CLASA NOASTRĂ

INVATAND LITERA '' C ''

Pe un camp cu floricele
A si B aduc cu ele
Intr-un Car tras de doi Cai
Inca o litera: un C. Dar Vai!

Ma uit la C si-mi este mila.
O fi Cocoasa de Camila?
Sau poate e un Covrigel
Din care a mancat nitel
Impins de foame un Catel?

Asa e, ca de gandim putin
Grivei e cu stomacul plin
Fiindca litera C vine de la Cozonac,
Carne, Cascaval, Clatite si Colac!

Doamne! Cate s-au adunat!
Dintr-un C Grivei s-a saturat.
Chiar o fi bun C-ul de mancat?

Casa, când o faci, îi pui
Lemne, cărămizi şi-un cui …
Ba mai multe cuie-mi pare,
Că şi casa este mare.

Nu e cât a lui Azor,
Fără geamuri şi pridvor,
Fără coş înalt spre cer,
Fără pat şi frigider.

Casa, când o faci, tu vrei,
Să dureze ... e-he-hei!
Şi să-ţi placă, nu-i aşa?
Fiindcă este casa ta!

A fost odată ca niciodată o căsuţă mică, mică, aruncată undeva pe un vârf de deal. Credeţi cumva că această căsuţă era părăsită? Nu, în ea locuia o copiliţă drăgălaşă, pe nume Corina, împreună cu bunica ei.

Şi-avea Corina un prieten foarte bun, un căţel pe nume Carol...

Era sprijinul ei de nădejde, mai ales că fetiţei îi plăcea foarte mult să picteze, iar Carol îi aducea tot felul de buruieni din care fetiţa îşi pregătea culorile pentru pictură.

Era aşa de talentată Corina, că şi timpul se oprea din loc pentru a-i privi operele... Iar vopselele erau atât de frumoase, încât nu ştia căreia să-i dea mai întâi prioritate....

Într-o zi, Corina îşi luă şevaletul, pensulele şi, bineînţeles, pe Carol, apoi plecă spre dealul pe care era şi o fântână .

Nici nu se instală bine fetiţa, că bunica o şi strigă cu un tulnic mare: „Coooriiinaaaa!” . Fetiţa a crezut că bunica are o treabă urgentă cu ea, aşa că îşi lăsă culorile şi plecă în fugă spre casă, însoţită de credinciosul ei câine, Carol.

Imediat însă veni ploaia şi-i fură fetiţei culorile care erau atât de frumoase, încât le aranjă în ordine pe cer, ca o boltă, între fântâna de pe deal şi căsuţa Corinei de pe celălalt deal. Bunica a văzut minunăţia de pe cer şi i-a spus fetiţei:

- Corina, iată un curcubeu!

Fetiţa şi-a dat seama de năstruşnicia ploii si a vrut să prindă curcubeul de picior...

Dar, ploaia ridică frumosul curcubeu, astfel încât acesta se mai sprijinea doar pe marginea fântânii. Era aşa de mare, de se vedea de peste şapte sate...

De-atunci, când oamenii doreau să scrie cuvinte care conţineau sunetul ,,c,, , foloseau semnul mândrului curcubeu...

Şi-aşa s-a născut litera C....

Invatand litera '' O ''

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N…

şi-acum se rostogoleşte O

Seamănă cu-n ou, aşa tare,

Încât crezi ca-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
La copii poveşti hazlii:

Doi ortaci s-au ospătat
La o cârcimă din sat.

Omidoiul, (obraznicul)
Le-a stricat tot praznicul,
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu gogoşi şi cu ardei
Numai să scape de ei.

Litera '' O ''

Oul este un palat

Văruit şi curat:

Fără uşă,

Fără scară,

Fără geam sau cutie poştală,

Fără scaune, masă …

Prinţul va şti de acolo să iasă.

Litera "' N "'

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M…

iată ca apare N !

N? E o scară la care-o treaptă
E cam strâmbă. Nu e dreaptă
Şi pe care, ieri, Ninel,
Cel cu nasul mititel
Numai cât un năsturel,
S-a urcat să prind-un nor
Crezând că va fi uşor!

Norul însă, fugea-ntr-una,
De parcă venea furtuna!
Şi se duce… s-a tot dus!
Unde oare s-a ascuns?

Nelu, Nicu şi cu Nina,
Neştiind care-i pricina
Supărării lui Ninel,
I-au adus un scăunel,
Un cui şi un ciocănel
Să-ndrepte treapta niţel.

Povestea cifrei 7

Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile. Într-una din zile, nu se ştie când, în lume au fost trimise şi poveştile.

Alba – ca – Zăpada a ajuns în pădure la cei şapte pitici şi a trăit fericită în căsuţa aceea micuţă, până când a vrut să-i vină de hac vrăjitoarea. Din păcate piticii nu erau acasă în acele momente, fiind plecaţi la pădure ca să culeagă vreascuri şi să cosească

iarba dintre copaci. La un moment dat, coasa nu mai tăia iarba şi nici nu mai vroia să fie ascuţită. Piticii parcă simţeau că trebuie să se ducă repede acasă şi că prietena lor este în pericol! Şi chiar aşa şi era.....

Când a venit prinţul şi a dorit să o ia pe Albă – ca – Zăpada la palat, numai un miracol a făcut ca aceasta să se trezească din nou la viaţă.

