Floriile

 de Vasile Alecsandri

 

 

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

 


Copiliţă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?

Să culegem la răcoare
Viorele albăstrui?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.


Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii ...
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

 

 

Lăzărelul - tradiţie de Sâmbăta Floriilor


Lazarelul este o datina practicata in unele parti ale tarii inSambata lui Lazar sau a Floriilor. Acum umbla cate 3-5 copile din casa in casa si canta pe o arie monotona un fel de cantec, care descrie moartea nefericita si inmormantarea unui june, respectiv Lazar.




Aceasta datina straveche poarta numele de Lazarel sau Lazarica, iar actiunea ei consta in a umbla cu Lazarica sau cu mireasa.

Una ditre copilele care s-au decis sa umble cu Lazarita, si anume cea mai tanara si mai frumusica, cum s-a facut de ziua, se imbraca in costum de mireasa, adica in alb, cu beteala pe cap si cu floare de lamaita in cap, peste care arunca apoi un gaz de matase alba, sau, daca e mai sarmana, un baras, mai pe scurt cu tot alaiul potoresc al unei mirese fecioare, iar celelalte, 2-5 la numar, se imbraca simplu, ca si in toate zilele.


Dupa ce s-au imbracat in chipul cum s-a aratat, se pornesc pe la case. Si cum au ajuns la o casa si sunt primite, se posteaza dinaintea ferestrelor intr-un cerc, si fetita imbracata ca mireasa, care se numeste Lazarita, prinde a se preumbla printre celelalte cate doi-trei pasi inainte si cae doi-trei pasi inadarat, fara a rosti vreun cuvant, iar tovarasele sale, numite cantatoare, incep a canta urmatorul cantec, care descrie moartea nefericita a lui Lazar, adica, asa cum a cerut aceasta mamei sale sa-i faca azima si ea n-a voit, cum a plecat apoi cu oile la padure, cum s-a suit pe o creaca de copac ca sa scuture frunze oilor, si apoi cum, batand vantul, creaca s-a rupt, a cazut jos si, podidindu-l sangele pe nas si pe gura, a murit, iar surorile sale, trei la numar, vazand ca nu mai vine cu oile, s-au dus sa-l caute si aflandu-l mort l-au adus acasa, l-au scaldat in lapte dulce si apoi l-au inmormantat.



Lazar ma-sa l-a facut,

Lazare, Lazarel!

La o mare

Sarbatoare,

Lazare, Lazarel!

- Scoala, maica, maicusoara,

De-mi fa alba turtisoara!

Ma-sa degrab’ s-a sculat,

Pe ochi negri s-a spalat,

Si lui Lazar ce i-a dat?

Mana ma-si-a sarutat.

Oitele au pornit,

Oitele-au flamanzit.

La padure mi-a plecat,

Mugur verde-a scuturat

Mieilor

Si oilor.

Vant de vara mi-a batut,

Copacul s-a clatinat:

Din copac l-a podidit

Si pe nas si pe gurita ...

Lazar avea trei surori,

Trei surori pe trei carari:

A mai mare,

Mai domoala,

A mai mica,

Mai voinica.

L-au catat pan’ l-au gasit

Pe maini dalbe l-au adus

‘n lapte dulce l-au scaldat

‘n lapte dulce cu junita.

Sus pe masa mi l-au pus

Si frumos mi l-au gatit

Cu-antiriu de cununie

Si cu brau de salomie.

Si laturile-au varsat

Sub umbrar’ulucilor

In calea voinicilor,

Unde-in dragul fetelor,

In marul batranilor,

In ardeiul grecilor,

In piperul sarbilor,

In vinul boierilor,

In jimbla cucoanelor,

La anul

Si la multi ani!




Legenda spune că Lazăr a plecat sâmbătă dimineaţa, cu o zi înainte de Florii, cu oile şi caprele, lăsând-o acasă pe mama sa să-i facă plăcinte. Cum nu mai avea ce să le dea de mâncare, a urcat în copaci pentru a culege muguri pentru oi, însă s-a grăbit, fiind cu gândul la plăcintele de acasă, şi astfel a căzut de la înălţime şi a murit pe loc, transformându-se în vegetaţie.

În amintirea lui, în fiecare sâmbătă de Florii, fete îmbrăcate în costume tradiţionale viu colorate cântă şi joacă o horă unduitoare, în curtea gospodarilor. Obiceiul se mai practică doar în sudul ţării,  în Muntenia şi Dobrogea. Textul are variante în română, greacă şi bulgară. Lanţul de fete  este aranjat în ordine descrescătoare, având în frunte pe cea mai înaltă, buianciu, care conduce jocul şi primeşte darurile de la gospodari: bani, făină, ouă. La sfârşit, colindătoarele se adună la buianciu acasă, împart darurile şi fac o masă mare.
Iată cum descria învăţătorul Nichita Bonjug, una din cele mai luminoase figuri din istoria învăţământului primar şi a culturii din judeţul Tulcea, obiceiul: „În dimineaţa Sâmbetei lui Lazăr, fetele între 11 – 15 ani, gătite cu hainele de mirese ale mamelor sau surorilor, împodobite cu hàndra (mărgele), fluria (salbe de aur) la gât, idechea (zale) şi flori la cap, încinse cu zunàri (cordon de metal) sau zuna (bete), se strâng toate acasă la cea mai mare dintre ele, pe care o numesc buiànciu şi care, spre deosebire de celelalte, mai poartă  o mandilis (basma) de la o logodnică. Aici se înşiră după înălţime, umăr la umăr, pentru a-şi şti locul, începând de la buiànciu  şi mergând pană la cea mai mică. Apoi pleacă prin sat, din curte în curte, unde, în frunte cu buiànciu înşirate după înălţime, joacă ţinându-se de brâu şi încolăcând mereu coloana în faţa gazdei, cântă greceşte în cor Marlu Ianis sau turceşte Măr i Stanchi, ghiaur câzâm sau bulgăreşte Izlez Rado, Mări bulio Dimuviţo sau Imălai Mamo“, aflăm de pe site-ul Muzeului de Etnografie Tulcea. 





Anotimpurile

 

Anotimpurile sunt vitale pentru tranzitia si evolutia planetei noastre. Dar ele influenteaza foarte mult si constiinta si starea de spirit a oamenilor. Procesiunea anotimpurilor are un profund caracter simbolic. Sunt asemeneni unor cicluri care ajuta la transformarea noastra.

 

Primavara, e un anotimp al tranzitiei, o perioada de timp cu un ritm de reinnoire fenomenal. In viata noastra aceasta se poate traduce prin demararea unor noi proiecte, printr-o viziune mai optimista asupra vietii, o crestere a creativitatii si energiei. Poate fi si o perioada prielnica contemplarii si visarii. E asemeni unui debut, o noua viata intr-un nou timp.

 

Vara poate fi definita printr-un singur cuvant: PETRECERE! Prezenta soarelui, zilele mai lungi, dizolva umbrele din viata noastra. Lumina dezvaluie toate secretele, vindeca ranile si alunga intunericul. Intunericul gandurilor noastre. Vara este un moment de bucurie, jovialitate, energie si actiune. Vara este simbolul vitalitatii si a bucuriei traita din toata inima. Acum este momentul se ne punem planurile in practica.

 

 

Toamna, un alt anotimp al tranzitiei, o culme a belsugului dar si intrarea intr-o stare de pregatire pentru iarna ce va veni. Un melanj de zile frumoase si zile mai ploioase. Toamna e anotimpul schimbarii. Al schimbarii naturii dar si al schimbarii oamenilor. E un moment de bilant, de bucurie pentru reusite si de macinare in legatura cu micile esecuri. Depinde doar de noi sa gasim forta interioara pentru a merge mai departe.

 

 

Iarna, e un anotimp dominat de liniste. Viata inca exista dar locuieste in locuri intunecate si tacute. E un timp de clarificare iar albul atat de prezent aduce ganduri pure si creatoare. Este o perioada de introspectie, contemplare, de navigare catre eul nostru interior. In felul acesta, oamenii se schimba in interiorul fiintei lor, iar natura isi pregateste tot in interior show-ul grandios, de explozie a vietii odata cu revenirea primaverii.

 

 

Fiecare anotimp are o semnificatie simbolica. Porniti intr-o calatorie mana in mana cu natura si anotimpurile sale. In felul acesta veti reusi sa fiti in rezonanta cu principiile vitale ale vietii. Aplicati ciclurile naturii in viata voastra, sincronizati astfel cu inima planetei. In felul aceasta veti experimenta o traire magica, o evolutie sublima a sufletului. Nu lasati agitatia contemporana sa va invadeze si sa va fure fericirea de a va bucura de natura: de cer, de soare, de stele, de iarba si padure, de flori, de valurile marii, de cel mai marunt lucru creat de mana lui Dumnezeu.

 

 

Prier - luna aprilie

In calendarul popular romanesc, luna aprilie vine dupa luna lui Martisor, fiind cunoscuta ca Prier – nume care vine, la fel ca si mai domesticul Aprilie, de la stramosii romani.

Aperire” inseamna in latina a deschide, a sparge, a se arata – anotimpul care deschide portile primaverii, lasand-o sa „sparga” pamantul si cerul, sa izbucneasca in toata splendoarea ei de miresme si de culori. In sfarsit, iarna a fost invinsa, alungata in pestere. Bucurosi de soare si flori, de intoarcerea pasarilor la cuiburi si de ramurile inverzite ale padurilor, sufletul chinuit al bietilor pamanteni se deschide si el spre lumina, sparge lacatele in care e sechestrat si indrazneste mai mult.

 

Nu-i de mirare ca pe 1 Aprilie, tot mapamondul celebreaza ziua internationala a pacalelilor, ziua farselor nevinoate, pe care nu te poti supara. Gluma e semnulsufletului usor, fericit sa se dezmorteasca la soare. Un ragaz, inainte ca muncile primaverii sa porneasca cu adevarat.

 

In Aprilie, se continua araturile si semnaturile incepute in Martie, se tund oile inainte de plecarea la pasunat, se repara patrucrile si stanile, se pun rasadurile si plantele in pamant. 

 

Dar Aprilie e si luna purificarii, luna Postului Pastelor, premergator celei mai mari sarbatori a crestinatatii: magica Inviere a lui Iisus. Sa nu uitam nici de sfanta sarbatoare de Florii (Intrarea Domnului in Ierusalim), ce are loc intotdeauna cu o saptamana inainte de Paste.

 

Paresimile, dupa numele ei popular, este luna purificarii sufletesti si trupesti, cu albiturile scoase afara, la soare, cu ferestrele caselor larg deschise, sa intre in ele aerul si lumina. 

 

Zbor petale de malin,


Zbor in vant,


Primavara aducand,


Pe pamant.


Afara-i cald si e frumos


Ca-i april,


Langa plug sta adormit


Un copil.

 

 

In aceasta luna are loc si Hora ielelor. Pe unde joaca ele, iarba se topeste, apoi rasare din nou, insa se spune ca nu o mai pasc vitele. Ielele sunt descrise ca fiind niste fapturi fabuloase, ce poseda puteri magice, fiind extrem de seducatoare. In majoritatea cazurilor, ielele isi fac aparitia noaptea, la lumina lunii si se rotesc in  hora, in locuri retrase.

 

Tot in acesta luna mai e Sangeorzul Vacilor si San’Georgiu (Sf. Gheorghe). In ziua de Sangeorzul Vacilor se deschis cerurile si pamantul. Acum se pun pomi verzi inaintea caselor si se impodobesc usile grajdurilor cu ele. Noapte, cand cerurile se deschid, toti pomii primesc putere sa infloreasca, dar tot atunci vrajitoarele navalesc pe pamant, iau mana vitelor, a campului, ii transforma pe oameni in cai. Toate ritualurile care se practica sunt menite sa apere bunul gospodariei de vraji. De Sfantul Gheorghe pe 23 aprilie, se zice ca primavara vine definitiv. Se practica ritualuri legate de rodul de peste an: feciorii fac alaiuri ce merg prin sate si primul dintre ei care iese cu plugul e udat cu apa ori aruncat cu rau. De aici obiceiul stropitului. Pana nu rasare soarele, oamenii se scalda pentru prima data intr-o apa curgatoarele, iar fetele se spala pe fata cu roua, se uda intre ele ca sa nu se transforme in strigoaice, se bat cu urzici, sa fie aprige. 

 

O primavara frumoasa tuturor!

 

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...