De vorba cu iarna



Ion Minulescu




M-am întâlnit cu Iarna la Predeal... 
Era-mbracata ca si-acum un an, 
Cu aceeasi alba rochie de bal, 
Pastrata vara sus, pe Caraiman... 


Calatoream spre tara unde cresc 
Smochine, portocale si lamâi... 
Eram într-un compartiment de clasa I, 
Cu geamul mat, pietrificat de ger, 
Si canapeaua rosie de plus, 
Sub care fredona-n calorifer, 
Sensibil ca o coarda sub arcus, 
Un vag susur de samovar rusesc... 


Si-am coborât în gara, pe peron, 
Sa schimb cu iarna câteva cuvinte... 
Venea din Nord. 
Venea din Rosmersholm - 
Din patria lui Ibsen si Bjornson, 
De-acolo unde, -n loc de soare 
Si caldura, 
înfriguratii cer... Literatura... 
Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine 
Decât în tara unde cresc smochine, 
Curmale, portocale si lamâi, 
Si din compartimentul meu, de clasa I 
M-am coborât ca un copil cuminte 
Si m-am întors cu iarna-n Bucuresti... 


O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte, 
Ce mare esti, 
Ce buna esti, 
Ce calda esti!...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...