocţiul de primăvară este punctul în care Soarele trece de la latitudinea sudică la latitudinea nordică a sferei cereşti, în vreme ce echinocţiul de toamnă este punctul în care Soarele trece de la latitudinea nordică la latitudinea sudică a sferei cereşti.
De la echinocţiul de primăvară Soarele urcă pe ecliptică până atinge punctul ei cel mai înalt la solstiţiul de vară, când are loc ziua cea mai lungă a anului. Odată atins punctul cel mai nordic al mişcării sale aparente, Soarele începe să coboare pe ecliptică atingând punctul ei cel mai sudic la solstiţiul de iarnă, când are loc cea mai lungă noapte a anului.
Solstiţiile şi echinocţiile marchează anotimpurile sau debutul astronomic al anotimpurilor şi, datorită lor, au luat ulterior naştere calendarele. Tot solstiţiile şi echinocţiile sunt baza anului tropical, adică anul astronomic care ia în consideraţie deplasarea Soarelui prin centura zodiacală (Zodiacul celor 12 Semne astrologice), de la Semnul zodiacal Berbec până la Semnul zodiacal Peşti. Babilonienii, egiptenii, grecii şi indienii au studiat mişcarea aparentă a Soarelui pe ecliptică şi au descoperit fenomenul de precesie a echinocţiilor despre care vom discuta în alt articol.
Hipparchus a fost cel dintâi care a supus atenţiei cele 4 momente importante ale cursei Soarelui, descoperind astfel fenomenul de precesie şi definind pentru prima dată anul tropical şi anul sideral, precum şi durata acestora două, cu o foarte mare acurateţe. Sute de ani mai tâziu, Copernicus, Ticho Brache, Galileo Galilei, Newton şi mulţi alţii au aprofundat fenomenul de precesie a echinocţiilor precum şi opoziţia tropical-sideral în astronomie şi în astrologie.
Astronomii indieni au mers în paralel cu observaţiile europenilor. Suryasiddhantha este un tratat impresionant de astronomie care se alătură ca valoare celor 4 Vede, şi în care sunt menţionate solstiţiile şi echinocţiile, precum şi fenomenul de precesie, numit, în sanscrită, ayanachalana. Aryabhata I şi Suradevayajvan au apreciat perioada în care Zodiacul tropical şi cel sideral au coincis. Varahamihira a continuat mai târziu acest subiect. Munjala, în lucrarea sa, Laghumanasa, a explicat fenomenul de precesie şi a indicat şi rata lui, iar Bhaskara II a elaborat teoria revoluţiei complete a echinocţiilor.
La capătul atâtor secole de dispute şi cercetări astronomice, sintetizate excepţional în lucrarea menţionată la începutul articolului, prof. dr. S.Madhavan concluzionează: „Se pare că sistemul sideral (nirayana) a fost folosit în astrologie în scop predictiv, în vreme ce sistemul tropical (sayana) a fost folosit în astronomie pentru a fi observate echinocţiile şi solstiţiile.”
Întrucât orice realitate astronomică are o „reflexie” astrologică şi, totodată, o semnificaţie spirituală, solstiţiile şi echinocţiile sunt cunoscute în astrologia vedică (Jyotish) sub numele de Gandanta. Gandanta este un cuvânt de origine sanscrită, provenit din gand – „nod” şi anta – „sfârşit”. El are semnificaţia de „nod karmic” sau de „nod spiritual”. Gandanta reprezintă, într-o temă natală, punctele de joncţiune în care se întâlnesc zodiacul lunar cu cel solar, aceste puncte fiind direct asociate cu momentele de creştere interioară sau de salt spiritual.
Punctele Gandanta se află la trecerea dintre:
- Peşti (Nakshatra Revati) şi Berbec (Nakshatra Ashwini)
- Rac (Nakshatra Aslesha) şi Leu (Nakshatra Magha)
- Scorpion (Nakshatra Mula) şi Săgetător (Nakshatra Jyeshtha).
Luna sau Ascendentul aflate la momentul naşterii într-un orb de 00°48’ faţă de aceste puncte reprezintă un Gandanta, un „nod spiritual” care, la un moment dat în viaţă, trebuie „tăiat” (în sensul că nativul va avea un test spiritual major finalizat fie cu un salt spiritual real, fie cu o... repetenţie spirituală).
Deşi punctele Gandanta nu sunt deloc solstiţii şi echinocţii, ele sunt energetic identice acestora şi pot fi considerate ca similare.
Solstiţiile şi echinocţiile reprezintă intrarea Soarelui în spaţiul corespunzător Semnelor cardinale care, la rândul lor, corespund punctelor cardinale (Racul – Nord, Berbecul – Est, Capricornul – Sud, Balanţa – Vest). Semnele zodiacale cardinale au natura Elementului Foc, energia lor fiind capabilă să genereze, să direcţioneze, să conducă.
Punctele Gandanta reprezintă trecerea Soarelui de la un tip de Foc la altul:
- natura Elementului Foc corespunzătoare Constelaţiei Berbec este o natură sacrificială, eroică, deschizătoare de noi drumuri, conducătoare la modul spontan
- natura Elementului Foc corespunzătoare Constelaţiei Leu este o natură regală, generoasă, protectoare, a-tot-cuprinzătoare, conducătoare la modul conştient
- natura Elementului Foc corespunzătoare Constelaţiei Săgetător îndrumătoare, călăuzitoare, idealistă, spirituală, conducătoare la modul superior, spiritual, divin.
Trecerile succesive ale Soarelui, simbolul Sinelui Divin Atman în astrologia vedică, prin aceste sectoare zodiacale şi prin oricare dintre aceste 7 (4+3) puncte de hiatus, semnifică stadiile de evoluţie a fiinţei umane care, la momentele de solstiţii şi echinocţii, este permanent „infuzată” cu energii sublime, elevate, divine, pentru a-şi accelera desăvârşirea.
Un echinocţiu de toamnă profund venusian
– 23.09.2011, 12h05 (+3h00GMT), 26E06/44N24 –
(sistemul de Case pe Semne întregi)
Echinocţiul de toamnă are loc la ora 12h05 (+3h00GMT) ora României, moment astral important în care Soarele intră în Semnul zodiacal Balanţă. Este un moment de echilibru între fortele polar opuse Yin şi Yang, când începe să se amplifice rezonanţa cu energiile macrocosmice ale Armoniei, Frumuseţii şi Iubirii Divine. Lecţiile cele mai importante pe durata tranzitului solar prin acest Semn vor fi cele ale complementarităţii şi cooperării, ale bunăvoinţei şi concesiei, ale moderaţiei şi prudenţei în acţiune, ale elevării şi rafinării noastre prin cultură şi artă. Bine realizate, aceste lecţii pot deveni în cele din urmă „combustibilul” pentru salturi spirituale reale, definitive.
Este un echinocţiu de toamnă foarte special deoarece el are loc la miezul zilei, moment care echilibrează miezul nopţii, deci când Lumina este la apogeul ei şi biruie definitiv forţele întunericului, acest echilibru amplificând energia egalităţii dintre durata zilei şi durata nopţii.
De asemenea, echinocţiul este foarte special deoarece el se produce într-o zi de vineri, zi guvernată de către planeta Venus, guvernatorul, de altfel, chiar al Semnului zodiacal Balanţă. Mai mult decât atât, la această dată, Venus se află chiar în domiciliul său diurn, solar, de polaritate energetică yang, şi anume, Semnul zodiacal Balanţă. Cu alte cuvinte, facem parte dintr-un echinocţiu de toamnă profund venusian, în care rezonanţa cu sfera de forţă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari atinge apogeul, fiind amplificate sensibilitatea artistică, maturitatea estetică, manifestarea creatoare, creativitatea divin inspirată, bunul gust şi comuniunea cu planul afectiv universal.
O altă caracteristică spirituală a momentului de echinocţiu de toamnă este prezenţa planetelor considerate „masculine” (Soare şi Marte) şi „feminine” (Lună şi Venus) în Semne zodiacale de polaritate energetică yang, şi anume, Soare/Venus în Semnul zodiacal Balanţă şi Lună/Marte în Semnul zodiacal Leu. Cu alte cuvinte, perechile de planete aflate în aceste Semne emit către planul terestru şi susţin, atât în fiinţa umană, cât şi la nivelul fiecărui cuplu uman, starea de solaritate, de autocontrol, de demnitate şi fermitate, precum şi rafinamentul relaţional – toate infuzate de aspectele specifice lui Venus în Semnul zodiacal Balanţă.
În fine, o altă relaţie specială este cea dintre Mercur, aflat în Semnul zodiacal Fecioară, domiciliul său nocturn, de polaritate energetică yin, şi Venus, aflat în Semnul zodiacal Balanţă, domiciliul său diurn, de polaritate energetică yang. Este un echilibru ideal între minte şi inimă, între planul mental şi cel afectiv, între discernământul mental şi cel afectiv, între starea de luciditate şi starea de afectivitate fără obiect.
Deoarece Venus a parcurs abia o treime din Semnul său diurn, toate aceste calităţi discutate aici vor cunoaşte o creştere progresivă pe măsură ce planeta avansează în Semn, urmând ca, în intervalul 4-9 octombrie, când ea va parcurge ultimele 5 grade ale zodiei, calităţile respective să atingă punctul lor de maxim iar noi să culegem deja roadele particularităţilor comportamentale menţionate mai sus.
Este bine, aşadar, să începem în aceste zile – a căror valoare spirituală va fi amplificată de momentul de Shiva Ratri (duminică, 25 septembrie) – tratamente de vindecare şi tehnici de purificare, posturi cu valoare spirituală sau practici şi tehnici spirituale de lungă durată, redactarea sau elaborarea operelor de artă sau concretizarea abilităţilor noastre creatoare. Relaţiile începute, relansate sau dinamizate în acest interval venusian vor capta, asimila şi manifesta în mediul în care ele există armonie, charismă, putere de transformare, energizarea mediului ambient, frumuseţe.
