Colinda - Azi e miercuri, maine-i joi





Azi e miercuri, maine-i joi
Vine Domnul pe la noi
Insa de vazut il vede
Numai omul care crede,
Numai omul care stie
ca vecia nu-i pustie
si gaseste staruinta
intr-o cale de credinta,
si posteste si se-nchina
si aprinde-n prag lumina,


si se roaga la icoane
si da sfintilor plocoane,
iar saracilor pomana
din stransura sa de mana
numai el se-nvredniceste,
cand Isus ii porunceste,
si intinde masa mare
in ajun de sarbatoare
prin Craciun crestin si sfant,
pace voua pe pamant.


Colinda - Casa in care-am intrat





Casa in care-am intrat
e de binecuvantat
dupa legea crestineasca,
numele sa-si implineasca 
si-ntre lumanari aprinse
mesele sa-i fie-ntinse
si-ncarcate de bucate...
Sa traiti in sanatate
si-n unire si-n cinstire,
ca ne-ati dat adapostire.

Colinda - Primeneste-ti gazda casa




George Tarnea

Primeneste-ti gazda casa,
umple vadra, pune masa,
fa poteca prin gradina
si-n pridvor tine lumina,
ca venim de multisor,
drumul nu ne-a fost usor,
tot prin viscol, tot prin gloata,
ziua toata, noaptea toata,
gerul iernii ne-a patruns
dar de-ajuns tot am ajuns,

sa-ti cantam, sa-ti colindam,
vestea Nasterii sa-ti dam
sa te bucuri, sa te-nchini,
de belsug pentru gradini,
de mioare prin ponoare,
de credinta si de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe langa foc.

Colinda - Un crestin s-a-nvrednicit





Un crestin s-a-nvrednicit,
dupa cat a fost muncit,
din stransura sa frumoasa,
sa ne-ntinda noua masa...
Si-a dat tot in asta seara,
de cerut n-a vrut sa ceara,
fara numai o colinda
la colacul prins in grinda,
la coconi si la mioare...




Tine-l Doamne, drept sub soare,
tine-l bine si-n cinstire,
ca ne-a dat adapostire
tine-l, Doamne, inca minte
pentru firea sa cuminte
ca pe toti ne-a strans in casa 
si a stat cu noi la masa
si-a primit cu suflet bun
vestitorii de Craciun,
in iubire si credinta,
cu intraga lui fiinta,
cu intreaga lui avere,
tine-l Doamne, in putere.

Colinda - Pe podele de nuiele




Pe podele de nuiele
duc copii-n palme stele
sa le lase pe la case
unde-s gazdele miloase
si cu dragoste crestina
duc copiii-n pumni lumina

drumu-i greu, zapada-i mare
vin copiii pe carare
sa tot taie neaua in doua
duc copii-n gene roua
si tot canta din colinde
pana gerul nu l-o prinde

pana vremea nu le-o trece
pe poteci sub luna rece
prin fuioare de ninsoare
duc copiii-n suflet soare
sa-l imparta cu iubire
ca un leac de implinire
de tot raul care-n gheata

duc copiii-n cantec viata
si-n cuvinte daruri sfinte
de la Dumnezeu - parinte
toti le poarta sa le-mparta
de Craciun din poarta-n poarta.


Iarna pe ulita



George Cosbuc



A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Si pe riu e numai fum,
Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.


Sint copii. Cu multe sanii.
De pe coasta vin tipind,
Si se-mping si sar rizind;
Prin zapada fac matanii
Vrind-nevrind.

Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gilcevesc
Vrabii gurese, cind norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaiereste pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scincesc si plang gramada
Pe la usi.


Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sint pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.

Haina-i maturind pamantul
Si-o taraste-abea, abea:
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vintul
Dac-o vrea!

El e sol, precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;


Cade-n brinci si se ridica
Dind pe ceafa putintel
Toata lina unui miel:
O caciula mai voinica
Decit el.

Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc - sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!

El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.


- "Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dinsa sapte sate
Adapost!"

Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin -
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!

Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.


S-otareste rau batrina
Pentru micul Barba-Cot,
- "Ati inebunit de tot -
Puiul mamii, da-mi tu mina
Sa te scot!"

Cica vrei sa stringi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapin.

Ca pe-o bufnita-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Si se tin de dinsa scai,
Plina-i strimta ulicioara
De alai.


Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvirtesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.

Baba si-a uitat invatul;
Bate,-njura, da din mini:
- "Dracilor, sinteti pagini?
Maica mea! Sa stai cu batul,
Ca la cini!"

Si cu batul se-nvirteste
Ca sa-si faca-n jur ocol:
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.


Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n sin si face cruce
De satan.

Ba se rascolesc si cinii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati barbatii
Din bordei.

- "Ce-i pe drum atata gura?"
- "Nu-i nimic. Copii strengari."
- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!"


Colinde, colinde




Mihai Eminescu

Colinde, colinde! 
E vremea colindelor, 
Caci gheata se-ntinde 
Asemeni oglinzilor 
Si tremura brazii 
Miscând ramurelele, 
Caci noaptea de azi-i 
Când scânteie stelele. 


Se bucur' copiii, 
Copiii si fetele, 
De dragul Mariei 
îsi piaptana pletele, 
De dragul Mariei 
Si-a Mântuitorului 
Luceste pe ceruri 
O stea calatorului.


De vorba cu iarna



Ion Minulescu




M-am întâlnit cu Iarna la Predeal... 
Era-mbracata ca si-acum un an, 
Cu aceeasi alba rochie de bal, 
Pastrata vara sus, pe Caraiman... 


Calatoream spre tara unde cresc 
Smochine, portocale si lamâi... 
Eram într-un compartiment de clasa I, 
Cu geamul mat, pietrificat de ger, 
Si canapeaua rosie de plus, 
Sub care fredona-n calorifer, 
Sensibil ca o coarda sub arcus, 
Un vag susur de samovar rusesc... 


Si-am coborât în gara, pe peron, 
Sa schimb cu iarna câteva cuvinte... 
Venea din Nord. 
Venea din Rosmersholm - 
Din patria lui Ibsen si Bjornson, 
De-acolo unde, -n loc de soare 
Si caldura, 
înfriguratii cer... Literatura... 
Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine 
Decât în tara unde cresc smochine, 
Curmale, portocale si lamâi, 
Si din compartimentul meu, de clasa I 
M-am coborât ca un copil cuminte 
Si m-am întors cu iarna-n Bucuresti... 


O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte, 
Ce mare esti, 
Ce buna esti, 
Ce calda esti!...




LITERA " P "


Pelicanul - năzdrăvanul
Prinde peşte cu toptanul
Şi-l adună la un loc,


Lângă cioc, mai jos de cioc,
Într-o traistă-ncăpătoare,
S-aibă puii de mâncare.


Puii lacomi se servesc
Pân’ ce traista o golesc.
Şi din pelicanii mici
Iată-i pelicani voinici!


[ FOTO ] SCRISORI CATRE MOS CRACIUN


Craciunul ne ofera nu numai ocazia de a deschide cadourile de la cei dragi, ci de a ne deschide si inima. 
Si ce poate fi mai frumos decat sufletul lui copil, in asteptarea mosului, visand la daruri nenumarate si frumoase. 

 Bucuria din ochii unui copil e de nepretuit. 
Haideti sa ne bucuram, sa coloram si sa desenam ... 
Mosul o sa apara negresit!


























Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...