Cele trei dorinţe

de Valeria Ecaterina Purcia


,, Este bine să înveți să-ți faci temele singur ! Ai de invăţat poezia! Învață să mergi cu bicicleta!” Alin se trezi speriat. ,,Pfuuu” – se gândi el uşurat! ,,A fost doar un vis!” Se îmbrăcă rapid şi coborî în sufragerie. Cărțile şi caietele îl așteptau deschise pe birou, așa cum le lăsase înainte de somnul de după amiază.
Iarăşi lecţii ! – exclamă el necăjit. Tot timpul trebuie să învăţ câte ceva. La şcoală, acasă, la cercul de aeromodele…Eu mi-aşi dori doar să mă joc!
Se uită cu părere de rău la soarele de afară, la păsărelele care ciripeau vesele în copac şi-şi spuse în sinea lui: ,, Ce bine ar fi fost, dacă eram o pasăre! Zboară tot timpul unde doreşte, este liberă să facă ce vrea şi cântă toată ziua! ” Nici nu îşi termină bine gândul, când la fereastră apăru un pitic cu barba mare și albă.
– Tu de unde ai mai apărut? – îl întrebă Alin
– Din gândurile tale – răspunse piticul. Sunt Cel Care Ascultă Gânduri şi am venit să îţi îndeplinesc trei dorinţe.
Mișcă încet din sprânceană și Alin se trezi o pasăre mică, frumos colorată și zglobie. ,,Ce ușor a fost!” – se gândi băiatul. ,, Acum pot să mă joc toată ziua și pot zbura unde vreau!”
– Hai, micuțule – se auzi o voce în spatele său. Hai mai repede! Domnul învăţător de zbor te aşteaptă. Deja ai întârziat!
Întoarse capul şi văzu o pasăre mare şi cafenie care îl privea mustrător şi îl împingea cu aripa spre copacul din apropiere. Porni fără chef spre locul indicat unde se adunaseră deja vreo zece păsărele.
– Acum, că suntem toți, putem începe lecția teoretică despre zbor.
Pe tabla prinsă de trunchiul copacului domnul învăţător de zbor începu să deseneze linii curbe şi unghiuri drepte, explicând cele mai bune traiectorii şi culuare de zbor.
,, Na, că nici aici nu am scăpat de învăţat!” – se gândi Alin supărat. Nu înţeleg nimic. Parcă este mai greu ca la aritmetică. ” Dar studie atent desenele şi înţelese că păsările nu puteau să zboare alandala. Că tot ce învăţau acolo era pentru a şti să se descurce în aer. Era foarte mulţumit, până la urmă! Aflase lucruri noi! Se gândi apoi că piticul îi promisese îndeplinirea a trei dorinţe!
,, Mi-aş dori să devin o albinuţă. Să zbor toată ziua din floare în floare, să mă joc pe câmp şi să nu am nici o grijă!” Nici nu termină bine de gândit, că începu să bâzâie bucuros şi să zboare uşor printre flori .
,, Asta da, viață!” – spuse el mulțumit, alergând din floare în floare.
– Încotro alergi așa, fără să duci nimic – îi spuse o albină dolofană și aurie.
Până să spună ceva, se trezi cu două găletușe pline cu polen în spate.
– Du-le repede la stup că acuși începe prepararea mierii și este nevoie de ele.
Alin se îndreptă cu greu spre scorbura copacului şi duse găletuşele înăuntru.
– Aşează-te repede – spuse o albinuţă făcându-i loc. Acum începe lecţia de preparare a mierii. Uite, doamna învăţătoare ne explică cum putem face un fagure. Fii atent!
Alin era nespus de uimit! ,,Cum – se gândi el – toată lumea învaţă câte ceva? Nimeni nu se joacă toată ziua fără griji?”
Începu să se uite atent la construirea fagurelui. Era ca un fel de puzzle mai mare, din ceară. Studie atent manualul cu indicaţii şi după câteva încercări, reuşi să construiască unul.
– Bravo – spuse doamna învăţătoare albină. Ai citit şi ai învăţat foarte bine să construieşti fagurele! Drept premiu, primi o bomboană cu miere. Era foarte obosit dar şi foarte încântat că reuşise. Se gândi că tot ce a văzut și a învățat, îi va fi de folos la ceva. Atunci își aminti de lecțiile neterminate și uitate pe birou. Mai avea de cerut o dorinţă; se gândi, apoi spuse: ,, Aş vrea să fiu Alin, cel dintotdeauna! ” – şi se trezi la biroul său, în faţa ferestrei deschise, privind la păsărelele şi albinuţele care păreau că zboară fără griji dintr-o parte în alta. Deschise cartea şi caietul, citi atent şi apoi îşi făcu tema pentru a doua zi. Parcă fusese mai simplu şi mai uşor ca în alte dăţi.
A doua zi, la scoală, doamna învățătoare le-a prezentat o figură geometrică nouă, cu șase laturi egale.
– Cine știe ce putem face cu această figură?
– Un fagure – răspunse repede Alin
– Foarte bine – spuse doamna învățătoare. Dar cercurile unde le putem întâlni?
– Păsările zboară în cercuri, când vine ploaia! – spuse Alin, mândru de cunoștințele sale. Doamna învățătoare l-a lăudat, iar colegii au început să-l întrebe tot felul de lucruri.
Astfel, Alin a înțeles CUM fiecare lucru învățat îl va ajuta cu adevărat să se descurce foarte bine în orice situație !

Valeria Ecaterina Purcia (2015) – Povești din ghiozdanul meu
Editura EDU, Tg. Mureș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...