Apa pe Terra

Apa este unul din elementele predominante ale Terrei, cu un rol principal în supravietuirea organismelor, este o substanta indispensabila vietii.

Marile si oceanele ocupa 71% din suprafata globului si la majoritatea celulelor, apa ocupa în jur de 60% din masa celulara. 
Ea este principalul solvent si mediul de dispersie al diferitelor substante. Apa ajuta la transportul substantelor în celula si la numeroase reactii chimice. 

Apa acopera doua treimi din suprafata planetei si se gaseste din abundenta si in adancurile ei. Volumul total de apa de pe Terra este estimate la 1.4 miliarde de km cubi.

Cea mai mare parte a corpul uman este formata din apa: aprovimativ 60%, iar consumul zilnic al unui om este de 2,5 l in alimente si lichide.

Stiati ca:

- un om de 70 de kg are în organism 50 de litri de apă;
- muşchii omului conţin 3/4 apă, iar sângele 4/5 apă;
- apa reglează temperatura corpului şi hrăneşte ţesuturile;
- fiecărui om îi sunt necesari 150 de litri de apă zilnic;
- fructele şi legumele conţin foarte multă apă: cartofii conţin 75% apă, iar castraveţii 95% apă.

Formula chimica

Compus chimic al hidorgenului si oxigenului 


Formula moleculara: H2O
Punctul de inghet: 0 ° C. 
Punctul de fierbere: 100 ° C.

Circuitul apei in natura

Apa in natura se gaseste intr-un circuit permanent, ea existand in aceeiasi cantitate pe suprafata Terrei. Acest proces este pus în mişcare de radiaţia solară şi de gravitaţie. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă.
Apa raurilor, marilor si oceanelor se evapora dand nastere vaporilor de apa in aer (apei atmosferice). Aceasta circula fiind purtata de curentii de aer pana in zona rece unde se condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de ploaie sau zapada. Ajunsa pe sol, apa meteorica daca intalneste un strat permeabil il strabate pana ajunge la unul impermeabil formand apa subterana. Daca insa intalneste un strat impermeabil ramane la suprafata, unde impreuna cu apa subterana ajunsa la suprafata (izvoare) formeaza apa de suprafata.

Din totalul de apa existent pe Terra:

• 97 % apa sarata
• 3 % apa dulce din care:
- 2 % in calotele polare (gheata)
- 1 % in mari, fluvii, rauri, lacuri, ape subterane, vapori de apa 

Stiati ca: 
- pentru consumul populatiei umane sunt disponibile mai putin de 1% din resursele de apa ale planetei.

- 1,5 miliarde de locuitori ai planetei, adică un sfert din total, n-au acces la apa potabilă, iar 2,6 miliarde, adică peste două cincimi, n-au acces la salubritate;

- apa dulce contaminată şi rezervele de apă ţinute în condiţii neigienice sunt cauza a 10% din totalul îmbolnăvirilor din tările sărace;

- până la sfârşitul acestui secol, marea majoritate a recifelor de corali ar putea dispărea dacă actuala încălzire globală a climei va continua; creşterea temperaturii apei perturbă reproducerea acestor minuscule nevertebrate marine;

- Marea Mediterană a pierdut în ultimul secol în medie câte un milimetru pe an ; producerea acestei scăderi se datorează atât diminuării cantităţilor de apă provenite din ploi, cât şi multiplelor baraje ridicate pe cursurile fluviilor care se varsă în ea; 
- în statele arabe, precum Kuweitul, apa este foarte preţioasă, scumpă, şi se foloseşte până la ultima picătură, fiind importată la schimb cu petrolul;
- principalele tipuri de folosinţă a apei sunt: alimentări cu apă potabilă, alimentări cu apă industrială, irigaţii, piscicultură, amenajări hidroenergetice, navigaţie şi plutărit, ape curative şi pentru agrement.

Poluarea apei

Apa folosita in scopuri casnice sau industriale se reintoarce in natura cu proprietati modificate, purtand cu sine deseuri (reziduuri) antrenate sau dizolvate. Primul semnal de alarma la aparitia poluarii il dau vietuitoarele acvatice marunte.

La poluarea apei contribuie un număr mare de surse. Acestea se clasifica in urmatoarele categorii.

Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi în instituţii publice, bogate în microorganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diferite activităţi industriale.
- apele reziduale agro-zootehnice, provenite mai ales ca urmare a salubrizării crescătoriilor de animale.

Surse neorganizate:
- ploile acide. Apa preia poluarea din aer, având loc un transfer aer-apă;
- reziduurile solide. Apa preia poluarea de pe sol, având loc un transfer sol-apă.

Elementele poluante sunt:

-elementele biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene,
-elementele chimice, reprezentate de substanţe chimice organice şi anorganice.

Exista urmataorele tipurile de poluare a apei :

- poluarea bazinului (prin produse ale eroziunii, produse toxice provenind de pe ogoare, de pe şosele, prin spălarea sării din sol, prin irigări);

- poluarea albiei cursurilor de apă (ca urmare a introducerii compuşilor organici şi minerali, provenind din sistemele de aducţie ale apei şi din întreprinderile industriale);

- poluarea de origine termică (provocată de apele cu temperatură înaltă, evacuate de termocentrale şi intreprinderi industriale); acest tip de poluare, din ce în ce mai important,
provoacă o scădere a conţinutului de oxigen din apă, atât de necesar dezvoltării pisciculturii;

- poluarea hidrobiologică (provocată din mai multe cauze, de exemplu, de constituirea, în momentul regularizării scurgerii, de întinderi de apă puţin adânci unde creşte o vegetaţie abundentă).

