În 1994, UNESCO a inaugurat prima ZI MONDIALĂ A EDUCATORILOR, pentru a
comemora semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi ORGANIZAŢIA
INTERNAŢIONALĂ A MUNCII privind condiţiile de muncă ale personalului didactic.
Această zi se sărbătoreşte în data de 5
octombrie în peste 200 de ţări.Ziua Mondială a Educatorilor va pune
accentul pe necesitatea de a planifica o mână de lucru eficace în domeniul
învăţământului, având în vedere deficitul de personal didactic calificat la
nivel mondial. Aşadar, în întreaga lume, această zi, sărbătorită în peste 200
de ţări, este consacrată personalului didactic, celor care fac educaţia -
educatori, învăţători, profesori, denumirea ei fiind World Teachers’ Day în
engleză sau Journée Mondiale des Enseignants, în franceză.
În sens pedagogic, educatia este
fenomenul social complex privit in trei dimensiuni:
-activitate constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare, indrumare, formare a obiectului educatiei (educat);
-activitate constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare, indrumare, formare a obiectului educatiei (educat);
-proces de formare a omului pentru integrarea
activa in societate, proces de formare intelectuala, morala, profesionala,
fizica, estetica;
-rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea in structuri comportamentele proprii de cunoastere si actiune.
Pentru Platon,educatia ar fi “arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. Aristotel, in lucrarea sa “Politica”, considera ca educatia “trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice,iar nu particulare”. In consecinta,ea trebuie sa pregateasca viitori cetateni. Aceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupa modelul in care cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ,animal, rational) se distribuie in randul oamenilor.
-rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea in structuri comportamentele proprii de cunoastere si actiune.
Pentru Platon,educatia ar fi “arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. Aristotel, in lucrarea sa “Politica”, considera ca educatia “trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice,iar nu particulare”. In consecinta,ea trebuie sa pregateasca viitori cetateni. Aceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupa modelul in care cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ,animal, rational) se distribuie in randul oamenilor.
De ce în România această zi se numeşte Ziua
mondială a educaţiei, ignorând şi deformând scopul pentru care a fost creată ?
Probabil că pentru cei care au decis aşa doar ... educaţia contează, nu şi
educatorii. Ca şi cum educaţia poate fi făcută fără educatori. Ca şi cum
calitatea actului educativ nu ar depinde de condiţiile de viaţă şi de muncă ale
celor care fac educaţia.
Schimbarea accentului de pe om pe acţiunea înfăptuită de acesta dovedeşte că în România mentalităţile nu s-au schimbat. Sau poate, e o simplă problemă de ... traducere. Poate mai marii noştri nu ştiu să traducă World Teachers’ Day. Indiferent de motivele unei astfel de decizii în discordanţă cu hotărârea UNESCO, întrebarea esenţială rămâne: cum poate România să sărbătorească o Zi Mondială a Educaţiei în vreme ce în întreaga lume se sărbătoreşte Ziua Mondială a Educatorilor? Urmată de o altă întrebare, la fel de importantă: merită personalul didactic, educatorii să fie sărbătoriţi nu numai în întreaga lume ci şi în România?
De
ce o zi consacrată cadrelor didactice - educatori, învăţători sau profesori?Pentru că ei contribuie în mod esenţial la
dezvoltarea unei ţări, asigurând transmiterea de cunoştinţe. Ei joacă, de asemenea,
un rol civic de mare importanţă, contribuind la păstrarea coeziunii sociale.
În această zi să le urăm învăţătorilor şi
profesorilor noştri un sincer “LA MULŢI ANI !”, să le mulţumim pentru
grija ce ne-o poartă, promiţându-le că vom fi mai ascultători şi vom învăţa mai
bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu