Ajută-i pe fiii fermierului ( problemă de matematică )

Dacă eşti bun la matematică, va trebui să faci doar câteva calcule şi ghicitoare va fi foarte simplă pentru tine.

Un fermier locuieşte într-un mic sătuc. Bărbatul are trei fii. Într-o zi, fermierul le-a dat celor trei fii 100 de dolari şi i-a trimis la târg. Din cei 100 de dolari, băieţii trebuie să cumpere 100 de păsări pentru ferma tatălui lor. La târg au găsit pui, găini şi gâște.
O gâscă costă 10 dolari, o găină costă 5 dolari şi un pui costă 0.50 de dolari. Ei trebuie să cumpere cel puţin o pasăre din fiecare categorie şi să cheltuiască toţi banii. Atenţie: trebuie să cumpere 100 de păsări, nici mai multe, nici mai puţine.
Ce vor cumpăra fiii fermierului?

RASPUNS :
Fiii fermierului vor cumpăra 100 de păsări cu cei 100 de dolari pe care îi au de la tatăl lor.
Cu 10 dolari vor cumpăra o gâscă.
45 de dolari vor cheltui pentru a cumpăra 9 găini.
45 de dolari vor da pentru a cumpăra 90 de pui.
În total, băieţii vor cumpăra cu cei 100 de dolari, 100 de păsări şi vor avea cel puţin una din fiecare categorie.

Elefantul din Danemarca ( Truc amuzant care combină matematica cu umorul )


Invită-ţi un prieten să intre în acest joc şi spune-i să facă următoarele operaţiuni:
Alege un număr între 1 şi 10.
Multiplică numărul ales cu 9.
Dacă rezultatul este format din două cifre, adună cele două cifre.
Scade 5 din numărul rezultat.
Ţine minte rezultatul obținut!

Începând cu A ca fiind 1, vezi ce literă din alfabet îi corespunde numărului pe care l-ai obţinut în final. Numără cu voce tare: A e 1, B e 2, C e 3 şi aşa mai departe.
Acum gândeşte-te la o ţară din Europa care începe cu această literă.
Ia a patra literă din numele ţării şi gândeşte-te rapid la un animal pe care îl vezi la circ şi al cărui nume începe cu acea literă.
Aşteaptă câteva secunde şi spune-i apoi entuzismat prietenului tău că “Nu sunt elefanţi în Danemarca!” .Va fi surprins că i-ai citit gândurile și vă veți amuza împreună!

Explicaţia: Rezultatul de la pasul 3 (adunarea cifrelor dintr-un multiplu de 9) va fi întotdeauna egal cu 9 astfel că scăzând 5 vei obţine 4, ceea ce înseamnă litera D în ordine alfabetică. Danemarca este singura țară din Europa care începe cu litera D, iar elefantul este animalul de la circ al cărui nume începe cu E.

Scrisoarea bunicului : Apreciaza viata !





Către frumosul meu nepot…
Lumea în care trăieşti se schimbă atât de repede şi sunt o mulţime de lucruri pe care mi le doresc pentru tine…
Mi-ar plăcea să afli despre hainele făcute de mână şi îngheţata făcută în casă, despre mâncarea caldă savurată împreună cu cei dragi în fiecare seară. Sper din suflet să ai parte de toate acestea.
Sper să înveţi ce înseamnă umilinţa după ce ai fost umilit, şi sper să înveţi cât de valoroasă este onestitatea, după ce ai fost înşelat.
Sper să înveți să îţi faci singur patul, să tăi gazonul şi să îţi speli maşina.
Şi sper din suflet ca nimeni să nu îţi ofere o maşină nouă atunci când ajungi la majorat!
Sper să te baţi cu toate armele pentru lucrurile în care crezi cu adevărat.
Sper că va trebui să împărţi camera cu un frate sau o soră.
Şi este în regulă dacă va trebui să tragi o linie în mijlocul camerei, dar atunci când surioara sau fratele tău vrea să vină lângă tine în pat, pentru că s-a speriat de ceva, să o primeşti sau să îl primeşti negreşit.
Atunci când vrei să vezi un film şi fratele tău mai mic vrea să stea lângă tine, sper să îl laşi.
Sper să mergi pe jos, spre şcoală, împreună cu prietenii tăi, iar când ieşiţi în oraş să fiţi mereu în siguranţă.
Dacă ai să îţi doreşti cumva să ai o praştie, sper ca tatăl tău te va învăţa să ţi-o faci singur şi nu ai să te duci să îţi cumperi una.
Sper că vei învăța să sapi în noroi şi să citeşti cărţi.
Atunci când vei învăţa să foloseşti computerul, sper să ştii deja adunarea şi scăderea.
Şi nu-mi pasă dacă ai să guști vreodată dintr-un pahar cu bere, dar sper să nu îţi placă.
Şi dacă un prieten vrea să te înveţe să fumezi, sper că realizezi că acela nu îți este prieten.
Sper din toată inima că vei avea timp să stai de vorbă cu bunicii tăi şi că vei merge la pescuit cu unchiul tău.
Acestea sunt doar câteva lucruri pe care mi le doresc pentru tine – momente dificile şi dezamăgiri, multă muncă şi fericire. Pentru mine, acesta este singurul mod pentru a aprecia cu adevărat viaţa!

[ FOTO ] Puzzle inmultire














Cea mai simplă metodă pentru a învăţa tabla înmulţirii cu 9


Trebuie doar să stai cu ambele mâini în faţă. Numără fiecare deget de la 1 la 10 de la stânga la dreapta. Ţine minte această numărătoare şi poţi începe să faci calcule care presupun înmulţirea cu 9.
Cât fac 2×9?
Îndoaie în jos al doilea deget (ţine minte, ordinea de numărare este tot de la stânga la dreapta).
Câte degete au rămas la stânga degetului pe care l-ai îndoit? 1
Câte degete sunt la dreapta degentului îndoit? 8
Alăturate, rezultă 18. 2×9=18

Cât fac 3×9 ?
Îndoaie cel de-al treilea deget de la stânga la dreapta.
Câte degete au rămas la stânga celui de-al treilea deget? 2
Câte degete au rămas la dreapta celui de-al treilea deget? 7
Alăturate, rezultă 27. Şi 3×9=27
Încearcă şi verifică rezultatele până la 9. Vei vedea că această metodă nu da greş!

Biblioteca noastra de acasa


De la cartile de rontait pentru bebelusi, apoi la cele de povesti si la enciclopedii, zi de zi numarul acestor prieteni creste, iar copilul isi largeste orizontul cunoasterii si se pregateste pentru a deveni un om bine informat si capabil de a lua decizii.


Biblioteca unui copil este un loc pe care trebuie sa-l construim cu dragoste acesta este motivul pentru care am vrut sa va zic cateva din ideile mele legate de acest subiect.

Trebuie sa cream copilului dorinta de a pasi in universul cartilor si de a nu-si parasi prietenii-carti niciodata. Ele ii vor intinde o mana de ajutor atat atunci cand e trist, cat si atunci cand e vesel; atat cand e inconjurat de semenii lui, cat si atunci cand se simte trist si parasit; atunci cand are nevoie sa descopere lumea inconjuratoare si sa devina ce isi doreste.


Iata 3 pasi spre o biblioteca frumoasa pentru copilul tau:

Pasul 1 - Observa copilul

Pentru a sti cand e momentul propice sa creezi biblioteca copilului tau observa cand:
  • copilul incepe sa isi aranjeze lucrusoarele sau macar arata interes pentru cele aranjate de cei mai mari;
  • copilul nu mai strica cartile; 
  • copilul se uita cu atentie la copertele unor carti noi.
Iar daca toate acestea nu au avut loc, atunci sigur este momentul sa incepem "construirea" bibliotecii atunci cand copilul este la scoala.

Este foarte bine sa constientizeze si copilul momentul inceperii crearii bibliotecii lui, chiar daca are carti de la varste mai fragede, pe care adultii le-au aranjat sa fie la indemana.


Pasul 2 - Mobilierul

Aveti deja o biblioteca in mobilierul destinat camerei celui mic si nu doriti sa schimbati aceasta aranjare, atunci goliti-o (biblioteca cu camera :) . Impreuna cu cel mic incepeti sa o aranjati, in timp ce ii explicati ca doriti sa faceti - o biblioteca doar pentru el. Aranjati totul impreuna, spunandu-i despre ce este vorba in unele carti si cand ar fi bine sa inceapa sa le citeasca, doar cateva cuvinte.

Nu aveti inca un astfel de mobilier, atunci mergeti impreuna cu cel mic si luati pentru inceput un corp mai mic (doar cu putin mai mare decat necesita cartile pe care deja le detine pentru varsta lui). In opinia mea, biblioteca trebuie sa creasca o data cu copilul (nu ma refer la numarul de carti, putem avea deja o multime de carti in alta parte, pe care sa le aducem treptat, in camera copilului, in functie de varsta si preferinta.



Pasul 3 - Umple biblioteca

Biblioteca varstelor fragede nu trebuie sa fie un sanctuar, in culori monotone. Lasati-l sa-si puna in biblioteca intr-o cutie de arhivare, de carton sau plastic, frumos colorata si decorata, revistele preferate cu printese si dragoni. Fiti sigur ca o sa le scoata el, cand va creste. Tot aici pot sta si cateva jucariile de plus apoi treptat locul acestora va fi ocupat de carti.

Nu uitati biblioteca lui trebuie sa semene cu camera lui, cu hainutele lui nu cu biblioteca noastra!




Anii trec ... copilul creste.

Alegeti o zi frumoasa de primavara si reluati pasii de mai sus:
1. Pasul 1 - "reconstruiti" biblioteca, impreuna vorbind despre cartile pe care le-a citit si care din ele ii sunt dragi. Eu am vazut trei carti care au stat mult timp in alt loc pe motiv ca sunt cele mai frumoase, deci nu puteau fi amestecate cu "duzina".

2. Pasul 2 - schimbati mobilierul ... adica locul acestuia (nu imi fac iluzii ca exista multi parinti care sa organizeze interiorul in functie de varsta si sa schimbe mobila in consecinta). Aceasta schimbare da un nou aspect camerei, copilului meu ii creaza o stare de nou si de bine (daca sunt sincera si mie). 

3. Pasul 3 - reumpleti biblioteca - lasati-l pe copil sa hotarasca ce carte va sta mai apropape de mana lui si care sa fie izolata, in colt. 


Povestiti, radeti si glumiti cu un pic de muzica in surdina. 

Odă (în metru antic)



Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, 

Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii. 



Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii 
Ne-ndurătoare.



Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.



De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?



Piară-mi ochii tulburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Ganduri pentru Eminescu


 Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de creatie, mai ales de cea in versuri. Este impins parca de o dorinta de a-si asterne pe hartie sentimentele, fie cele de tristete, de singuratate, fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiratie. Foarte putini insa reusesc acest lucru. Nu e deloc usor sa gasesti cele mai potrivite cuvinte care sa-ti exprime starea sufleteasca, sa reusesti sa-ti asterni gandurile si sentimentele pe hartie intr-o rima perfecta, sa dai versurilor un ton melodios, sa-i transmiti cititorului exact starea ta sufleteasca. 
Deci, cu alte cuvinte nu e deloc usor sa fii poet. Poate ca un adevarat poet sa naste cu acest dar, sau poate frumusetea sa interioaara, sufleteasca il transforma in poet. De aceea, cred ca un poet trebuie considerat intotdeauna un geniu, pe buna dreptate. 




        Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de poeti adevarati si deosebit de talentati, care ne-au lasat o opera minunata de care putem fi intotdeauna mandri. 

        Deasupra tuturor insa, a stralucit mereu o stea, "Luceafarul" poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate niciodata nu va rasari alta mai stralucitoare decat ea. Aceasta stea, acest "Luceafar" al neamului nostru si nu numai, este Eminescu. 
        Geniul sau, talentul sau neasemuit de creatie l-a inaltat asa sus, l-a transformat in "Luceafar" si odata cu asta in Sfant, in Sfantul Preacurat al versului romanesc. 
        Desi se spune ca nimeni si nimic nu este perfect, opera sa cred ca face exceptie de la aceasta regula. Acest talent de a gasi mereu cuvantul potrivit la locul potrivit, de a da versului o luminozitate si o claritate neasemuita, de a-l face melodios si inteles usor de fiecare cititor, este un talent desavarsit al unui poet in toata puterea 
cuvantului. 
        Eminescu este poate cel mai de pret dar pe care ni l-a dat vreodata literatura romaneasca, o adevarata minune care nu dureaza "trei zile" precum se spune despre orice minune, ci va dura vesnic, va ramane mereu vie in sufletele noastre.  

Cum universu-n stele...

                                                                    de 


Cum universu-n stele iubeşte noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ţi să se-nchidă de lume ostenit.

Simţii atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mişcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Şi-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot şi-aveam puteri de regi.

Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simţirea
În goana lumei oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nşelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim… noi?

Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu ştiu nimic de imperiul ce-l port.


Mihai Eminescu şi Veronica Micle

„Îngerul blond” al lui Eminescu a fost Veronica Micle, o doamnă frumoasă, cu părul lung şi bălai şi ochii albaştri. S-au cunoscut la Viena, în 1872, la vârsta de 22 de ani, pe când el era student la filozofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani şi mamă a doi copii, venise pentru a-şi trata o boală de piele. Fără a ţine cont de piedicile morale, cei doi au început timid, în capitala austro-ungară, o relaţie de amor ce avea să fie condimentată, în următorii 17 ani, cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări.
În perioada 1874-1877, aflându-se la Iaşi ca director al Bibliotecii Centrale, Eminescu era o prezenţă constantă la seratele literare ale Veronicăi Micle. În acelaşi timp, bârfele despre întâlnirile lor romantice prin oraş şi intimităţile care depăşiseră cu mult limitele dintre o femeie căsătorită şi un tânăr artist, neconfirmate oficial însă niciodată, încep să curgă şi să învenineze casa Micle. Se spune chiar că nu de puţine ori, Ştefan Micle, soţul cu 30 de ani mai în vârstă al Veronicăi, a primit scrisori în care anonimi îi relatau escapadele soţiei.  De fapt, căsnicia Veronicăi cu Ştefan Micle a fost o convenţie instituită de mama ei, pentru a izbuti în viaţa, când fata avea numai 14 ani. Micle îi era rector la o şcoală de elită din Iaşi, unde ea învăţa. Aşa s-au cunoscut, lui i-a picat cu tronc, fiind foarte frumoasă şi având talent scriitoricesc. Iar mama ei, o moaşă cu atestat universitar, a obligat-o să-şi lege destinul de al lui.

În 1879, toate acestea aveau să se termine, o dată cu moartea lui Ştefan Micle. Ceea ce ar putea părea o uşurare pentru dragostea dintre cei doi amanţi, avea însă să se transforme într-o iubire chinuitoare, din motive cât se poate de pragmatice: banii şi distanţa. Ea nu a reuşit decât după câţiva ani să obţină pensie de urmaş, iar el a trebuit să se mute la Bucureşti. În toamna lui 1879, Veronica şi Eminescu au petrecut împreună aproape două luni în Bucureşti, iar în primăvara anului 1880 vorbeau pentru prima dată de posibilitatea căsătoriei. Problemele financiare şi opoziţia de care s-au izbit, în societate, vor zădărnici însă planul îndrăgostiţilor, iar până în toamna anului 1881, relaţiile dintre ei se vor răci.
 „Draga mea Veronică,
Ca eu să nu-ţi scriu e de înţeles. Bolnav, neputând dormi nopţile şi cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziţie de a-ţi scrie ţie, căreia aş vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple. Dar tu care ai timp şi nu eşti bolnavă să nu-mi scrii e mai puţin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociţi din lume.
Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuieşti, tu rămâi cum ai fost şi scrie-mi. Tendinţa mea constantă va fi de a-mi împlini făgăduinţele curând ori târziu, dar mai bine târziu decât niciodată.
(…)Sunt atât de trist şi e atât de deşartă viaţa mea de bucurii, încât numai scrisorile de la tine mă mai bucură. A le suspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai mai iubi pe Emin.
Scrie cu degetele pe cari le sărut”

Flacăra iubirii s-a reaprins în 1882, când Veronica a revenit la Bucureşti, iar cei doi au locuit câteva luni în imobilul de pe strada Buzeşti, nr. 5. Zadarnic a încercat ea să-l convingă să se căsătorească: opoziţia prietenilor lui şi depresia, care deja îl stăpâneau pe Eminescu, au blocat orice demers în acest sens.
 „Draga mea Veronicuţă,
 Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârşit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă şi tristă totodată şi aş vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb şi rotund şi frumos.
Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuţul tău aşternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare şi gândesc la tine. Dormi şi nu te trezi, draga mea Nicuţă, că eu te păzesc tocmai de aici”.
Puţini ştiu, însă, că Eminescu era şi foarte gelos, motiv pentru care de multe ori, relaţia lor a fost întreruptă. El dorea absolutul, iubirea lui să fie exclusivă, şi îl deranjau toate speculaţiile care făceau referire la infidelităţile Veronicăi, de aceea se despărţeau atât de des.
În 1883, a debutat boala care avea să-i fie fatală, şase ani mai târziu, lui Mihai Eminescu. Diagnosticul pus atunci de medicii de la Sanatoriul doctorului Şuţu, din Bucureşti, a fost „psihoză maniaco-depresivă”. A fost trimis de medici la tratament la Viena, apoi prin Italia, revenind în Iaşi abia în peste un an. Au urmat luni întregi de tratamente şi recuperare, iar în 1887 a ajuns în grija surorii sale, Henrieta, la Botoşani. În tot acest timp, Veronica, mutată la Bucureşti împreună cu copiii, încerca să-l convingă să revină în Capitală, pentru a fi mai bine îngrijit. A reuşit să-l facă să vină la Bucureşti abia în aprilie 1888. Târziu. În dimineaţa zilei de 15 iunie 1989, poetul se stingea în sanatoriul doctorului Şuţu.
Veronica nu l-a putut uita, la data de 4 august 1889 luându-şi viaţa. Sinuciderea s-a petrecut la Mănăstirea Văratec, unde se retrăsese. O sinucidere premeditată, la fix 50 de zile după moartea iubirii sale, Mihai Eminescu.
sursa: adevarul
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...