Stiati ca:

- până la sfârşitul acestui secol, marea majoritate a recifelor de corali ar putea dispărea dacă actuala încălzire globală a climei va continua; creşterea temperaturii apei perturbă reproducerea acestor minuscule nevertebrate marine;
- Marea Mediterană a pierdut în ultimul secol în medie câte un milimetru pe an ; producerea acestei scăderi se datorează atât diminuării cantităţilor de apă provenite din ploi, cât şi multiplelor baraje ridicate pe cursurile fluviilor care se varsă în ea;

- unul dintre cele mai obişnuite semne ale poluării apelor este vegetaţia verde de la suprafaţă, numită eutrofi e, pentru că acele plante microscopice se dezvoltă doar în prezenţa unor substanţe care le sunt prielnice;
- algele şi plantele subacvatice se dezvoltă atunci când în apă sunt anumiţi compuşi chimici care le stimulează această dezvoltare;
- ploile acide cauzează catastrofe ecologice, prin depopularea anumitor lacuri de peşti care trăiau în aceste ecosisteme, căderea frunzelor, solurile acide (pe care nu mai cresc plante);
- în poluarea apelor de cele mai multe ori este implicat ţiţeiul. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere revarsă în apele globului până la 20 milioane de barili de petrol. Supravegherea celor care poluează în acest fel apele este realizată prin sateliţi;
- o altă sursă de poluare a apelor sunt apele reziduale, menajere sau industriale; 
- tributilina, vopseaua foarte rezistentă la apă, folosită pentru chila vaselor produce modificări ale sexului la melcii de mare, întregi populaţii devenind de sex feminin, fiind deci puse în imposibilitatea de a se reproduce;
- unele dintre cele mai sensibile vieţuitoare la poluanţi sunt coralii;
- o tonă de petrol deversat acoperă cu o peliculă fină 12 kmp de apă;
- topirea gheţarilor ar duce la inundarea completă a planetei cu un strat de apă gros de 3 km.

Apa in Romania

România are o bogată reţea hidrografică, dar spre deosebire de alte tari europene este saraca in resurse de apa.

Surse de apa: 

- apa de suprafata (75 %)
Dulce – lacuri, rauri, fluviul Dunarea
Sarata – Marea Neagra|
- ape subterane (25 %)
Strate freatice (primul strat de apa)
Ape de adancime (max. 300 m)
Ape minerale (peste 300 m)
Ape termominerale (peste 1000 m)

Cele mai importante rauri ale României sunt:

-Dunărea al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi debit (după Volga), având 2.860 de kilometri lungime, dintre care 1.075 km se află în România.
-Mureş este al doilea râu ca lungime din România, după Dunăre. Are 803 kilometri, din care 761 kilometri se află pe teritoriul României 


-Olt este un afluent al Dunării, având o lungime de 615 kilometri. 
-Prut lung de 953 km,
-Siret dintre afluenţii Dunării pe teritoriul Romaniei, are cel mai mare bazin hidrografic din ţară, fiind râul intern cu cel mai mare debit (un debit mediu multianual de peste 225 mc/s la vărsare). 
Alte râuri importante sunt Someşul, Crişurile, Timişul, Jiul, Argeş, Ialomiţa, etc.

În România există peste 3450 de lacuri, suprafaţa acestora fiind de aproximativ 2620 km pătraţi, reprezentând 1,1 % din suprafaţa totală a ţării. Acestea sunt clasificate astfel:
1. Lacuri de munte:
- in cratere vulcanice
- in circuri glaciare
- in depresiuni carstice
- de baraj natural
- de baraj artificial
2. Lacuri de luncă
3. Lacuri relicte
4. Lacuri heliotermice
5. Limane
- Limane fluvatile
- Limane fluvio-maritime
6. Lagune
7. Lacuri în Delta Dunării

Apa subterana

Apa subterana ia naştere din precipitaţiile care se infitrează în pământ, sau infitraţiile de apă din albia apelor curgătoare şi stătătoare (râuri, fluvii, lacuri), ea patrunde prin straturile permeabile pana da de o rocă impermeabilă 

Apele subterane, la fel ca cele de la suprafaţă curg sub acţiunea forţei gravitaţionale, însă viteza de scurgere a apelor subterane este mai redusă, fiind influenţată de natura rocii (mărimea granulelor sau porilor) care joacă şi rolul de filtru, poziţia apelor fiind schiţată pe hărţi hidrografice.

Apele subterane ies la suprafaţă sub formă de izvoare, a căror apă este filtrată şi are o concentraţie diferită în substante minerale.

Zile in care se sarbatoreste apa

8 iunie
Ziua Mondială a Oceanelor

22 martie
Ziua Mondială a Apei

31 octombrie
Ziua Internaţională a Mării Negre

25 septembrie
Ziua Internaţională a Mediului Marin

29 iunie
Ziua Dunării

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Brosura publicata in programul de educatie pentru mediu desfasurat pe teritoriul parcurilor naturale Muntii Apuseni si Gradistea Muncelului-Cioclovina

Publicatie realizata de Centrul de Initiativa pentru Mediu Cluj-Napoca in parteneriat cu Asociatia Clubul Sporturilor Montane Hunedoara si cu Ligue de l'Enseignement - Franta, in cadrul proiectului "Teaching better environment education", finantat de Comisia Europeana prin EuropeAid/125785/C?AC/Multi