Ziua Internaţională a Familiei este sărbătorită în intreaga lume începând cu anul 1995. Are scopul de a sublinia importanţa familiei pentru indivizi şi societate şi de a conştientiza opinia publică asupra proceselor sociale, economice şi demografice care afectează familia. În 2016, atenţia se îndreaptă asupra importanţei familiei pentru o viaţă sănătoasă şi un viitor sustenabil.
De Ziua Internaţională a Familiei, instituită de Adunarea Generală a ONU pe 20 septembrie 1993, în baza Rezoluţiei 47/237, comunităţile din întreaga lume au iniţiat o serie de evenimente de sensibilizare, inclusiv Zile naţionale dedicate familie. În tot mai multe ţări, sunt organizate conferinţe, programe de radio și de televiziune subliniind teme relevante.
La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului şi cu susţinerea Patriarhiei Române, din anul 1994, ziua de 15 mai a devenit oficial Ziua familiei române. Prin acest eveniment se doreste sublinierea şi accentuarea impactului pe care valorile familiei îl au, sau ar trebui să îl aibă, în România.
Famila, o viaţă sănătoasă şi un viitor sustenabil
Tema Zilei Internaţionale a Familiei din 2016 reflectă chiar obiectivele centrale ale Agendei 2030 pentru o Dezvoltare Sustenabilă şi în special Obiectivul 3: Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării pentru toate vârstele.
Obiectivele Agendei 2030, adoptată de statele membre ONU în 2015, au scopul de a eradica sărăcia, a promova împărţirea echitabilă a prosperităţii economice, dezvoltarea socială şi bunăstarea oamenilor, în condiţiile protecţiei mediului. Din perspectiva politică, luarea în considerare a rolului pe care îl are familia în implementarea acestor obiective are potenţialul de a accelera realizarea acelora care au legătură cu bunăstarea individului.
Familia se află în centrul vieţii sociale, asigură bunăstarea membrilor ei, educând şi socializând copii şi tinerii şi îngrijindu-i deopotrivă pe cei mici şi pe cei vârstnici, şi asigură şi bunăstarea societăţii în ansamblu.
Familia are un rol esenţial şi în asigurarea şi îmbunătăţirea sănătăţii copiilor, prin suport afectiv, îngrijire, vaccinare preventivă sau tratament când sunt bolnavi. În schimb, politicile publice şi programele sociale trebuie să-i asiste efectiv pe părinţi să-şi poată îndeplini acest rol şi trebuie să crească sprijinul financiar acordat familiilor, în special a celor aflate în dificultate sau situaţii vulnerabile.
De exemplu, prin măsuri cum sunt alocaţiile pentru copii sau ajutoarele acordate condiţionat, dacă părinţii le asigură copiilor o îngrijire preventivă sau dacă îi trimit la şcoală, s-a constatat îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi a rezultatelor lor şcolare.
De asemenea, politicile publice legate de timpul de muncă au impact asupra sănătăţii tuturor membrilor familiei, şi în special a noilor născuţi, ca şi concediul plătit pentru îngrijirea copilului. De exemplu, concediul de maternitate dă posibilitatea mamelor să alăpteze, ceea ce duce la riscuri mai mici de îmbolnăvire a nou-născuţilor, şi chiar şi a mamelor, iar concediul paternal ajută taţii să aibă relaţii mai apropiate de copiilor lor şi să-şi asume mai multe responsabilităţi în familie.
Au contribuit de asemenea la bunăstarea emoţională politicile publice privind timpul flexibil de lucru, care au dat mai mult timp părinţilor să se ocupe de copii şi să le asigure o îngrijire mai bună. Politicile şi programele privind siguranţa şi stabilitatea mediului familial au contribuit de asemenea la bunăstarea fizică şi emoţională a copiilor şi tinerilor.
Mai mult, e nevoie de politici adecvate şi pentru a ajuta familiile să-i poată îngriji nu doar pe cei cu dizabilităţi sau nevoi speciale, dar şi pe vârstnici, mai ales în actualele condiţii de îmbătrânire a populaţiei.
Sursa : aici
