Traditii si obiceiuri de Sanziene / Dragaica



Numele de Sanziene provine de la zeita romana Santa Diana, patroana vanatorilor si a padurilor. Totusi, Sanzienele sunt cunoscute si sub alte nume precum: Frumoasele, Zanele sau Dragaicele (aceasta denumire este folosita in special in sudul tarii). Semnificatia acestei sarbatori este una a iubirii si a fertilitatii.
Conform credintei populare, in noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sanzienele incep sa danseze. Aceasta sarbatoare este una a Soarelui, a dragostei dar si a poftei de viata.
Daca ar fi sa ne luam dupa legende, acestea spun ca sanziene sunt niste fiinte foarte frumoase care traiesc pe campii sau in paduri. Acestea se prin in hora si confera florilor sau buruienilor intrebuintari deosebite. Plantele devin de leac, care sa ajute oamenii sa amelioreze sau sa vindece toate bolile. Mai mult, in noaptea aceasta, Zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant, canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite si contribuie la inmultirea animalelor si a pasarilor. Iar daca toate acestea nu sunt de ajuns, Sanzienele tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.

Exista superstitia conform careia persoanele care nu le sarbatoresc corespunzator aceasta zi vor ajunge sa supere Sanziene. Acestea se razbuna pe femeile care nu sarbatoresc aceasta celebrare, pocindu-le gura. Totusi, nici barbatii nu scapa usor. Cei care au jurat stramb sau au facut unele fapte rele vor suferi pedepse ingrozitoare.
In unele regiuni din tara inca se tine traditia de Sanziene, cand fetele mari culeg flori de sanziene de pe camp si le impletesc cununi. Mai apoi, fetele le arunca peste case coronitele. Iar daca acestea se lovesc sau ajung sa se aghete de horm, acest lucru inseamna ca urmeaza o cununie in cel mai scurt timp. In zorii zilei de 24 iulie baietii se aduna in cete si bat satele in lung si in lat cu flori de sanziene la palarii. Tot astazi se alege Dragaica. Aceasta este aleasa dintr-un grup de sapte fete. Aleasa trebuie sa fie cea mai cuminte, cea mai frumoasa, dar si cu cea mai buna inima dintre toate. Dupa ce fata este aleasa, aceasta este impodobita cu spice de grau in timp ce restul tinerelor se imbraca in alb. Mai apoi, alaiul porneste prin sat. La rascruri de drumuri fetele fac o hora si incep sa cante voioase.

Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se refera la roua din noaptea de Sanziene. Despre aceasta se crede ca ar avea proprietati miraculoase. In multe regiuni ale globului credinciosii cred ca daca te stropesti cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos si suplu. Iar daca te speli cu roua pe fata vei deveni chipes si mandru. Daca te aventurezi si te decizi sa culegi in dimineata sarbatorii roua de pe frunze de sanziene aceasta va vindeca artroza si durerile osoase.
Unele persoane mai numesc sarbatoarea de Sanziene si Amutitul Cucului. Daca acesta inceteaza din cantat inainte de Sanziene, vara va fi una secetoasa. Pentru ca oamenii sa fie sanatosi si a avea spor la munca campului, acestia se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.
Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substante foarte puternic mirositoare. Mai mult se buciuma si se striga in jurul focurilor pentru a tine la distanta spiritele malefice.
In unele sate din partea de sud-vest a Bucovinei se tinea si obiceiul boului instrutat. In cadrul ceremoniei, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Tot de Sanziene au loc si bine cunoscutele balciuri. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Cele mai cunoscute targuri aveau loc la Focsani, Buzau, Campulung Muscel, Pitesti, si altele.

21 iunie – Ziua Soarelui



Astronomii considera Soarele ca o sfera gazoasa gigantica, in varsta de patru miliarde si jumatate de ani, stea care pluteste pe un brat spiralat al Caii Lactee, printre miliarde de alte stele. Soarele are un diametru de 1.4 milioane de kilometri, o masa de 2 miliarde de miliarde de tone.
 In compozitia sa sunt incluse hidrogenul, heliul, carbonul, azotul, oxigenul, neonul, fierul si alti atomi grei.
 Temperatura la suprafata soarelui este de aproximativ 5500 o C si in centru de 15 milioane o C.
Soarele este doar una dintre cele circa 100 de miliarde de stele din galaxia noastra, cu forma de spirala lamelara. In jurul lui, timp de milenii, s-a organizat un sistem de planete interdependente, supuse fortei de atractie solare, care se invart in jurul lui pe orbite.
 Pe orbita acestei stele de proportii graviteaza unele planete a caror masa nu reprezinta decat 1/1000 din masa sa. El le furnizeaza lumina, caldura si un numar incalculabil de particule prin intermediul atmosferelor sale gazoase. Este un reactor termonuclear natural, care produce o energie comparabila cu cea a unui miliard de centrale nucleare terestre.


 Aceasta energie este supusa unor fluctuatii, mai ales in momentul eruptiilor care agita suprafata globului solar. De fapt, aproape in fiecare zi, se observa acolo protuberante insotite de jeturi de plasma cu viteze de sute de kilometri pe secunda. Aceste imense limbi de foc, masurand mai multe sute de kilometri pe secunda, cad de indata pe suprafata astrului sau se topesc incet in spatiu, provocand turbulente pe Pamant.
 Forta de gravitatie sau gravitatia mentine stabila configuratia elementelor Sistemului Solar, creeaza atractia intre planete, produce fenomenul mareelor vizibil in oceane si rauri.
 Forta electromagnetica asigura coeziunea in interiorul Sistemului Solar si in mediul nostru inconjurator.


 Soarele a asigurat permanent si va asigura pe toata durata existentei sale un flux cu densitate relativ constanta de energie si care a inclus, respectiv va include, o componenta semnificativa de energie utilizabila ce a constituit si ar putea sa constituie singura sursa majora de energie pentru dezvoltarea si evolutia sistemelor ecologice.
 Cea mai mare parte a oceanului planetar si zonele desertice ale uscatului, reprezentand aproximativ 75% din suprafata planetei, au cea mai redusa eficienta in absorbtia si concentrarea energiei solare.
 Factorii fizici care influenteaza organismele sunt temperatura, umiditatea, lumina si focul.
Variatiile de temperatura ale mediului pe parcursul unui an produc profunde modificari in activitatea de ansamblu a vietuitoarelor si implicit a ecosistemului.
Viata organismelor este influentata de lumina prin trei aspecte: durata, intensitate si lungime de unda. 

Durata luminii variaza in diverse zone geografice din cauza inegalitatii zilelor si noptilor. Pe masura ce ne apropiem de poli, perioadele zilelor si noptilor continue cresc si sfarsesc prin a predomina.
In functie de lungimea perioadei de iluminare la care s-au adaptat unele specii, exista organisme de zi lunga, de exemplu unele plante (grau, orz, ovaz, crin, ceapa), animale (vulpea argintie, nevastuica, etc.) si organisme de zi scurta, ca de exemplu: brandusa de toamna, porumbelul, majoritatea raselor de ovine, etc.
Lumina exercita o actiune importanta asupra zooplanctonului marin, care efectueaza migratii verticale de la zi la noapte; seara se apropie de suprafata apei, apoi ziua coboara pana la o anumita adancime. In regiunile arctice, cand lumina este constanta timp de 24 de ore, zooplanctonul nu migreaza, aceasta deplasare se explica prin reactia organismelor planctonice la intensitatea luminii.
Tinand seama de faptul ca pozitia in ecosfera a fiecarui ecosistem este constanta, variatia factorului lumina in fiecare punct al planetei noastre depinde atat de pozitia Pamantului fata de Soare, cat si de miscarile sale, fenomene cu stricta periodicitate. Variatiile ritmice ale intensitatii luminii determina o anumita ritmicitate metabolica, fiziologica si comportamentala a lumii vii.
Homocromia, umbra criptica, avertizarea, mimetismul sunt influentate de actiunea luminii si de adaptarea animalelor de a percepe culorile din mediul ambiant. Lipsa luminii in conditiile vietii subterane (pesteri, galerii) duce la depigmentarea animalelor, atrofierea ochilor, etc.
In functie de alternanta zilelor si noptilor, unele animale sunt active in timpul zilei si se adapostesc noaptea, in timp ce altele se comporta invers. Durata zilei determina ciclizarea si a altor fenomene: inmultirea, migratiile, ecloziunea oualor, etc.
Fara lumina, viata plantelor verzi nu poate exista. Lumina solara este indispensabila plantelor ca sa se poata realiza la nivelul frunzelor, fotosinteza. Plantele acvatice, cum sunt algele, au pigmenti care le permit sa utilizeze din mediu cantitatea de lumina necesara. Ele folosesc lumina din ce in ce mai putin pe masura ce adancimea apei creste. Datorita acestor cerinte fata de factorul lumina, algele verzi si brune nu traiesc mai jos de 30 de metri, in timp ce algele rosii, adaptate la o luminozitate mai redusa, se intalnesc pana la 60-80 m.
Terra este fara indoiala principalul beneficiar al darurilor celei mai apropiate stele de noi, singurul corp fierbinte din universul nostru planetar, Soarele.
In drumul lor prin spatiul interplanetar, radiatiile solare nu suporta nici un proces de transformare, dar cand strabat atmosfera sunt supuse unor modificari esentiale. Radiatiile ultraviolete sunt in cea mai mare parte retinute chiar de la inceput in atmosfera inalta unde ionizeaza aerul, iar cele infrarosii sunt absorbite cu usurinta de moleculele de gaze, de vapori de apa sau de catre praf.
Odata receptionate de suprafata planetei, radiatiile solare exercita un rol hotarator asupra tuturor fenomenelor fizice, ca si asupra organismelor, influente foarte complexe si cu urmari deosebite, provocand perturbatii climatice pe planeta noastra, ca de exemplu, seceta in unele perioade, ploi abundente in altele, ierni mai reci sau mai calde, etc.
Energia solara este pe cale de a deveni energia viitorului. Deja pana la sfarsitul mileniului doi ea a ocupat o pondere de 5% in balanta energetica mondiala, iar previziunile arata ca in urmatoarele doua secole din mileniul trei, utilizarile energiei solare vor predomina.
Zorile “Erei solare” au inceput, asadar. Punerea in valoare a imensului potential pe care il daruieste planetei noastre astrul zilei constituie in conceptia oamenilor de stiinta solutia cea mai sigura si mai lesnicioasa de depasire a crizei energetice. Problema principala ramane perfectionarea tehnologiilor de captare, conversie si stocare in instalatii adecvate, cat si utilizarea durabila a resurselor regenerabile si neregenerabile ale planetei, intre ele existand o neincetata interactiune ce se resfrange in existenta noastra planetara.



20 iunie – Ziua Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene


La 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul în calendarul liturgic ortodox, se sărbătorește Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, în 1913 pionierii aviației alegându-l pe Sfântul Ilie ca patron al aviației.


În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910). După anul 1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea Zilei aviației de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.


Conform site-ului oficial al Statului Major al Forțelor Aeriene, în 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel armă de sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviației era Direcția Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. În 1924, s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii din Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcționat, din 1930, Comandamentul Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii și-a schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia au funcționat Comandamentul Forțelor Aeriene și Comandamentul Apărării Teritoriului.

La 13 noiembrie 1936, a luat ființă Ministerul Aerului și Marinei, în cadrul căruia își desfășura activitatea Comandamentul Forțelor Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor și Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Începând cu 1 aprilie 1950, aviația militară s-a denumit Forțele Aeriene Militare, iar comandamentul — Comandamentul Forțelor Aeriene Militare (CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956 să se unească Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Țării cu Comandamentul Forțelor Aeriene Militare, sub denumirea Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. La 1 mai 1977, s-a înființat Comandamentul Aviației Militare, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în 1993, prin unirea Comandamentului Aviației Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului a fost înființat Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, care reunește aviația, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocația.
Începând cu 1 iunie 2000, se folosește denumirea actuală — Statul Major al Forțelor Aeriene, care asigură conducerea Forțelor Aeriene pe timp de pace, de criză și de război.

[ VIDEO ] Serbarea Abecedarului ( Clasa I A - Scoala nr.7 Constanta )

Instantanee fotografice de la  ''Serbarea abecedarului '' organizata de clasa noastra ( clasa I A , Scoala Gimnaziala nr. 7 '' Remus Opreanu '' Constanta ) la Scoica Land - Mamaia Nord .
Multumiri tuturor ce si-au oferit sprijinul si celor ce au fost prezenti la micile noastre bucurii !
-----------------
Foto : arhiva personala 
Audio : ''Iubite Abecedar '', '' Lumea copiilor '' , '' Ce bine e sa fii scolar '' .


Ce bine e sa fii scolar

Am ghiozdan si-abecedar
Eu sunt mare, sunt scolar
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!

Clopotelul a sunat
Si la scoala ne-a chemat
Toti in clasa am intrat
Si in banci ne-am asezat

Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!

Sunt un bobocel sfios,
Dar sunt foarte bucuros
C-am crescut si eu mai mare
Merg la scoala, bine-mi pare!

Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!

Ma mandresc ca sunt scolar,
Am caiete, carti, penar
Scriu, citesc si socotesc
Scoala eu o indragesc.

Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!

Merg la scoala bucuros,
Stiu sa ma comport frumos,
Sunt atent si silitor,
Lauda parintilor.

Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!

Am crescut de-acum mai mare
Merg la scoala, bine-mi pare
Am ghiozdan si-abecedar
Eu sunt mare, sunt scolar

Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!
Da, da, da, chiar asa!
Bine e sa fii scolar, da!



[ VIDEO ] Rămas bun , clasa I ! ( Scoala Gimnaziala nr. 7 '' Remus Opreanu '' Cons...

Instantanee fotografice de la ''Serbarea abecedarului '' organizată de clasa noastră ( clasa I A , Școala Gimnazială nr. 7 '' Remus Opreanu '' Constanța ) la Scoica Land - Mamaia Nord .

Mulțumiri tuturor ce și-au oferit sprijinul și celor ce au fost prezenți la micile noastre bucurii !
-------------------------
Foto : arhiva personală

Coloana sonoră : '' Copilărie ce frumoasă ești ! '', ''Vine vacanța ! ''

COPILARIE


I.                   Copilarie ce frumoasa esti !
Esti lumea mea de zbor si de povesti,
Tu esti frumoasa ca un vis,
Esti colt de rai – esti paradis

Refren
Copilarie, soare fara nori
Un cer senin – si multe flori,
Copilarie zbor de randunea
Floare de crin – frumoasa stea

II. Ce draga-mi esti, copilaria mea !
Tu aduci doar bucurie-n viata mea !
Esti ca un vis senin , frumos,
Esti drumul meu cle luminos

Refren
III. Copilarie, ce minunata esti !
Esti casa cu papusi si cu povesti,
Tu esti gradinina-n luna mai,
Eu iti spotesc : ‘’ Te rog mai stai !’’

Vine vacanta

Tu vara draga si frumoasa,

La toti ne-aduci lumina-n casa,
Ne-aduci la toti vacanta mare 
Si apoi tu ne trimiti la mare.

Refren: 

Vine vacanta, vine vacanta 
Cu cantec, joc si bucurii. 
Vine vacanta, vine vacanta 
Pentru noi iubiti copii.

Ce bine e-n vacanta mare, 

Cand uiti de lectii, stai la soare, 
Te plimbi, faci baie, te distrezi, 
Pe malul marii te bronzezi.

Refren:


De urci potecile de munte 
Si intri-n codrul racoros T
e-mbie fluturi, flori marunte. 
Ce bine e si ce frumos!

Refren


Cand pleci la tara la bunici 
Te asteapta catelusi, pisici, 
Te joci cu ei, esti bucuros
Caci la bunici tare-i frumos.

Refren: 


Tu vara ne aduci in case 
Legume, fructe dulci, gustoase, 
Timpul liber, cer senin, 
Toate de la tine vin.



Refren:



17 iunie – Ziua Mondiala pentru Combaterea Desertificarii



Ziua mondiala pentru combaterea desertificarii si a secetei este sarbatorita in fiecare an pe 17 iunie, peste tot in lume. Scopul acestei zile este de a sublinia necesitatea stoparii sau incetinirii procesului de desertificare si de a aduce acest subiect pe agenda internationala de mediu. 17 iunie reprezinta o ocazie de a sublinia ca exista solutii si ca desertificarea poate fi diminuata daca solutiile sunt implementate adecvat, cu participarea comunitatii si cooperarea tuturor partilor implicate. 




Desertificarea si seceta reprezinta provocari la nivel global, in special in zone sarace precum Africa. Desertificarea si seceta afecteaza dezvoltarea durabila intrucat sunt asociate cu saraciesanatate si alimentatie precara, lipsa de alimente, precum si cu probleme ce rezulta din migratia sau stramutarea persoanelor din zonele afectate. 

Unele tari, precum Statele Unite ale Americii, au creat sisteme de avertizare asupra potentialelor perioade de foamete. Aceasta avertizare se face pe baza unei tehnologii ce analizeaza terenurile agricole si estimeaza potentialele diminuari ale recoltelor, in functie de conditiile de mediu si clima. O solutie pentru atenuarea acestei tendinte este de a planta copaci. Reimpadurirea poate reduce infiltrarea anumitor nutrienti in sol si poate spori fertilitatea pamantului. Astfel reimpadurirea poate ajuta la stimularea productiei de hrana. 




Desertificarea reprezinta o problema pentru reducerea saraciei intrucat de obicei desertificarea reprezinta o scadere a terenurilor arabile, o diminiuare a productiei agricole la nivel de tara si o scadere a cantitatii de alimente disponibile. Aceste lucruri duc mai departe la subnutritie si foamete cronica. In Angola de exemplu pierderea terenurilor agricole a dus la o pierdere de 8% din produsul intern brut (suma valorii de piata a marfurilor si serviciilor destinate consumului, produse intr-o tara intr-un an). In Angola, 31% din copii au sub greutatea optima iar mortalitatea infantila este mare. Angola se afla intr-o stare alarmanta conformindexului global al foametei. 

Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.
Deşertificarea are loc în zonele de uscat în care pamântul este deosebit de fragil, unde căderile de ploaie sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. Seceta şi deşertificarea au ca rezultat sărăcia şi foametea.
Aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune şi degradarea solului. Aceasta reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume – o suprafaţă de trei ori mai mare decât Europa. În peste 100 de ţări, 1 miliard de oameni din populaţia lumii de 6 miliarde sunt afectaţi de deşertificare.



Sursa: Unccd.int

Legenda vaniliei





Dupa cateva zile de la uciderea lor, din stropii de sange ai tinerilor iubiti au rasarit vrejuri puternice care urcau spre cer, crescand neincetat si scotand frunze de culoarea smaraldului. Apoi s-au acoperit cu flori galbene ca razele soarelui, care raspandeau un parfum delicat dar puternic precum sufletul nevinovat al printesei ucise.
Astfel orhideea, xanatha, a devenit floarea secreta si simbolul iubirii pe altarul Zeitei fertilitatii, Tonacayoua a regatului Totonaca.



Desigur, aceasta legenda este impresionanta prin mesajul ei, dar trebuie sa o acceptam asa cum este … Ceea ce a urmat sosirii vaniliei in Europa este insa de necrezut, dar adevarat …
Companiile de mirodenii au inceput o lupta pe viata si pe moarte pentru suprematia asupra aromei de vanilie. S-au cautat surse de obtinere a pastailor prin toate zonele unde ea crestea, mai ales in zona Americii centrale. Dar fata de cererea de pe piata europeana nu se putea asigura necesarul. Kilogramul de vanilie a ajuns la preturi exorbitante, de pana la 500 de lire sterline.

10 iunie – Zborul Primului aeroplan romanesc construit de Aurel Vlaicu



Inventator, pionier al aviaţiei române, Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882, la Binţinţi, lângă Orăştie. După terminarea studiilor liceale la Sibiu, şi-a continuat studiile în străinătate, la Ludwig Maximilians Universität din München unde a obţinut, în 1907, diploma de inginer. După ce a lucrat un an la uzinele Opel, Aurel Vlaicu s-a întors în satul natal unde a construit un planor cu care a făcut câteva zboruri.
În toamna anului 1909, la îndemnul prietenului său Octavian Goga, Vlaicu s-a mutat la Bucureşti şi a început construcţia primului său aparat de zbor, Vlaicu I. Începuturile au fost pline de dificultăţi de tot felul, aşa că bucuria şi mândria lui Aurel Vlaicu pentru performanţa realizată a fost cu atât mai mare. Zborul din 17 iunie 1910 făcut cu Vlaicu I la Cotroceni a fost pe o distanţă de 50 de metri, avionul urcând la o înălţime de 3-4 metri.
Anul următor inginerul român a construit al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii, un premiu I şi patru premii II, la mitingul aerian de la Aspen, în Austria. Încurajat de succesul obţinut, Aurel Vlaicu a considerat că a venit momentul de a încerca realizarea marelui său vis, traversarea în zbor a Munţilor Carpaţi. Aşa că la 13 septembrie 1913 avionul Vlaicu II, pilotat de inventatorul său, a decolat de la Bucureşti, urmând să ajungă lângă Orăştie, la serbările ASTREI. N-a mai ajuns: s-a prăbuşit la Băneşti, lângă Câmpina. Aurel Vlaicu şi-a pierdut atunci viaţa.
În Arhiva de istorie orală a Societăţii de Radiodifuziune se află o înregistrare de o mare valoare documentară, o mărturie despre construirea primului avion realizat de un român, pe pământul României. Înregistrarea a fost făcută în februarie 1982 cu Ion Ciulu, mecanicul care l-a ajutat pe Aurel Vlaicu să-l construiască. Realizatorul înregistrării este Vasile Bogdan, redactor la Radio România.
cotroceni
Aurel Vlaicu i-a întrecut pe toţi. Aparatul lui era mai bun!.. (Ion Ciulu)
„În 1909 aveam 18 ani. Eram ucenic în anul III la Arsenalul Armatei. Colaborarea mea cu Aurel Vlaicu a început în toamna anului 1909, când Aurel Vlaicu s-a prezentat la Arsenalul Armatei pentru a-şi construi primul său avion cu motor, “Nr.1”. A venit atunci la Arsenal, trimis de la Ministerul de Război. A venit cu planuri, cu schiţe şi am început lucrarea. A dat schiţe să se lucreze la partea lemnoasă, la atelierul de lemnărie. După aceea a venit la [secţia] mecanică şi a dat iar schiţe pentru diferite piese, tendoare… Eu am lucrat la tendoare, prima dată. Erau de sârmă făcute, nu erau tendoare cumpărate, erau din sârmă de oţel, îndoite, lipite cu alamă şi le filetam. A trebuit să facă întâi scule pentru ele, trebuia [folosit] atelierul de focoase, care avea strunguri, să facă piuliţele de alamă. Şi aşa am lucrat încet, încet. Ăsta a fost primul avion care s-a făcut în Ţara Românească.
Aproape de 1 ianuarie 1910 Aurel Vlaicu a plecat la Paris să-şi comande motorul şi când s-a întors de la Paris a dat, mi se pare, şi pe la Berlin şi a comandat ţeava de aluminiu, coloana vertebrală [a avionului]. Şi când a venit în ţară, în atelierul de vopsitorie, pentru ca era un atelier mare, am improvizat şi am închis cu scândură şi cu sac şi acolo am început montajul [avionului]. L-am montat… încet-încet a început să se înjghebeze avionul. Întâi şi-ntâi a venit rombul ăla din faţă, am început să montăm coloana vertebrală, pe urmă partea din spate, patina. Am început să-l închegăm. Pe la sfârşitul lui aprilie, pe la începutul lui mai 1910 avionul era gata, da’ nu ne venise motorul. Motorul a venit foarte târziu din Franţa, nu ştiu din ce cauză. Era un motor Gnôme rotativ, cu 7 cilindri, de 50 de cai putere. Şi am montat motorul la avion, am făcut întâi proba acolo, în Arsenal, că s-adunase tot Arsenalul când am dat drumul la motor… la vâjâitul acela care se făcea…
Pe urmă l-am demontat, l-am suit într-un vagon de cale ferată şi l-am dus la Cotroceni, la Aerostaţie. Acolo era un hangar mare unde se umflau baloanele captive în care se urcau pentru observaţie. L-am montat întâi jos, unde era o groapă mare, adâncă de vreo 4 m. Vlaicu a cumpărat scânduri, a făcut la suprafaţă o platformă şi acolo, pe platforma aia am montat [avionul].
Şi pe urmă au început zborurile. A început cu el să facă rulaj pe câmp, dar ba se defecta una, ba alta, până când l-am pus la punct… După aceea, într-o zi, pe 15 iulie, venise foarte multă lume, printre care prinţul Carol care era însoţit de profesorul său Murgoci, [prinţul] Niculae, [prinţesele] Elisabeta şi Mărioara, amândouă cu trăsura. Şi când şi-a luat zborul, fie că de emoţie, poate frica de necunoscut – până atuncea făcuse el zboruri, aşa, la mică înălţime: un metru, nu ştiu ce – atunci s-a ridicat la vreo 20 de metri înălţime, aproape la vertical. Când a văzut el că se duce la vertical, a oprit motorul. Avionul a alunecat pe partea dreaptă şi a căzut şi s-a rupt. Am dat fuga când am văzut chestia asta, m-a luat Carol cu maşina lui şi ne-am dus şi l-am scos de sub aripi. Când am ridicat aripa să-l scot de sub avion l-am întrebat: “Ai păţit ceva, Vlaicule?” “N-am păţit nimic, doar mi-a făcut o cucă în cap” – el vorbea ardeleneşte – mi-a făcut doar o cucă în cap, dar nu-i nimica. În două săptămâni [avionul] va fi gata…”, pentru că el avusese grijă să-şi facă piese de rezervă, că se aştepta că are să se mai strice ceva.
Pe urmă ne-am dus la Arsenal cu trenul, l-am refăcut iar în atelierul ăla şi pe urmă am venit înapoi, la Cotroceni. De-atunci au început zborurile, de-atunci nu s-a mai întâmplat nimic cu el. Se ducea până la forturi, venea înapoi, ateriza şi iar se ducea, iar venea înapoi, spre Chitila… zboruri împrejur, aşa, în apropiere. El nu cunoştea aşa bine Bucureştiul.
A început zborurile şi a exersat şi a deprins bine pilotajul avionului. La Cotroceni era şi prinţul Bibescu, avea un hangar alături de hangarul Aerostaţiei. Avea un aparat Blériot. Erau puţine aparate pe vremea aia. Avionul lui Vlaicu a fost al doilea, al treilea. Şi a început o întrecere amicală. Farman-ul era mai greoi, Blériot-ul era mai mic. Farman-ul zbura mai încet, era o hardughie mare, ca o magazie. Blériot-ul avea motor mic, de 30-35 de cai putere.
Avionul lui Vlaicu avea motor bun şi zbura mai repede. Aurel Vlaicu i-a întrecut pe toţi. Aparatul lui era mai bun!”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...