Litera '' I ''

Ion avea o pălărie

Întinsă aşa ca o tipsie

Şi-a pierdut-o, nu ştiu cum,

Marin ar fi găsit-o-n drum ...

 

 

Şi-a pus-o, deci, pe cap, Marin,

Şi a pornit la drum senin.

Acum, să vezi ce ghinion:

Marin se crede a fi Ion,

Ion are şi el un spin:

Că e Marin sau nu-i Marin.

 

 

 

O codobatură, spre han,
De sub o frunză de lipan,
Strigă senin chimion:

-   Eu sunt Marin!

-   Eu sunt Ion!

 

 

Sa reluam gramatica !

Despre educatie ... ( 2 )

INVATAND LITERA '' C ''

Pe un camp cu floricele
A si B aduc cu ele
Intr-un Car tras de doi Cai
Inca o litera: un C. Dar Vai!

Ma uit la C si-mi este mila.
O fi Cocoasa de Camila?
Sau poate e un Covrigel
Din care a mancat nitel
Impins de foame un Catel?

Asa e, ca de gandim putin
Grivei e cu stomacul plin
Fiindca litera C vine de la Cozonac,
Carne, Cascaval, Clatite si Colac!

Doamne! Cate s-au adunat!
Dintr-un C Grivei s-a saturat.
Chiar o fi bun C-ul de mancat?

LITERA " C ''

 

 

Casa, când o faci, îi pui
Lemne, cărămizi şi-un cui …
Ba mai multe cuie-mi pare,
Că şi casa este mare.

 

 

 

Nu e cât a lui Azor,
Fără geamuri şi pridvor,
Fără coş înalt spre cer,
Fără pat şi frigider.

 

 Casa, când o faci, tu vrei,
Să dureze  ... e-he-hei!
Şi să-ţi placă, nu-i aşa?
Fiindcă este casa ta!

 

 

POVESTEA LITEREI C.....

                           

                

            A fost odată ca niciodată o căsuţă mică, mică, aruncată undeva pe un vârf de deal. Credeţi cumva că această căsuţă era părăsită? Nu, în ea locuia o copiliţă drăgălaşă, pe nume Corina, împreună cu bunica ei.

            Şi-avea Corina un prieten foarte bun, un căţel pe nume Carol...

            Era sprijinul ei de nădejde, mai ales că fetiţei îi plăcea foarte mult să picteze, iar Carol îi aducea tot felul de buruieni din care fetiţa îşi pregătea culorile pentru pictură.

            Era aşa de talentată Corina, că şi timpul se oprea din loc pentru a-i privi operele... Iar vopselele erau atât de frumoase, încât  nu ştia căreia să-i dea mai întâi prioritate....

             Într-o zi, Corina îşi luă şevaletul, pensulele şi, bineînţeles, pe Carol, apoi plecă spre dealul  pe care era şi o fântână .

            Nici nu se instală bine fetiţa, că bunica o şi strigă cu un tulnic mare: „Coooriiinaaaa!” . Fetiţa a crezut că bunica are o treabă urgentă cu ea, aşa că îşi lăsă culorile şi plecă în fugă spre casă, însoţită de credinciosul ei câine, Carol.

        

    Imediat însă veni ploaia şi-i fură fetiţei culorile care erau atât de frumoase, încât le aranjă în ordine pe cer, ca o boltă,  între fântâna de pe deal  şi căsuţa Corinei de pe celălalt deal. Bunica a văzut minunăţia de pe cer şi i-a spus fetiţei:

-          Corina, iată un curcubeu!

Fetiţa şi-a dat seama de năstruşnicia ploii si a vrut să prindă curcubeul de picior...

Dar, ploaia ridică frumosul curcubeu, astfel încât acesta se mai sprijinea doar pe marginea fântânii. Era aşa de mare, de se vedea de peste şapte sate...

De-atunci, când oamenii doreau să scrie cuvinte care conţineau sunetul ,,c,, , foloseau semnul mândrului curcubeu...

Şi-aşa s-a născut litera  C....

Invatand litera '' O ''

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N…

şi-acum se rostogoleşte O

Seamănă cu-n ou, aşa tare,

Încât crezi ca-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
La copii poveşti hazlii:

Doi ortaci s-au ospătat
La o cârcimă din sat.

Omidoiul, (obraznicul)
Le-a stricat tot praznicul,
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu gogoşi şi cu ardei
Numai să scape de ei.

Litera '' O ''

 

 

Oul este un palat

Văruit şi curat:

Fără uşă,

Fără scară,

Fără geam sau cutie poştală,

Fără scaune, masă …

Prinţul va şti de acolo să iasă.

 

 

Litera "' N "'

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M…

 iată ca apare N !

N? E o scară la care-o treaptă
E cam strâmbă. Nu e dreaptă
Şi pe care, ieri, Ninel,
Cel cu nasul mititel
Numai cât un năsturel,
S-a urcat să prind-un nor
Crezând că va fi uşor!

Norul însă, fugea-ntr-una,
De parcă venea furtuna!
Şi se duce… s-a tot dus!
Unde oare s-a ascuns?

Nelu, Nicu şi cu Nina,
Neştiind care-i pricina
Supărării lui Ninel,
I-au adus un scăunel,
Un cui şi un ciocănel
Să-ndrepte treapta niţel.

Povestea cifrei 7

    Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile. Într-una din zile, nu se ştie când, în lume au fost trimise şi poveştile.

   Alba – ca – Zăpada a ajuns în pădure la cei şapte pitici şi a trăit fericită în căsuţa aceea micuţă, până când a vrut să-i vină de hac vrăjitoarea. Din păcate piticii nu erau acasă în acele momente, fiind plecaţi la pădure ca să culeagă vreascuri şi să cosească

iarba dintre copaci. La un moment dat, coasa nu mai tăia iarba şi nici nu mai vroia să fie ascuţită. Piticii parcă simţeau că trebuie să se ducă repede acasă şi că prietena lor este în pericol! Şi chiar aşa şi era.....

  Când a venit prinţul şi a dorit să o ia pe Albă – ca – Zăpada la palat, numai un miracol a făcut  ca aceasta să se trezească din nou la viaţă.

   Văzându-şi din nou  prietena sănătoasă, cei şapte pitici i-au adus ca dar de nuntă coasa misterioasă, care i-a avertizat de pericol la timp. Toţi nuntaşii au râs şi au spus că de acum încolo, ori de câte ori vor să scrie semnul care simboliza numărul celor şapte pitici, vor desena coasa misterioasă.

  Şi aşa a apărut cifra 7 …