Doi frati - problema

Doi frati au varstele exprimate prin numere naturale consecutive. Sa se afle varsta fiecaruia, stiind ca in urma cu 5 ani unul dintre ei avea de 2 ori mai multi ani decat celalalt?

Rezolvare : 

Fratii au 6, respectiv 7 ani.

In urma cu 5 ani unul avea 1 an iar cealalt 2 ani. 

25 martie - Ziua Politiei Romane

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de “POLIŢIE”.In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală.La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliţii” şi "obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.

Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii,simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române. În anul 1822 domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Aga Mihăiţă Filipescu (şeful poliţiei din acele timpuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. 
Alături de sigla se afla o ghirlandă din aur în interiorul căreia era prezentată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire). 

Fiecare stat are istoria sa, iar în interiorul acestuia, fiecare instituţie a parcurs un drum devenit peste ani istorie. Poliţia, ca dimensiune obligatorie a statului este la fel de veche şi la fel de actuală ca acesta. Ea este o constantă a societăţii umane, fiind una din cele mai vechi instituţii cunoscute.
Celebrul om de litere fancez Honore de Balzac spunea, extrem de concis: "Guvernele sunt trecătoare, societăţile se schimbă, poliţia rămâne." 
Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea Poliţiei generale a statului (8 iulie 1929), competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.

Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.
Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.

Sursa: /articole/default/ziua-poliiei-romne_1103.html

Buni prieteni

                                                                                   versuri de Clementina Voinescu

-după un basm popular chinez-

Micul iepuraş porni

Peste-ntinsele câmpii

Până-n inima pădurii

Să găsească de-ale gurii.

Umblet mult, dar cu folos,

Iată-l că e bucuros,

Ospătează-mpărăteşte!

Ce-a găsit? Cine ghiceşte?

A găsit doi morcovi roşii,

Dolofanii, somnoroşii.

A mâncat pe săturate

Numai unul, nu mai poate.

Zice-n sinea lui: e ger

Şi cad fulgii mari din cer

Şi flămând cum am fost eu

O fi şi vecinul meu.

Fuge iepuraşul, fuge,

Cu iuţeala vântului

Spre casa căluţului.

Bate-n uşă. Nimeni nu-i,

Doar răspunsul vântului.

Intră-n casă. Ce să facă?

Lasă morcovul şi pleacă.

Precum bunul iepuraş,

Tot aşa, iavaş-iavaş,

Şi căluţul o porni

Peste-ntinsele câmpii

Până-n inima pădurii

Să găsească de-ale gurii.

Umblet mult, dar cu folos,

Iată-l că e bucuros!

Ospătează-mpărăteşte!

Ce-a găsit? Cine ghiceşte?

Parcă nu-i venea să creadă:

O cocoaşă sub zăpadă.

Ce să fie? Ce să fie?

O sfeclă liliachie.

O mănâncă. E gustoasă.

Şi sătul se-ntoarce-acasă,

Vede morcovul pe masă

Şi se bucură nespus.

Cine mi l-o fi adus?

Oare cine-a fost pe-aici?

Am văzut nişte paşi mici

Pe zăpadă. Da, da, ştiu,

Iepuraşul cenuşiu.

Zice-n sinea lui: E ger

Şi cad fulgii mari din cer,

Poate lupii stau la pândă,

Biata oaie-o fi flămândă.

Îi duc morcovul degrabă

Şi mă-ntorc să-mi văd de treabă.

Fuge calul către casa

Unde stă oiţa, „grasa”.

Bate-n uşă, nimeni nu-i,

Doar răspunsul vântului.

Intră-n casă. Ce să facă?

Lasă morcovul şi pleacă.

 

Oaia cea cârlionţată,

Fiind şi ea-nfometată,

A pornit în zori de zi

Peste-ntinsele câmpii

Până-n inima pădurii

Să găsească de-ale gurii.

Merse, merse, şi-n sfârşit,

Fericită c-a găsit,

Ospătează-mpărăteşte!

Ce-a găsit? Cine ghiceşte?

Nici ei nu-i venea să creadă:

Tăinuită sub zăpadă,

Sta o varză roşioară,

Geamănă cu cea de vară

O mănâncă. E gustoasă.

Iată că se-ntoarce acasă.

Vede morcovul pe masă

Şi se bucură nespus.

Cine mi l-o fi adus?

A, căluţul, fac prinsoare,

Îi văd paşii pe cărare.

Zice-n sinea ei: E ger

Şi cad fulgii mari din cer,

Iarna nu  se-arată blândă,

Căprioara-o fi flămândă.

Îi duc morcovul degrabă

Şi mă-ntorc să-mi văd de treabă.

Prin troiene şi ninsoare,

Prin neaua scârţâitoare,

Trece crângurile sure,

Fuge, fuge prin pădure,

Pân’ la casa căprioarei.

Bate-n uşă, nimeni nu-i,

Doar răspunsul vântului.

Intră-n casă. Ce să facă?

Lasă morcovul şi pleacă.

Căprioara o pornise

Peste câmpurile ninse

Hăt, din inima pădurii,

Să găsească de-ale gurii:

Ceva iarbă degerată.

Masa n-a fost prea bogată.

A găsit şi un răsad,

Doi-trei muguraşi de brad,

Şi-i sătulă. Fuge-ndată

Spre căsuţa ei curată.

Vede morcovul şi zice:

Cine o fi fost pe-aice?

Ştiu, oiţa mi-a fost zână,

A pierdut un fir de lână,

Da, oiţa cafenie

Mi-a purtat de grijă mie.

Zice-n sinea ei: E ger

Şi cad fulgii mari din cer.

Ştiu că-n multe ierni la rând

Iepuraşu-a fost flămând.

Îi duc morcovul degrabă

Şi mă-ntorc să-mi văd de treabă.

Sare căprioara, sare,

Nici nu-i pasă de ninsoare,

Prin livada troienită,

Prin pădurea desfrunzită,

Şi ajunge-ntr-un târziu

La căsuţa unde stă

Iepuraşul cenuşiu.

Iepuraşul se trezeşte.

Căprioara îi şopteşte:

Iarna-i grea şi-i mare ger

Şi cad fulgii mari din cer.

Ţi-am adus un morcov, poate

N-ai merinde adunate…

Aşadar, iubiţi copii,

Morcovul călători

La căluţ şi la mioară

Şi apoi la căprioară

Şi, precum vedeţi şi voi,

El se-ntoarse înapoi,

Prin zăpezi şi prin furtuni,

Aşa, da, prieteni buni!

Problema cu nuci si pere

Intr-o fructiera sunt de 5 ori mai multe nuci decat pere. Daca se adauga 2 nuci si se scot 14 nuci, in fructiera raman de trei ori mai multe nuci decat pere. Cate nuci si pere au fost la inceput? REZOLVATI PRIN METODA FIGURATIVA !

Rezolvare : 

1. Se deseneaza un segment pentru pere apoi 5 segmente pentru nuci.

2. La nuci se adauga 2 parti mai mici.

3. Vom opri 3 segmente intregi de la nuci pentu a avea o cantitate de 3 ori mai mare decat        perele iar ultimele doua segmente se impart in 12 parti egale astfel incat sa avem in total        14 parti egale.

4. Observam ca fiecare segment intreg va avea 6 parti ceea ce presupune ca in fructiera se      gasesc 6 pere si (6x3=18) 18 nuci.

5. Daca la inceput se gaseau in fructiera de 5 ori mai multe nuci decat pere inseamna ca se        gaseau 6 pere si (6x5=30) 30 de nuci

  PROBA: 30+2=32

              32 - 14=18

               6X3=18

25 martie - Buna Vestire

Traditii de Buna Vestire

Bunavestire (25 martie) avea in unele zone si o alta semnificatie pe langa cea religioasa. Acum canta pentru prima data cucul, vestitorul unor lucruri importante in viata omului. Cand o persoana il auzea pentru prima oara cantand, trebuia sa numere de cate ori canta pentru a sti cati ani mai are de trait.

De Buna Vestire este bine sa se puna pe pragul casei paine si sare pentru hrana ingerilor.

In Apus, sarbatoarea Bunei Vestiri este numita si sarbatoarea Zamislirii Domnului. In calendarul nostru popular, Buna Vestire este cunoscuta sub denumirea de Blagovestenii sau Ziua Cucului.

Traditia mai spune ca, in aceasta zi aducatoare deveste minunata, oamenii nu au voie sa se certe, fiind mare pacat: cine se cearta in ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. In Bucovina nu se pun oua la closca de Buna Vestire, pentru ca se considera ca ar putea iesi pui cu doua capete si patru picioare.

In unele zone, pentru a avea roade bogate in livezi, pomii se amenintau cu toporul si se stropeau cu tuica. Tot acum, gospodarii din Maramures aduna lucrurile de prisos de prin curti si le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casa maramureseana, el durand pana dupa miezul noptii sau pana in zori. Fiind dezlegare la peste, se spune ca acela care gusta peste de Buna Vestire se va simti tot anul ca pestele in apa. In popor se mai spune ca pescarii nu au voie azi sa arunce mamaliga in apa, pentru ca mor pestii. De asemenea, este ziua in care este bine sa se puna pe pragul casei paine si sare pentru hrana ingerilor.

Buna vestire sau ziua cucului

Potrivit crestinilor, pe 25 martie, Arhanghelul Gavril sau Gabriel i-ar fi vestit Fecioarei Maria ca a fost aleasa de Dumnezeu sa dea nastere Mantuitorului Hristos. In calendarul popular sarbatoarea aceasta se mai numeste si Blagovistenie sau Ziua Cucului, cucul ocupand un loc central in cadrul acestei mult asteptate sarbatori. Cucul perceput ca incarnare a stramosului mitic, pasare cu un pronuntat substrat erotic, anunta sosirea efectiva a primaverii. Primul sau cantec care are loc de obicei la Bunavestire, trebuie sa fie asteptat de toti oamenii in haine curate, veseli, cu stomacul plin si cu bani in buzunare. Daca nu ar fi indeplinite aceste conditii rituale, oamenii respectivi nu ar beneficia de toate acele lucruri in anul care va urma. Daca primul cantec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol, in partea stanga sau in spatele omului, era semn de rau augur, dupa cum indica si versurile: "Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!"; mai mult, daca cineva auzea cucul toata primavara se credea ca va muri in scurt timp. Pe aceleasi coordonate se situeaza si intrebare:"Cucule, puiucule/ Cati ani imi vei darui/ pana ce eu voi muri?", dupa care se numara cantecul cucului (de cate ori isi striga numele).

Pe de alta parte, flacaii si fetele il intrebau pe cuc lucruri care ii interesau mai mult, precum: "Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan' m-oi insura (marita)?" Tacerea cucului aducea mare bucurie celor care intrebau, deoarece tacerea echivala cu o casatorie grabnica, in vreme ce cantatul cucului ii aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de asteptare!

 Comportamentul Cucului a facut din el un simbol al nestatorniciei si mai ales, al adulterului, al dragostei tainuite, numita in popor si boala cucului, aici avandu-si originea si cunoscuta expresie: "Mai baiete cucuiete/ Ce ti-e capul tot la fete!"

 Dupa cum stim, la Bunavestire este dezlegare la peste, pestele fiind celalalt "personaj" central al acestei sarbatori. In plan simbolic, pestele se apropie de cuc, avand un pronuntat substrat sexual; in acest sens, aduceti-va aminte numai de basmul in care tanara fata ramane gravida dupa ce a mancat peste. Consumul ritual de peste era justificat prin credinta ca cei ce vor face asa vor fi sanatosi ca pestele tot anul.

  

Catelusul schiop

de Elena Farago

Cioplitorul în piatră

Poveste cu tâlc

Era odată un cioplitor în piatră nemulţumit de el şi de soarta pe care o avea.

Într-o zi a trecut pe lângă casa unui negustor bogat şi prin poarta deschisă a văzut o mulţime de bogăţii şi oaspeţi importanţi. “Cât de puternic trebuie să fie negustorul acesta” s-a gândit cioplitorul în piatră. A devenit foarte invidios şi şi-ar fi dorit să fie înstărit ca acel negustor. Atunci n-ar mai trebui să trăiască viaţa unui cioplitor amărât.

Spre marea lui surpriză deveni negustorul însuşi, bucurându-se de tot mai multă bunăstare şi putere decât ar fi visat vreodată să aibă, invidiat şi detestat de cei mai puţin înstăriţi decât el. Dar curând, un funcţionar de rang înalt a trecut pe acolo   într-o trăsură, însoţit de o mulţime de slujitori şi escortat de soldaţi bătând tobele.

Oricine, indiferent cât de bogat era, trebuia să se închine adânc în faţa procesiunii. “Câtă putere are acest om!” s-a gândit negustorul. “Mi-aş dori să fiu un asemenea funcţionar de rang înalt!”

Şi a devenit un funcţionar transportat peste tot cu trăsura lui împodobită, urât şi temut de oamenii din jur care trebuiau să se încline până la pământ când trecea el.

Era o zi toridă de vară, iar oficialul se simţea foarte nemulţumit, în trăsura lui lipicioasă. S-a uitat sus la soare. Soarele strălucea mândru pe cer fără să-i pese de prezenţa lui.

„Cât de puternic este soarele ” s-a gândit el. „Aş dori să fiu chiar eu soarele!”

Şi a devenit soare strălucind mândru deasupra tuturor, pârjolind câmpiile, blestemat de fermieri şi de lucrători. Dar un nor imens, negru s-a aşezat între el şi pământ, aşa încât nu-şi mai putea arunca lumina dedesubt. „Ce puternic este acest nor de furtună!” s-a gândit el. „Mi-aş dori să pot fi nor”.

Şi a devenit un nor inundând câmpuri şi sate, blestemat de toată lumea. Dar curând norul a fost dat la o parte de o forţă mai mare, vântul. „Ce puternic este vântul!” s-a gândit el „Mi-aş dori să pot fi vântul.”

Şi a fost vântul, doborând ţiglele de pe acoperiş, scoţând copacii din rădăcini, urât şi temut de toţi cei aflaţi în calea lui. Dar după un timp, vântul a dat peste ceva pe care nu l-a putut urni din loc oricât de tare ar fi suflat, o stâncă înaltă. „Ce puternică este această stâncă” s-a gândit el. „Aş dori să pot fi o stâncă”.

Şi a devenit o stâncă mai puternică decât orice altceva de pe pământ. Dar cum stătea acolo, a auzit sunetul unui ciocan bătând, o daltă în piatra tare şi a simţit că ceva se schimbă. „Ce poate fi mai puternic decât mine, care sunt o stâncă!” s-a gândit el. S-a uitat în jos şi a văzut departe dedesubt, silueta unui cioplitor în piatră.

37 de mere - problema

In doua cosuri se afla 37 mere. Din primul cos se iau 5 mere, din al doilea 12 mere, in cele doua cosuri raman nr. egale de mere. Cate mere erau la inceput in fiecare cos?

Rezolvare :

a+b=37

a-5=b-12

a=b-12+5

Inlocuim a in prima adunare:

b-12+5+b=37

2b=37+12-5

2b=44

b=22

a=22-12+5

a=15

24 martie - Ziua Mondială de Combatere a Tuberculozei

Conform calendarului OMS, ziua de 24 martie este recunoscută la nivel mondial drept Ziua Mondială de Combatere a Tuberculozei.

Tuberculoza este o boală infecțioasă cu evoluţie cronică, provocată de Micobacterium tuberculosis, care afectează preponderent populaţia adultă în cei mai productivi ani ai vieţii, determinând direct şi indirect, serioase consecinţe sociale, iar pentru combaterea ei sunt necesare resurse financiare substanţiale. Creşterea incidenţei tuberculozei pe plan mondial se datorează  unei serii de factori: sporirea numărului de imigranţi din ţări în care tuberculoza este endemică, epidemia de SIDA, apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la tuberculostatice.

