[ FOTO ] Amenajarea parțială a sălii de clasă - septembrie 2015

Educația începe acasă… și se completează la școală !

Care sunt nevoile copilului meu?

• Dragostea și protecția

• Curiozitatea față de nou

• Aprecierea și recunoașterea

• Dorința de a fi util

Ce pot face eu, ca părinte?
• Să-mi încurajez continuu și să-mi sprijin copilul
• Să am grijă să meargă la școală în fiecare zi și la timp
• Să anunț școala în legătură cu problemele care ar putea afecta activitatea sau comportamentul copilului meu
• Să-mi ajut copilul la teme
• Să particip la discuțiile despre progresul copilului meu, organizate de către școală
• Să mă interesez de faptele și purtarea copilului meu la școală
• Să-mi protejez și să-mi apăr copilul.

Ce poate face școala?
• Să se îngrijească de siguranța și confortul emoțional al copiilor
• Să motiveze copiii pentru învățare
• Să acorde atenție fiecărui copil
• Să organizeze cursuri de sprijin pentru copiii cu dificultăți de învățare
• Să ofere un program/curriculum variat, adecvat, care să respecte interesele și opțiunile elevilor
• Să informeze părinții despre programul școlii , despre progresul copilului
• Să fie deschisă și primitoare, astfel încât părinții să se poată implica.

Vă întrebați cum ați putea lua parte la viața școlii?
• Știți să croiți sau să coaseți? Lucrați împreună costumele pentru activitățile artistice : teatru, carnaval !
• Vă place să spuneți povești? Ajutați copiii să își repete rolurile pentru serbări !
• Cântați la vioară sau la acordeon ? Fiți alături de copii când învață să cânte !

NE  JUCĂM, ÎNVĂȚĂM, TRĂIM  ÎMPREUNĂ !

Fragment din publicația ,,Copilul meu merge la școală”, editor MEC prin WYG Internațonal, 2006.

,,Cinci Chibrituri ”

Fiecare elev primește 5 chibrituri . Cu ajutoru lor el construiește un obiect:  

Scrie denumirea pe o foaie .

Apoi cu acest cuvînt formulează un enunț, scriu familia lexicală a cuvîntului etc.

 Variantă: Elevii lucrează în grup. Se pune condiția ca fiecare grup să obțină 5 cuvinte diferite . Apoi să alcătuiască un text, folosind aceste cuvinte.

,,Sîntem detectivi”

Elevilor li se propune un enunț în care trebuie să înlocuiască toate cuvintele cu sinonimele lor (sau doar cele care pot fi înlocuite) .

 De exemplu : Elevii ascultă povața învățătorului.- Școlarii iau în considerare sfatul dascălului.

Se recomandă utilizarea dicționarului de sinonime.

                                                                               

Povestea unei picături de apă

de M.Ghivrigă  

  Cînd se trezi dimineaţa, se afla pe un fir de iarbă. Se întinse somnoroasă de era gata – gata să se rostogolească pe o frunză lată de conduraş.     Era rotundă şi sclipitoare ca un bob de mărgăritar. Soarele o mîngîia tandru cu razele lui răcoroase de dimineaţă. Se simţea atît de fericită! Cine mai era atît de răsfăţată ca ea?    După un timp simţi că i se întîmplă ceva. O rază insistentă de soare o gîdila necontenit făcînd-o parcă mai uşoară. Vru să scape de ea şi încercă să se rostogolească pe frunza de conduraş, dar se simţi luată pe sus de raza jucăuşă şi începu să urce spre cer.
      La început s-a simţit frustrată de ce i se întîmpla, dar apoi descoperi că-i place. Era uşoară şi diafană şi se simţea înconjurată de altele ca ea.    După un timp ajunse într-un nor unde hotărî să se odihnească. Parcă nu mai era atît de uşoară, ba din contra, parcă era mai grasă! Îşi făcu cu greu loc printre suratele ei şi încercă să aţipească puţin.    Dar, deodată, simţi că o ia frigul şi că norul începe să plutească. Deschise ochii speriată şi-l văzu...   Era vîntul cel de miază-noapte care, turbat, sufla norii încolo şi încoace, izbindu-i unul de altul. 
    Încercă să se ţină de tovarăşele ei, dar se simţi din ce în ce mai grea. Parcă nici norul nu o mai putea ţine şi, învins de vîntul cel rău, le dădu drumul obosit tuturor. 
     Era ca un mic bolovan care, speriat, zbura spre pămînt ca nu cumva vîntul cel fioros să o ajungă din urmă.     Alături de ea erau mii şi mii de cristale de gheaţă îngrozite. Spera ca raza cea prietenoasă de soare s-o ajute, dar n-o întîlni. Cu toate că era după – amiază soarele, cu razele lui blînde, nu era nicăieri. 

        Cine o va salva? se întreba îngrozită picătură îngheţată de spaima.     Nu se mai gîndi, şi-şi dădu drumul printre frunzele unui trandafir roşu şi posomorît zdrențuindu-i-le, după care se izbi dureros de o piatră de se sfărîmă în cîteva bucăţi mici şi sclipitoare de gheaţă.      Se lăsă purtată de vînt pînă sub tufa de trandafir unde încerca să-şi tragă sufletul. Uf! Prin ce-i fusese dat să treacă! Se lipi de tulpina trandafirului şi-i simţi căldură prietenoasă. Privi în jur. Suratele ei speriate şi îngheţate ca şi ea acoperiseră pămîntul cu un strat rece şi supărat de gheaţă.    Urgia trecuse. Soarele dădu la o parte un nor încă bosumflat, să vadă ce se întîmplase. Cum? Cineva încercase să-i înlocuiască strălucirea? Ce-i cu stratul acela sclipitor de gheaţă de pe pămînt?    Cu forţe sporite, chiar dacă era spre seară, soarele alungă vîntul cine ştie unde, împinse norii spre apus şi-şi trimise razele înarmate cu căldură spre pămînt. Bobul cel mic de gheaţă simţi înţepătura caldă a razei. Chiar dacă durea, simţea că se topeşte de plăcere. Se lipi totuşi de tulpină primitoare a trandafirului şi se lasă absorbită în jos de rădăcina lui.     Se simţi folositoare şi mulţumită şi se lăsă încălzită de căldură şi întunericul pămîntului.            
 Adormi gîndindu-se : şi mâine e o zi. 
       Oare cum va fi?

Cele trei dorinţe

de Valeria Ecaterina Purcia

,, Este bine să înveți să-ți faci temele singur ! Ai de invăţat poezia! Învață să mergi cu bicicleta!” Alin se trezi speriat. ,,Pfuuu” – se gândi el uşurat! ,,A fost doar un vis!” Se îmbrăcă rapid şi coborî în sufragerie. Cărțile şi caietele îl așteptau deschise pe birou, așa cum le lăsase înainte de somnul de după amiază.
Iarăşi lecţii ! – exclamă el necăjit. Tot timpul trebuie să învăţ câte ceva. La şcoală, acasă, la cercul de aeromodele…Eu mi-aşi dori doar să mă joc!
Se uită cu părere de rău la soarele de afară, la păsărelele care ciripeau vesele în copac şi-şi spuse în sinea lui: ,, Ce bine ar fi fost, dacă eram o pasăre! Zboară tot timpul unde doreşte, este liberă să facă ce vrea şi cântă toată ziua! ” Nici nu îşi termină bine gândul, când la fereastră apăru un pitic cu barba mare și albă.
– Tu de unde ai mai apărut? – îl întrebă Alin
– Din gândurile tale – răspunse piticul. Sunt Cel Care Ascultă Gânduri şi am venit să îţi îndeplinesc trei dorinţe.
Mișcă încet din sprânceană și Alin se trezi o pasăre mică, frumos colorată și zglobie. ,,Ce ușor a fost!” – se gândi băiatul. ,, Acum pot să mă joc toată ziua și pot zbura unde vreau!”
– Hai, micuțule – se auzi o voce în spatele său. Hai mai repede! Domnul învăţător de zbor te aşteaptă. Deja ai întârziat!
Întoarse capul şi văzu o pasăre mare şi cafenie care îl privea mustrător şi îl împingea cu aripa spre copacul din apropiere. Porni fără chef spre locul indicat unde se adunaseră deja vreo zece păsărele.
– Acum, că suntem toți, putem începe lecția teoretică despre zbor.
Pe tabla prinsă de trunchiul copacului domnul învăţător de zbor începu să deseneze linii curbe şi unghiuri drepte, explicând cele mai bune traiectorii şi culuare de zbor.
,, Na, că nici aici nu am scăpat de învăţat!” – se gândi Alin supărat. Nu înţeleg nimic. Parcă este mai greu ca la aritmetică. ” Dar studie atent desenele şi înţelese că păsările nu puteau să zboare alandala. Că tot ce învăţau acolo era pentru a şti să se descurce în aer. Era foarte mulţumit, până la urmă! Aflase lucruri noi! Se gândi apoi că piticul îi promisese îndeplinirea a trei dorinţe!
,, Mi-aş dori să devin o albinuţă. Să zbor toată ziua din floare în floare, să mă joc pe câmp şi să nu am nici o grijă!” Nici nu termină bine de gândit, că începu să bâzâie bucuros şi să zboare uşor printre flori .
,, Asta da, viață!” – spuse el mulțumit, alergând din floare în floare.
– Încotro alergi așa, fără să duci nimic – îi spuse o albină dolofană și aurie.
Până să spună ceva, se trezi cu două găletușe pline cu polen în spate.
– Du-le repede la stup că acuși începe prepararea mierii și este nevoie de ele.
Alin se îndreptă cu greu spre scorbura copacului şi duse găletuşele înăuntru.
– Aşează-te repede – spuse o albinuţă făcându-i loc. Acum începe lecţia de preparare a mierii. Uite, doamna învăţătoare ne explică cum putem face un fagure. Fii atent!
Alin era nespus de uimit! ,,Cum – se gândi el – toată lumea învaţă câte ceva? Nimeni nu se joacă toată ziua fără griji?”
Începu să se uite atent la construirea fagurelui. Era ca un fel de puzzle mai mare, din ceară. Studie atent manualul cu indicaţii şi după câteva încercări, reuşi să construiască unul.
– Bravo – spuse doamna învăţătoare albină. Ai citit şi ai învăţat foarte bine să construieşti fagurele! Drept premiu, primi o bomboană cu miere. Era foarte obosit dar şi foarte încântat că reuşise. Se gândi că tot ce a văzut și a învățat, îi va fi de folos la ceva. Atunci își aminti de lecțiile neterminate și uitate pe birou. Mai avea de cerut o dorinţă; se gândi, apoi spuse: ,, Aş vrea să fiu Alin, cel dintotdeauna! ” – şi se trezi la biroul său, în faţa ferestrei deschise, privind la păsărelele şi albinuţele care păreau că zboară fără griji dintr-o parte în alta. Deschise cartea şi caietul, citi atent şi apoi îşi făcu tema pentru a doua zi. Parcă fusese mai simplu şi mai uşor ca în alte dăţi.
A doua zi, la scoală, doamna învățătoare le-a prezentat o figură geometrică nouă, cu șase laturi egale.
– Cine știe ce putem face cu această figură?
– Un fagure – răspunse repede Alin
– Foarte bine – spuse doamna învățătoare. Dar cercurile unde le putem întâlni?
– Păsările zboară în cercuri, când vine ploaia! – spuse Alin, mândru de cunoștințele sale. Doamna învățătoare l-a lăudat, iar colegii au început să-l întrebe tot felul de lucruri.
Astfel, Alin a înțeles CUM fiecare lucru învățat îl va ajuta cu adevărat să se descurce foarte bine în orice situație !

Valeria Ecaterina Purcia (2015) – Povești din ghiozdanul meu, 

Editura EDU, Tg. Mureș