IN DIMINEATA ZILEI DE 26 APRILIE 1986, O EXPLOZIE IN REACTORUL UNITATII 4 A CENTRALEI ELECTRICE NUCLEARE DIN CERNOBAL/ UCRAINA, A DUS LA ELIBERAREA IN ATMOSFERA AUNUI NOR DE PRAF. ACEST NOR CONTINEA DE MAI MULTE ORI RADIATIA CREATA DE BOMBELE ATOMICE ARUNCATE ASUPRA ORASELOR NAGASAKI SI HIROSHIMA IN JAPONIA LA SFARSITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL (1939-1945).
Praful radioactiv a cazut sub forma de ploaie pe
intinderi mari de paduri si teren agricol pe intreaga emisfera nordica, unde o
mare parte din el a ramas. Efectele continue pe care le-a avut explozia de la
Cernobal asupra sanatatii umane, asupra economiei si a mediului sunt aproape
incalculabile.
Efectele sale vor fi simtite
timp de multi ani si in viitor.
Centrala electrica de la Cernobal
a fost construita in 1977 la Pryp’yat, la cateva mile distanta de Cernobal,
aproape de granita intre Bielorusia, Rusia si Ucraina, atunci apartinand URSS. Proectarea
celor 4 reactoare de la fabrica de la Cernobal a fost cruciala pentru
succesiunea de evenimente care a dus la
iesirea de sub control a Unitati 4 in timpul accidentului. Acest tip de reactor
cu apa presurizata nu a fost construit in afara URSS –ului si era foarte
diferit de reactoarele folosite in alte
parti ale lumii pentru ca era conceput pentru a produce plutoniu pentru
explozibili nucleari precum si energie electrica.
CONSTRUCTIE NEOBISNUITA
Asemenea altor centrale electrice
nucleare proiectul sovietic avea un miez
de reactor care continea tije de combustibil radioactiv de uranium. In
reactoarele de la Cernobal au fost
folosite ca moderator blocuri de grafit In grafit se aflau incastrate tije de
control din bor. Caldura emanata de tijele de combustibil era inlaturata din
miez de un agent de racire –in acest caz apa normala aflata sub mare presiune.
Apa era pompata in miez unde fierbea si
crea un jet de aburi extreme de calzi. Apa
si aburi erau separate intr-un separator de abur aflat langa miez. Apa era
pompata inapoi in miez, iar aburi treceau prin turbine producand energie
electrica.
Accidentul de Cernobal a aparut
in timpul unui test in care reactorul mergea pe energie redusa . Testul era
programat sa coincida cu o inchidere de rutina a reactorului. In mod ironic testu era conceput pentru a
arata ca in timpul unei intreruperi a energiei electrice reactorul ar functiona
in conditii sigure.
Centrala electrica
nucleara de la Cernobal, Ucraina. Fotografia a fost facuta in 1996, la scurt
timp dupa o noua scurgere din reactorul in care problemele incepusera cu 10 ani
mai devreme.
ESECUL
TESTULUI
Controlorii
reactorului au estimat ca in timp ce reactorul functiona cu propia putere, apa
de racire va fi pompata prin miez cu o viteza suficienta pentru ca reactorul sa
functioneze in siguranta.
Nu se stie exact ce sa intamplat
cu Unitatea 4 in secundele dupa inceperea testului .Exploziile si incendiu au
distrus o mare parte din dovezi. Nu au supravietuit martori, dar majoritatea au
trait mai multe saptamani inainte de a muri si au putut ajuta investigatorii in
reconstituirea evenimentelor.Toti ceilalti reactori de aceeasi constructie au
fost modificati pentru a impiedica un accident similar.
Explozia sa produs in jurul
orei 01:30 .Aceste explozi au ridicat
capacul de pe capsula de beton din jurul reactorului. Aerul a patruns in
interior si a reactionat cu moderatorul de grafit fierbinte si radioactiv
creand CO gazos inflamabil si incendiind reactorul. In total 8 tone de
substante radioactive au fost aruncate din reactor si imprastiate in jurul
zonei sau luate de vant.
Dupa
explozia de Cernobal din1986 oamenii de stiinta sovietici din domeniul nuclear
au inceput sa lucreze la procesul laborious –si foarte periculos – de a
construi un invelis de siguranta pentru
reactorul nuclear distrus .
URMARILE DEZASTRULUI
Autoritatile sovietice au sperat
ca nimeni nu va observa , dar la 27 aprilie locuitorii din Pryp’yat au fost
evacuate. Dupa ce au ascuns adevarul ,sovietici au admis ca a avut loc un
accident la Cernobal si ca incendiul de la reactor inca nu era sub control.
Expunandu-se unui risc foarte mare pompierii au incercat sa opreasca scurgerile
de radiatii .
Trei oameni murisera in explozie . Alti 29 au murit in saptamaniile
urmatoare din cauza arsurilor si bolilor
provocate de radiatii. Aaproximativ 200 de mii de alti oameni care locuiau in
zonele din jur au primit doze mari de
radiatii si arsuri. Praful radioactiv a cazut sub forma de ploaie pe toata Ucraina,
Bielorusia si Rusia .Norul a transportat praf chiar si in Siberia ,Iran , Arabia ,
Franta , Italia, Marea Britanie etc. Multe tarii au fost nevoite sa distruga
toate plantele comestibile cultivate in zonele de contaminare. Multe dintre
restrictii mai sunt vizibile si astazi. Fauna a fost grav afectata de
radioactivitate, Multe defecte de nastere
au fost inregistrate in randul animalelor salbatice si domestice, in mod similar copii nascuti
chiar dupa accident au avut o incidenta neobisnuit de mare de probleme clinice.
Numarul total al cazurilor de deces provocate de accidentul de laCernobal sar putea sa nu fie cunoscut niciodata.
Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.