Văzându-şi din nou prietena sănătoasă, cei şapte pitici i-au adus ca dar de nuntă coasa misterioasă, care i-a avertizat de pericol la timp. Toţi nuntaşii au râs şi au spus că de acum încolo, ori de câte ori vor să scrie semnul care simboliza numărul celor şapte pitici, vor desena coasa misterioasă.

Şi aşa a apărut cifra 7 …

Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu

Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!”
Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele, ‘mpreună, murmură întrebător : “A fosst?”

De departe gânsacul hotărăşte: “A fosssst...” Şi gâştele îl încuvinţează dând din cap: “Da-da, da-da, da-da.”

Iar firele de iarbă alergând de-a valma, s-apleacă şi se roagă suspinând: “sssspune...ssspune...”
Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni în samă fuga. Dar vântul descoperă înşelăciunea şi, pornind în căutarea lor, se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn.

Gutuile îngălbenesc de spaimă, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groază pe marginea prăpastiei.

Bostanii au cozi fudule, râd pe-nfundate de fratele lor, Soarele, că-i berbec.

Nucii cu miros amar se-ntreabă de unde li s-a tras atâta mâhnire frunzelor şi, frământaţi de gânduri, creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât.

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză.

Prin văzduh, vara a semănat, în mersul ei, zboruri de păsări, ca să nu-şi piardă calea la întors. Dar păsările s-au împrăştiat şi vara s-a rătăcit departe.

Prin ierburi, prizăriţi greieri, doinesc tremurător bejania firavilor funigei, cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi cocliţi îngână, bleg, croncănitul ciorilor de zgură. Cra-craaa, cuac-cuac...

Ţânţarii, aţâţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură înfrigurat.

Castanul sălbatec, nătâng de felul lui, se bucură că-i doldora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde şi, mânios, le aruncă de pe el.

Floarea-soarelui, îngrijorată de ropotul căderilor, s-apleacă la pământ, tot mai jos, şi trage cu urechea...

Basmul e lung, dar trece pe nesimţite şi poposeşte în împărăţia lenei, pesemne, căci de la o vreme frunzele pică de somn, cerul picură...

... Când te deştepţi, eşti cu capul în poala iernii care-şi toarce fuiorul de fulgi şi-ţi pare că de când lumea iarna îţi povesteşte basmul, căci de frunze nici urmă nu-i.

Şi iarna-ţi povesteşte înainte basmul început de-o frunză, căci gura vetrei e gura iernii, şi gura vetrei - cu flăcări şi cu jar - îngână dogorind basmul de aur al Toamnei.

Aniversarea scolii - 23 noiembrie

Şcoala Gimnazială nr.7 "Remus Opreanu" Constanţa a funcționat inițial cu învățământ primar, apoi s-a dezvoltat cel gimnazial.

Potrivit arhivei, scoala datează din anul școlar 1917-1918( Școala primară mixtă Anadalchioi - diriginta Elena Raducanescu), apoi ca Școala primară de tip urban (comună Anadalchioi, județul Constanța ) pentru ca la 1 octombrie 1954 sa primeasca denumirea de "Școala de 7 ani mixtă nr.7".

Din 1966, ca urmare a construirii unui nou local , școala va funcționa la adresa actuală, strada Adamclisi, nr. 4.

În data de 23 noiembrie 2006, primește denumirea de Școala cu clasele I-VIII "Remus Opreanu", după numele primului prefect al Dobrogei de la revenirea la Patria Mamă în 1878.

Astazi aniversam !

REMUS OPREANU

Profesia: magistrat, filolog
Domeniu de afirmare: justiţie, administraţie
Titluri ştiinţifice: doctor în litere (1869)
Data naşterii: 22 septembrie 1844
Data decesului: 23 octombrie 1908
Studii: studiază un an la Facultatea de Drept din Bucureşti; continuă studiile juridice la Paris (1865); licenţa în drept la Paris (1866); studiază ştiinţele filologice la Pisa, Florenţa, Roma şi Neapole (1866-1869); obţine titlul de „doctor în litere” sau „laureat în litere” (1869)

Activitate socio-profesională:

· a fost pe rând procuror şi supleant la Tribunalul de Prahova, judecător la Brăila; procuror la curtea din Focşani, judecător şi procuror general la curtea din Craiova (1873)

· prefect de Putna (1876); Procuror general la Curtea de Apel din Bucureşti (din 1876)

· în noiembrie 1878 este numit prefect al districtului Constanţa din noua provincie - Dobrogea

· primul prefect al administraţiei româneşti pentru judeţul Constanţa intră în oraşul Constanţa la 22 noiembrie 1878 şi în 23 noiembrie primeşte administraţia judeţului

· 10 mai 1881 este numit prefect şi pentru judeţul Tulcea, devenind astfel administratorul provinciei Dobrogea

· în septembrie 1881 demisionează şi se stabileşte la Bucureşti

· ca deputat, senator de Ialomiţa cât şi consilier al Curţii de Casaţie susţine interesele Dobrogei în Parlament

Realizări:

· este primul Prefect de Constanţa

· a redactat şi a pus în aplicare legea pentru organizarea Dobrogei

· a avut iniţiativa de a ridica la Constanţa statuia lui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat în antica cetate Tomis

Litera '' R '' - Stiai ca ... ?

R este a optsprezecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și una din alfabetul limbii române.

În limba română această literă marchează o consoană vibrantă alveolară (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [r].

Unii vorbitori de limba română pronunță acest sunet ca o consoană vibrantă uvulară, [ʀ], ca în limba franceză (r graseiat sau gutural).