 24 martie comemoreză ziua în care dr. Robert Koch , în 1882, descoperea agentul patogen al tuberculozei, bacilul care îi poartă numele.

            Caracterizată printr-o rată de mortalitate înaltă şi prin costuri economico-sociale ridicate, tuberculoza, alături de malarie şi de infecţia HIV, constituie unul dintre obiectivele principale de combatere pe plan mondial şi o problemă primordială de sănătate publică continuând să rămână o boală cu o condiţionare socio-economică semnificativă. În acest sens, la nivel mondial a fost elaborată Strategia Mondială pentru stoparea tuberculozei, care îşi propune extinderea şi intensificarea DOTS (tratament sub strictă observaţie), abordarea TB/HIV şi a MDR-TB (tuberculoza multi-drog rezistentă).

            Tuberculoza a reprezentat o problemă de sănătate publică încă din secolul 19, boala fiind responsabilă de 1/3 din decese în Europa. O dată cu descoperirea antibioticelor antituberculoase, în anii 1940, s-a crezut că tuberculoza va fi eradicată. După o scădere constantă a incidenţei, care a continuat până în anii ’80, ulterior s-a constat o recrudescenţă a bolii cauzată se pare de extinderea pandemiei SIDA, dar şi de pauperizarea unui segment tot mai mare al populaţiei.

            În present, tuberculoza afectează aproximativ 10 milioane de persoane anual (trei sferturi dintre acestea trăind în ţările lumii a treia), din care mai mult de jumătate ar fi contagioase, iar aproximativ 3 milioane de oameni mor în fiecare an. Astfel, tuberculoza este a 2-a cauză infecţioasă de deces în lume, doar infecţia HIV făcând mai multe victime.

            Astăzi, se estimează că aproximativ 1/3 din populaţia globului este infectată cu bacilul Koch, iar la cca 5-10% dintre aceştia infecţia latentă progresează într-o formă de boală activă. Creşterea numărului de cazuri de tuberculoză pe plan mondial se datorează unei serii de factori :

-  sporirea numărului de imigranţi din ţările în care tuberculoza este endemică

-  pandemia SIDA

-  apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la tuberculostatice, generând TB – MDR.

            În ţările dezvoltate, incidenţa tuberculozei este mai mare la persoanele vârstnice ( prin activarea unor focare infecţioase latente pe măsură ce sistemul imunitar slăbeşte cu înaintarea în vârstă), în timp ce în ţările cu nivel economic scăzut, boala este mai frecventă la tineri.

            Din perspectiva sănătăţii publice, tratamentul incomplet sau inadecvat este deosebit de periculos, bolnavii putând rămâne contagioşi prin întreruperea tratamentului înainte de termen, iar bacteriile putând dezvolta o rezistenţă la medicamente. Mai mult decât atât, persoanele pe care le pot infecta, vor dezvolta la rândul lor o forma de tuberculoză multi-drog-rezistentă. De aceea este necesară informarea constantă a populaţiei cu privire la acestă problematică, pentru stabilizarea situaţiei epidemice şi reducerea răspândirii.

            Semnele şi simptomele care pot atrage atenţia asupra unei tuberculoze sunt :

- tuse cu sau fără expectoraţie care persistă mai mult de 3 săptămâni

- subfebrilitate sau febră

- dispnee (greutate în respiraţie)

- uneori dureri toracice

- oboseală

- lipsa poftei de mâncare şi scădere în greutate

- transpiraţii nocturne

- uneori expectoraţie cu sânge (hemoptizie)

            Din păcate, peste 50% din cazuri, nu prezintă nici un simptom, o lungă perioadă de timp. Tusea este cel mai frecvent simptom de tuberculoză. Deoarece debutul este insidios, persoana infectată pune de multe ori tusea pe seama fumatului sau a unei viroze recente.

            A devenit o realitate faptul că, oricine se poate îmbolnăvi de tuberculoză, sărac şi bogat deopotrivă. Deşi este o boală veche de mii de ani, omenirea nu a ajuns încă să înţeleagă fenomenul tuberculoză în toată complexitatea sa. De aceea OMS a declarat tuberculoza o “urgenţă mondială” întrucât, omul bolnav de tuberculoză activă pulmonară sau extrapulmonară este în acelaşi timp rezervorul şi agentul transmiterii bacilului Koch. O singură persoană bolnavă de tuberculoză poate infecta alte 10-15 persoane într-un an. La fiecare 10 secunde undeva în lume o persoane moare de tuberculoză şi la fiecare 4 secunde cineva se îmbolnăveşte de tuberculoză.

            În România, anual se înregistrează aproximativ 110-115 cazuri de tuberculoză la 100.000 de locuitori. Comparativ cu ţările UE, România înregistrează cele mai mari valori ale incidenţei tuberculozei, situându-se după Kirghistan şi Kazahstan. Cu toate acestea, în ultimii 6-7 ani s-a înregistrat o scădere a incidenţei tuberculozei, aceasta petrecându-se pe seama scăderii cazurilor noi.

Pentru mai multe informaţii despre Ziua Mondială de luptă împotriva tuberculozei, accesaţi:
http://www.stoptb.org/

http://who.int/tb/en/

23 martie - Ziua Mondială a Meteorologiei

Ziua Mondială a Meteorologiei (World Meteorological Day) se marchează la 23 martie, din 1961, și reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției ONU care a transformat vechea Organizație Meteorologică Internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială (OMM).

În 1951, ea a devenit agenție specializată a ONU pentru meteorologie, hidrologie operațională și științe conexe geofizice.

A ajuns o tradiție ca în fiecare an, de Ziua Mondială a Meteorologiei, OMM să propună spre dezbatere o temă de interes universal, pentru toate cele 191 state membre.

În prezent, populația cu vârste cuprinse între 15-24 de ani reprezintă o șesime din populația lumii. Aproximativ 85% din acest 1 miliard de tineri, bărbați și femei trăiesc în țări în curs de dezvoltare. Deși noile tehnologii, care pătrund în viața lor, le permit să interacționeze mai bine cu lumea din jur, mulți tineri suferă încă din cauza sărăciei, a discriminării, a inegalității și a exploatării, neavând acces la educație, servicii de sănătate sau alte servicii de bază. Aceste neajunsuri sunt amplificate de pericolele schimbărilor climatice și de fenomenele meteorologice extreme, prezente în viața tinerilor de azi și care vor avea un impact și mai mare în deceniile care vor urma.

Temperaturile din atmosferă și din ocean se află în continuă creștere, calotele de gheață și ghețarii din întreaga lume sunt în continuă scădere, nivelul mării este în creștere și un număr de evenimente extreme ale climei devin tot mai frecvente și/sau mai intense. Ca generație următoare care se pregătește pentru schimbările de vreme și climă, tinerii pot juca un rol activ în monitorizarea, înțelegerea și găsirea de soluții pentru a răspunde acestor provocări. Tinerii din lume reprezintă un actor puternic de schimbare în această privință, sunt o sursă de inovare și de perspective noi în soluționarea problemelor.

Pornind de la tema zilei sunt organizate evenimente, precum conferințe, simpozioane și expoziții pentru specialiștii în domeniu, liderii comunității și publicul larg.

De asemenea, cu acest prilej sunt acordate numeroase premii pentru cercetare meteorologică.

În multe țări, sunt emise timbre poștale speciale pentru a marca sărbătorirea Zilei Mondiale a Meteorologiei.

De-a lungul anilor, au fost dezbătute teme precum: relația dintre meteorologie și agricultură (1968), relația dintre meteorologie și producția alimentară (1976, 1984), relația dintre meteorologie și producția de energie (1979), meteorologia în slujba vieții și a protecției bunurilor (2002), reducerea vulnerabilității la extremele de vreme și climă (2003), vremea, clima și apa în era informației (2004), vremea, clima, apa și dezvoltarea durabilă (2005).

AGERPRES /

(Documentare — Daniela Dumitrescu,

 editor: Marina Bădulescu)