Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile. Într-una din zile, nu se
ştie când, în lume au fost trimise şi poveştile.
Alba – ca
– Zăpada a ajuns în pădure la cei şapte pitici şi a trăit fericită în căsuţa
aceea micuţă, până când a vrut să-i vină de hac vrăjitoarea. Din păcate piticii
nu erau acasă în acele momente, fiind plecaţi la pădure ca să culeagă vreascuri
şi să cosească
iarba dintre copaci. La un moment dat, coasa nu
mai tăia iarba şi nici nu mai vroia să fie ascuţită. Piticii parcă simţeau că
trebuie să se ducă repede acasă şi că prietena lor este în pericol! Şi chiar
aşa şi era.....
Când a
venit prinţul şi a dorit să o ia pe Albă – ca – Zăpada la palat, numai un
miracol a făcut ca aceasta să se
trezească din nou la viaţă.
Văzându-şi
din nou prietena sănătoasă, cei şapte
pitici i-au adus ca dar de nuntă coasa misterioasă, care i-a avertizat de
pericol la timp. Toţi nuntaşii au râs şi au spus că de acum încolo, ori de câte
ori vor să scrie semnul care simboliza numărul celor şapte pitici, vor desena
coasa misterioasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu