Poezii de primavara

Sosirea primaverii este peste lume un basm. 

Un basm minunat, in culori.

 

Primavara

de Ion Luca Caragiale

Cand ploua lin in primavara,

Toti zic: “Sa dea Domnul, sa dea!”

Si de te culci pe prisp-afara,

Mai vezi pe cer si cate-o stea ...

E cald, si ploaia racoroasa

Ozon in aerul curat

In urma-i lasa; dragastoasa

Natura toata-i un pupat.

Se pupa corbi, de bucurie

Ca au scapat de iarna grea;

Se pup brabeti cu galagie,

Si iata si o randunea...

Si-o barza ... calca cu masura

Cu pasul grav, explorator,

Se plimba chiar prin batatura

Cu aerul nepasator.

Cand ploua toate germineaza;

Pamantul liber de zapezi,

Spalat de ploi, se decoreaza

Cu mii de mii de muguri verzi ...

In tarini graul incolteste,

In dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleste,

Pe orice frunza e un strop.

Si soarele o calda raza

Trimite pe furis prin nori;

Iar flori si pasari ca sa-l vaza

Se-nalta, zboara catre zori.

Martie

de Lucian Blaga

Din caier incalcit de nouri

toarce vantul

fire lungi de ploaie.

Flusturatici fulgi de nea

s-ar aseza-n noroi,

dar cum li-e sila -

se ridica iar

si zboara sa-si gaseasca

cuib de ramuri.

Vant si-i frig -

iar mugurii

prea lacomi de lumina

isi zgulesc acum

urechile in guler.

 

 

Arborii-nfloriti rasuna

de Heinrich Heine

Arborii-nfloriti rasuna,

Canta cuiburile-n slava ...

Cine-i oare capelmaistrul

In orchestra din dumbrava?

Pitigoiul care-ntr-una

Da din cap cu-atata fala?

Ori pedantul cuc ce-si striga

Numele fara greseala?

Este oare cocostircul,

Care, tacticos la pasuri,

Calca-nfipt pe lungi picioare,

In acest concert de glasuri?

Nu! In inima-mi traieste

Cela ce conduce corul ...

Tainic simt cum bate tactul,

Si socot ca e amorul.

Sonet 

de Alexandru Vlahuta 

A revenit frumoasa primavara;

Copacii parca-s ninsi de-atata floare;

Dorinti copilaresti, renascatoare,

Fac inimile noastre sa tresara ...

Iubire e in razele de soare,

Si farmec in a codrului fanfara,

Si visuri dulci in linistea de sara;

In cer si pe pamant e sarbatoare.

Ascult, privesc, respir cu lacomie,

Caci toata frumusetea asta-mi pare

Ca niciodata n-are sa mai fie!

Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare

Sa simt, in marea lumii simfonie,

A gandurilor mele intrupare.