Bacterii, virusi si boli provocate

Majoritatea bolilor sunt date deinfectia cu virusi sau cu bacterii. Dar, ce sunt bacteriile si virusii? Bacteriile sunt microorganisme, in timp ce virusii sunt “pachete” de substante chimice. Unele bacterii si unii virusi, numiti agenti patogeni, pot infecta corpul si provoca boli.

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, mult mai simple decat celulele care compun plantele si animalele. Bacteriile se gasesc pretutindeni. Ele traiesc in sol, in aer si in sistemul nostru digestiv. Cele mai multe bacterii sunt organisme inofensive, dar unele specii, numite agenti patogeni, sunt daunatoare si produc boli.

Dupa forma lor, bacteriile patogene se impart in 3 grupuri:

·        Cocii au forma sferica si produc durerile de gat, abcesele si pneumonia.

·        Bacilii au forma de bastonase si produc febra tifoida si intoxicatia cu salmonella.

·        Spirochetele au forma spirala si produc boala Lyme si sifilisul.

Bacteriile invadeaza organismul uman pe diferite cai: prin picaturile inspirate din aer, prin taieturile pielii, prin apa si hrana inghitita si prin sistemul de reproducere, in timpul actului sexual. Odata ajunse in interiorul corpului, bacteriile se hranesc si se divid, eliberand toxine care afecteaza celulele corpului uman. De obicei, sistemul imunitar detecteaza bacteriile si le distruge. De asemenea, infectiile pot fi tratate si prin cure de antibiotice. Infectiile pot fi prevenite prin vaccinari, igiena corespunzatoare, apa de baut curata si prin curatarea ranilor cu substante antiseptice.

Virusii provoaca multe boli ale corpului uman, inclusiv herpesul, raceala, pojarul si oreionul. Virusii sunt “pachete” de substante chimice lipsite de viata, compuse dintr-o banda de material genetic – ADN sau ARN – inconjurata de un invelis proteinic. Pentru a se reproduce, virusii invadeaza o celula gazda si se copiaza. El provoaca boli fie prin distrugerea celulelor lor gazda, fie prin raspunsul sistemului imunitar la prezenta lor, care ar putea avea ca rezultat oboseala, febra si chiar distrugeri severe ale tesuturilor. De cea mai mare parte a virusilor, sistemul imunitar se ocupa fara aparitia starilor de rau. Unele infectii, cum este herpesul, se pot “ascunde” in interiorul corpului, reaparand periodic pentru a provoca alte eruptii. Unele infectii virale pot fi prevenite prin imunizare (vaccinare), dar cele mai mult sunt dificil de tratat prin intermediul medicamentelor. Antibioticele sunt total ineficiente. O boala virala, produsa de virusul imunodeficientei umane (HIV – Human Immunodeficiency Virus) ataca insusi sistemul imunitar. In timp, infectii oportuniste ataca organismul lipsit de aparare, provocand sindromul lipsit de aparare, provocand sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA). In prezent nu exista tratament impotriva virusului HIV.

Sa nu uitam ca in organismul uman se gasesc nenumarati microbi, virusi si bacterii, in general inofensivi. Uneori aduc servicii sanatatii, alteori provoaca boli, iar sistemul nostru imunitar trebuie sa le tina piept. Din aceasta cauza organismul trebuie sa fie ajutat. Cum? Foarte simplu, se adopta un mod de viata sanatos, se apeleaza la nevoie la medicamente, injectii, etc. Oricum, eficacitatea depinde strict de tipul “invadatorilor” care ne ameninta si pe care dorim sa ii combatem.

De ce sa ne spalam pe dinti ?

Stii sa te speli pe dintisori ?

 

Iti aduci aminte, cand taticul si mamica ti-au spus clar ca ar fi timpul sa te speli pe dinti? Ce frumos ti-a explicat el cum trebuie sa fie ingrijiti dintisorii, cat mai din vreme, ca sa nu-i atace cariile.

Mai intai, ai observat cum se spala pe dinti taticul si mamica. Ti-ai dat seama ca nu e o treaba prea grea, ca poti face si tu la fel. In ziua urmatoare a venit acasa cu un pachetel. Era o periuta de dinti micuta, frumoasa, cu coada de plastic, colorata, mai mare dragul sa te speli cu ea. Ti-a pus in mama periuta cu pasta si te-a indemnat sa faci ca el. Periuta ti se parea mare si grea, cat o perie de frecat dusumelele. Abia iti incapea in gurita. Cu chiu, cu vai, ai reusit sa-ti speli dintisorii, de te-ai manjit cu pasta pe nasuc si pe obrajori, incat aratai ca un clovn. Taticul si mamica au ras, s-au bucurat si ti-au zis: “Bravo, foarte bine!”. Dupa ce ai terminat, parintii te-au invatat cum sa-ti clatesti periuta, cum s-o usuci, cum s-o pui in paharul de plastic si sa o acoperi cu un tifon, ca sa nu se aseze praful si mustele. Erai fericit si gandul tau era numai la joaca asta placuta, pe care n-o stiai pana atunci. Dimineata, cum sareai din patut, alergai la baie si incepeai sa-ti speli dintisorii. Astazi faci la fel, dupa micul dejun si seara niciodata sa nu te culci inainte de a-ti spala dintii. E o deprindere buna, pe care nu trebuie s-o parasesti pana la adanci batranete. Numai asa iti vei pastra dintii sanatosi si frumosi. Daca toti copiii ar face la fel, cariile ar flamanzi ca n-ar mai avea ce doare, iar doctorii de dinti n-ar mai avea de lucru.

Asadar, spune si altor copii, care poate nu stiu:

“E frumos si-i sanatos,

Sa te speli pe dintisori

De la doi-trei anisori!”

Digestia și aparatul digestiv

Ca sa putem trai trebuie sa mancam. Omul se hraneste cu paine, carne, branza, lapte, oua si alte alimente. Aceste alimente nu pot sa patrunda in sange, in starea in care se gasesc, cand le bagam in gura. Ele au nevoie sa fie maruntite si prefacute in materii asemanatoare cu cele aflate in corpul nostru. Organul insarcinat cu aceasta slujba se numeste aparatul digestiv (mistuitor).

Aparatul digestiv se compune din gura, esofag, stomac, intestine si din niste glande (ghinduri) mici in forma de ciorchini de struguri aflatoare in peretii gurii, stomacului si intestinelor.

La aceste glande mici se mai adauga ficatul care se afla in abdomen, in partea dreapta a stomacului. Glandele au slujba de a fabrica sucurile (zemurile) trebuitoare pentru prefacerea alimentelor.

In gura, alimentele se maruntesc cu dintii si cu maselele si se inmoaie cu o zeama curata numita saliva, fabricata de ghindurile gurii. Saliva preface painea si celelalte alimente fainoase, in materii dulci si zaharoase. Din gura alimentele trec prin inghititura intr-un tub scurt si carnos numit esofag. Esofagul strabate diafragmul si raspunde in stomac. Alimentele trec prin esofag si ajung in stomac fara nicio schimbare. Aici, alimentele se maruntesc bine de tot si se amesteca cu o zeama acrisoara, numit suc gastric (stomacal) fabricat de ghindurile aflate in peretii musculosi ai stomacului. Stomacul preface alimentele intr-o materie moale si subtire ca smantana.

Din stomac, alimentele trec intr-un tub lung si subtire, numit intestinul subtire. Aici, ele se amesteca cu zemurile fabricate de ghindurile intestinului subtire, precum si cu fierea ce vine de la ficat. Zemurile acestea prefac alimentele intr-o materie subtire de tot, ca apa.

Partea buna si hranitoare a alimentelor trece prin peretii intestinului subtire, in sange. Partea rea si nefolositoare trece in intestinul gros, iar de aici e data afara sub numele de excremente.

Prefacerea aceasta pe care o sufera alimentele in trecerea lor prin aparatul digestiv se numeste digestie(mistuire). Digestia alimentelor se face cam in 3 ore si jumatate.

Oasele - la ce sunt bune ???

Oasele sunt parti tari ale corpului, care il sustin. Ele formeaza scheletul corpului. Osul e format din saruri de calciu, carbonat de calciu si o substanta organica moale flexibila, numita oseina.

Oseina fiarta ne da gelatina – o substanta azotoasa si care in multe se aseamana cu albumina. Gelatina se fabrica din oase.

Compozitia osului o putem cunoaste prin experienta, punand un os in acid clorhidric sau in otet tare. Dupa cateva zile osul isi pierde sarurile si ramane moale, fiindca a ramas numai oseina. Printr-o alta procedura putem obtine serurile si scoatem oseina. Aceasta se face asa, ca ardem in foc osul, substanta organica, adica oseina arde si ramane numai substanta minerala, adica sarurile. Osul isi mentine forma, dar lipsit de oseina, devine un burete petrificat, care e foarte sfaramicios.

Oasele arse si macinate se intrebuinteaza la fabricarea zaharului si la pregatirea vopselelor.

Din oasele tari se fac manere pentru bastoane si umbrele. Cel mai tare os este dintele de elefant din care se pregatesc bile pentru biliard si alte obiecte de valoare. Tot din oase tari se fac clapele pentru pian, nasturi si butoane pentru diferite scopuri. Din oase de peste se fac corsete.

Din coarnele animalelor se pregatesc piepteni, nasturi, plese de cutite si alte lucruri decorative.

Tot in aceste scopuri se intrebuinteaza scoicile broastelor testoase.