Principatele Române, unite din anul 1859, adică de mai puțin de 20 de ani, și conduse de principele Carol I, au decis să faciliteze campania militară a Imperiului Țarist. În aprilie 1877, Principatele Unite și Rusia au semnat la București un tratat care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul românesc în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a Principatelor Unite.
Anticipându-se modul cum vor evolua ostilitățile dintre cele două mari puteri beligerante, guvernul de la București a decis și mobilizarea trupelor române. 120.000 de ostași români au fost dispuși de-a lungul Dunării, pentru a riposta la un eventual atac otoman. Imperiul Țarist a declarat război Imperiului Otoman la 12 / 24 aprilie 1877, iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni.
Podul peste Prut, inaugurat cu doar două zile înainte, fusese construit după planurile arhitectului Gustave Eiffel – proiectantul Turnului Eiffel din Paris.
Ca represalii la susținerea oferită campaniei militare a Rusiei, Imperiul Otoman ia o serie de măsuri contra Principatelor Române, mergând până la deschiderea focului, cu tunurile, asupra unor localități românești de pe Dunăre.
La 29 aprilie 1877, la București, Adunarea Deputaților declară rupte legăturile cu Imperiul Otoman și constată existența stării de război între Principatele Unite și Imperiul Otoman. La 9 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a declarat la București independența Principatelor Române.
Acțiunile militare ale Rusiei împotriva Turciei au început, cu sprijinul României, în iunie 1877. Rușii au intrat în Dobrogea și în Bulgaria (teritorii otomane, la acel moment) iar România le-a asigurat sprijin rușilor cu ajutorul flotilei de pe Dunăre și prin tiruri de artilerie asupra cetăților turcești de pe malul drept al Dunării.
La 16 iunie 1877, primele trupe românești au trecut Dunărea și au preluat controlul asupra cetății Nicopole. La sfârșitul lunii iulie 1877, principala cetate otomană din Bulgaria, Plevna, a fost asediată de trupele ruse și române, aflate sub comanda unică a domnitorului Carol I. La sfârșitul lui noiembrie 1877, Plevna a fost cucerită, iar comandantul ei, generalul Osman Pașa, s-a predat. Principalul șef militar al trupelor române din Bulgaria a fost generalul Mihail Cerchez.
Pe timpul iernii, românii au continuat campania din Bulgaria, cucerind cetatea Vidin, la data de 12 februarie 1878. La 3 martie 1878, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman au încheiat pacea de la San Stefano. Independența României a fost recunoscută de marile puteri europene la data de 13 iulie 1878, iar Armata Română biruitoare a fost primită în București la data de 8 octombrie1878.
Sursa : aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu