Ion Minulescu
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...
Era-mbracata ca si-acum un an,
Cu aceeasi alba rochie de bal,
Pastrata vara sus, pe Caraiman...
Calatoream spre tara unde cresc
Smochine, portocale si lamâi...
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Si canapeaua rosie de plus,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coarda sub arcus,
Un vag susur de samovar rusesc...
Si-am coborât în gara, pe peron,
Sa schimb cu iarna câteva cuvinte...
Venea din Nord.
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen si Bjornson,
De-acolo unde, -n loc de soare
Si caldura,
înfriguratii cer... Literatura...
Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în tara unde cresc smochine,
Curmale, portocale si lamâi,
Si din compartimentul meu, de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Si m-am întors cu iarna-n Bucuresti...
O! Tu,
sfatuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare esti,
Ce buna esti,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu