Cine este adevărata Cenușăreasa ?






Cenusareasa este cunoscuta în China ca Yeh-Shen (sau Yeh-hsien), in Egipt ca Rhodopis, Angkat în Cambodgia, Adelita si Domitila in Mexic, in Franta Cendrillon, Cenerentola in Italia, in Spania Cenicienta sau Venta fochs, in Germania Aschenbrodel sau Aschenputtel, Pepeliuga, Pipelcuţa sau Cernuska la slavi, Cenusareasa sau Cenusotca la romani.
Povestea are in centru o eroina persecutata de familie dupa moartea mamei sale. Tatal ei este fie absent, fie o neglijeaza, în functie de versiune. Eroina are un tutore magic care o ajuta sa triumfe asupra raului si o ajuta sa se casatoreasca cu cineva bogat. Tutorele este uneori un reprezentant al mamei. Cele mai multe dintre povesti includ o epifanie provocata de un articol de îmbracaminte (de obicei, un pantof), care face ca eroina sa fie recunoscuta pentru adevarata ei valoare.

Cenusareasa, in ciuda popularitatii ei, a dezvoltat de-a lungul timpului o reputatie de fata neajutorata pana cand intervine magia sa o salveze. Dar aceasta este Cenusareasa care apare mai târziu in secolul XX. Cenusareasa din vechime, în multe din formele ei originale, nu a fost asa. Era independenta, devotata familiei si stramosilor si dispusa sa lupte pentru viitorul sau.
Prima Cenusareasa se numea "Yeh-Shen'' si a aparut in jurul anului 860 in China. Crescuta de mama vitrega si-a gasit fericirea observand si avand grija de un peste cu care vorbeste. Pestele o imbraca si ajunge la festival, unde nu trebuie sa se descopere identitatea sa, dar isi uita pantoful. Un print il gaseste si se va casatori cu ea.
.
Potrivit lui Herodot, Rhodopis era o sclava, hetaira, un fel de curtezana respectata. Un om bogat pe nume Charaxus, fratele poetei Sappho, s-a indragostit de ea si i-a cumparat libertatea.
Istoricul grec Strabo scrie despre Cenusareasa egipteana. În povestea lui Rhodopis traieste în Naucratis, Egipt. Într-o zi, un soim coboara în si ii fura o sandala care este dusa in Memphis si cade în poala Faraonului Egiptului. Acesta este uimit de frumusetea sandalei si trimite oameni in tara sa o gaseasca pe cea careia i se potriveste sandala. O gasesc in orasul Naucratis si este adusa la faraon care se casatoreste cu ea.
.
Ii datoram versiunea cea mai cunoscuta lui Charles Perrault care publica in 1697 Cendrillion, ou la petite pantoufle de verre in Histoires ou contes du temps passé.
Influenta lui Perrault asupra popularitatii povestii este uriasa. Zana care este nasa, pantoful de sticla, dovleacul transformat in caleasca de bal au inspirat multe filme, piese de teatru sau cantece. Finalul este unul fericit. Surorile îsi cer iertare. Cenusareasa se casatoreste cu printul.  Versiunea clasica Disney seamana cu aceasta poveste. Cea mai regretabila influenta este pasivitatea Cenusaresei. Este recompensata pentru ca este obedienta, buna si rabdatoare, asteapta, adesea in lacrimi, sa fie salvata. Face foarte putine sa se salveze.
.
In 1812  Fratii Grimm publica povestile lor Kinde und Hausmarchen, care includ o versiune cunoscuta a Cenusaresei.
In versiunea Fratilor Grimm eroina este ajutata de un copac magic care creste pe mormântul mamei sale. Surorile îsi taie una calcâiul cealalta din degete pentru a putea incerca pantoful, iar pasarile din copac le dau de gol. Tot pasarile, în final, le scot ochii surorilor. Pedeapsa este orbirea. Cenusareasa se casatoreste cu printul, dar povestea are accente mai intunecate.
Jane Yolen, autoare de carti pentru copii, critica varianta clasica produsa de Disney pe care o numeste un dezastru. Eroina este impietrita de frica cand surorile ii strica rochia de bal, care nici macar nu a fost facuta de ea, ci de soareci si pasari. Ii raspunde mamei vitrege doar plangandu-se. Este o eroina patetica, nu poate face nimic sa se salveze, desi este avertizata de prietenii ei soareci.

Mai mult despre istoria Cenusaresei aici si aici.

Sistemul muscular

Partile moi si carnoase care imbraca scheletul se numesc muschi. Ei sunt formati din niste firisoare lungi si subtiri numite fibre musculare. Aceste fibre se observa foarte bine la o bucata de carne fripta ori fiarta.


Muschii sunt elastici, adica au darul de a se intinde si de a se strange intocmai ca o gumilastica. Tot din muschi sunt formate si unele organedin interiorul corpului, cum sunt: limba, esofagul, stomacul, intestinele, inima si altele. Muschii sunt organele miscarii.

Cu ajutorul lor purtam picioarele, miscam bratele, intoarcem capul, indoim tunchiul, etc. Unii muschi se misca cu voia si stiinta noastra, cum sunt: muschii bratelor, ai gatului, ai picioarelor, etc., altii insa, cum sunt muschii inimii si muschii stomacului, se misca singuri, fara vointa si stiinta noastra.



Muschii care acopera membrele sunt muschi lungi. Ei sunt prevazuti la capete cu niste coarde albe si elastice, numite tendoane. Cu ajutorul acestor tendoane ei se fixeaza pe oase in asa chip ca un capat al muschiului vine prins pe un os, iar celalalt capat pe osul vecin cu care se incheie. Muschii care acopera fata, pieptul si spatele, precum si muschii care intra in alcatuirea diafragmei, stomacului si a altor organe din interiorul corpului, suntmuschi lati. Toti muschii sunt strabatuti de vase sanguine si de nervi. Sangele, care circula prin vasele sanguine, le procura hrana si caldura, iar nervii ii intetesc la miscare. Cand nervii dintr-un muschi se imbolnavesc, atunci el isi pierde puterea de a se mai misca, iar partea corpului acoperita de un asemenea muschi se paralizeaza.



Muschii se intaresc prin miscari regulate si repetate. Miscarile cele mai potrivite pentru intarirea si dezvoltarea armonica a muschilor sunt miscarile de gimnastica.

Muschii corpului alcatuiesc sistemul muscular.

A-nflorit o păpădie!



                        Nici o floare:
                        Numai pete mari, de soare...


                        Doar din frunza cafenie
                        Putrezită-n umbra rară,
                        Iese-un pui de păpădie
                        Să mai vadă ce-i pe-afară.


                        Se întinde drept spre cer
                        Pe codiţa lui de gumă.
                        Dar când vede că nu-i glumă,
                        Că-i tot brumă
                        Şi-i tot ger –
                        Îşi adună pămătuf,
                        În tecuţa-i vătuită,
                        Pentru-o zi mai potrivită,
                        Soarele călduţ, de puf!



Racul si lipitoarea

Si racul si lipitoarea sunt animale care traiesc in apa.



Corpul racului e imbracat cu o coaja tare si verde inchisa. La rac deosebim: capul, unit cu pieptul intr-o coaje; pantecele sau coada formata din mai multe inele miscatoare si cinci perechi insirate pe sub piept. Capul este mai ascutit. La cap are doi ochi mari si patru mustati, cu care pipaie. Picioarele dinainte sunt mai lungi ca celelalte si fiecare despicat in chip de foarfeci.

Pe ultimul inel din coada, este asezat un sir de lopeti.Acest varf de coada seamana a cap. De aceea se zice ca racul merge inapoi. E drept ca racul inoata in apa si inainte si inapoi, dupa cum ii vine lui la socoteala.


Racul traieste in namolul raurilor, lacurilor si elesteelor. Racii se inmultesc din icre, tot ca pestii. Icrele lor insa sunt mai mari.


Racul se hraneste cu viermi, pestisori, iarba, broaste si chiar mortaciuni. Racii se mananca. Cand ii fierbem, coaja li se face rosie. Carnea lor e alba, dar e mai mult coaja decat carne. De aceea se si zice: “C-un rac tot sarac!”


Lipitoarea are corpul moale. Ea este un vierme lung, lat si subtiat la capete. E de culoare cenusie-neagra. Nu se cunoaste usor unde este coada si capul. La unul din capete este gura cu trei falci dintate.

Lipitoarea traieste in lacuri si in raurile care curg incet. Cel mai adesea, ea se hraneste sugand sange de la alte animale. Si medicii pun lipitori, astfel incat sa suga sangele stricat, de la unii oameni bolnavi. Dupa ce se umfla de sange, lipitoarea cade singura.


Lipitorile se inmultesc tot din oua. E bine de stiut ca pestii, racii si lipitorile traiesc si se inmultesc din oua.

De pe-o "bună-dimineaţă"



                        De pe-o "bună dimineaţă"
                        Cu tulpină de cârcel,
                        A sărit un gândăcel
                        Cu mustăţile de aţă.


                        Alţi gândaci mărunţi şi roşii,
                        Care-şi poartă fiecare
                        Ochelarii pe spinare,
                        Dorm la soare, somnoroşii!


                        Iar pe-un fir de păpădie
                        Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
                        Suie-un cărăbuş cu barbă,
                        În hăinuţa aurie.



                        Suie, mândru şi grăbit,
                        Să vestească-n lumea mare:
                        - Prea cinstită adunare,
                        Primăvara a sosit!



Primăvara

Vine primăvara!
Ghioceii înfloresc.
Deasupra bălţii adânci
Fazanii se-ncălzesc.




Vine primăvara!
Soarele răsare.
Pe crengile copacilor
Vezi păsări călătoare.


În aer rândunica
Cu voioşie zboară
Iar greieraşii veseli
Pe noi ne înconjoară! 

Primăvara

Elena Dragoş


Sub fereastra casei mele
Vin şi trec atâţia paşi,
Dar eu ştiu când trece mama,
Mersul ei e mai gingaş.



Când îi sună glasul dulce
Eu un cântec îl socot,
Când mă strânge-n braţe mama,
Eu mă fac micuţ de tot.


Cerul e senin de parcă-i
Floare de nu mă uita,
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.

SCURTE POEZII DESPRE PRIMAVARA


Primăvara


Astăzi, omul de zăpadă
Are fruntea-ngândurată.
Ca o rază aurie
I-a ciupit din pălărie
Şi la câţiva paşi de el,
S-a trezit un ghiocel. 


Primăvara

Vreau să plece repede
Iarna din grădină,
Primăvara veselă
Vreau acum să vină.
S-au topit zăpezile
Caldă-i ziua, caldă,
Pârâiaşe sprintene
Prin grădină saltă.
Ne lăsăm paltoanele
Dragă primăvară,
Şi cu toţi de-a prinselea
Ne-om juca pe-afară.


Primăvara

Floare mică, ghiocel,
Eşti frumos şi mititel,
Tu vesteşti în toată ţara
Primăvara, primăvara.
Dinspre marea cea albastră
Rândunica ne-a sosit,
Ea aduce primăvara,
Să-i urăm "bine-ai venit".


Primăvara

Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit
Pe meleagurile noastre.
- Hai copile, pe câmpii
Să fugim să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii
Pălăria să le-o scuturi.

 

 


Primăvara

 

In hora mii de flori se prind,

Albinei oferind nectar,

Razele soarelui se-ntind,

Trezind la viata totul iar.

 

Sosit-a astazi randunica

Sub streasina la cuibul drag,

Copilasii ies la joaca

Si bunicii stau in prag.


 

Ruză buburuză


                        Mica buburuză
                         Cu aripi subţiri,
                        Şi-a-njghebat căsuţă
                        Chiar în trandafiri.


                        Ruza buburuză
                        Se trezeşte-n zori,
                        Îşi petrece ziua,
                        Colo, printre flori.



                        Seara se întoarce
                        La căsuţa sa,
                        În pătucul moale
                        Ca de catifea.


                        O petală roză,
                        Îşi aşterne-n faţă
                        Şi-apoi doarme dulce
                        Până dimineaţă.

23 aprilie - Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor

Azi este sărbătorită Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor, proclamată la cea de-a 28-a sesiune a Conferinței Generale a UNESCO, în 1995, prin Rezoluția 3.18, considerând evenimentul o oportunitate pentru recunoașterea puterii cărți în schimbarea în bine a vieții și, totodată, pentru a-i sprijini pe autorii de cărți.

 Alfabetizarea este ușa spre cunoștințele esențiale pentru individ în sine. Cărțile, în toate formele lor, joacă un rol decisiv în formarea omului. Ca simboluri globale ale progresului social, cărțile pentru studiu și lectură au devenit ținte pentru cei care denigrează cultura și educația, care resping dialogul și toleranța. În ultima perioadă au avut loc atacuri asupra copiilor în școli și arderea publică a cărților. În acest context, se impune intensificarea eforturilor de promovare a cărții, împreună cu toate formele de citire și scriere, în scopul de a lupta împotriva analfabetismului și a sărăciei, pentru a construi societăți durabile, pentru a consolida bazele păcii în lume, menționează secretarul general al UNESCO, Irina Bokova, în mesajul său din acest an.




UNESCO a desemnat orașul Incheon, din Republica Coreea, "Capitala Mondială a Cărții 2015". Acest concept a fost inițiat în 2001, orașul capitală ales fiind Madrid. În urma succesului obținut, Conferința Generală a adoptat, la 2 noiembrie 2001, Rezoluția 29, prin care în fiecare an este ales un oraș "Capitală Mondială a Cărții". Orașul Incheon a fost ales ca recunoaștere a programului său de a promova lectura în rândul persoanelor și categoriilor defavorizate ale populației, potrivit site-ului en.unesco.org.
În această zi, în aproape toate țările lumii au loc activități dedicate cărții, autorilor, editorilor, librarilor, bibliotecarilor și, implicit, cititorilor. În toată lumea, sunt organizate expoziții de carte, lecturi publice și alte manifestări menite să încurajeze și să popularizeze lectura.

Pentru celebrarea Zilei Mondiale a Cărții și a Dreptului de Autor se urmărește implicarea a milioane de oameni din peste 100 de țări, a sute de organizații de voluntari, școli, instituții publice, grupuri profesionale și întreprinderile private. În decursul anilor această zi a câștigat un număr considerabil de participanți de pe toate continentele și din toate mediile culturale. În ultimii ani, evenimentele desfășurate au demonstrat că această zi poate fi un simbol puternic pentru lansarea de operațiuni majore de susținere a importanței cărților, în special în America Latină și Africa.
23 aprilie reprezintă și o dată simbolică pentru literatura universală. La această dată, în 1616, au murit scriitorul spaniol Miguel de Cervantes, scriitorul britanic William Shakespeare, Inca Garcilaso de la Vega — scriitor peruan de origine spaniolă.

Ideea marcării acestei zile la 23 aprilie a fost oferită de Spania, unde are loc, la 23 aprilie, Festivalul Trandafirilor, o manifestare în care este sărbătorit Sf. Gheorghe (Sfântul Jordi) și este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. În această zi, în Spania, încă din Evul Mediu, fetele și femeile primesc flori, fiind o sărbătoare a veseliei. După 1925, a devenit un obicei ca bărbaților să le fie oferită, în schimbul unei flori, o carte. Obiceiul se păstrează și astăzi în Catalonia, unde aproximativ o jumătate din vânzările anuale de cărți se realizează cu acest prilej.

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată "Ziua Bibliotecarului din România", astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.
În mai multe orașe din țară sunt organizate evenimente pentru a celebra această zi. În București, printre alte manifestări se regăsesc a patra ediție a ''Programului de carte'' organizat de Muzeul Național al Literaturii Române din București, Administrația Națională a Penitenciarelor din România, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Librăria Open Art, și Ziua Cervantes, organizată la Institutul Cervantes din București, anul 2015 având o semnificație specială, aceea a împlinirii a 400 de ani de la publicarea celei de-a doua părți a binecunoscutului roman "Don Quijote de la Mancha", de Miguel de Cervantes, potrivit unui comunicat al Institutul Cervantes din București.

Documentare-Daniela Dumitrescu,
 editor: Marina Bădulescu
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...