de Daniel Tei
Voinicica, intr-o zi,
Catre Voinicel grai:
- Voinicele, tare-as vrea,
Pentru papusica mea,
Din blanita-un guleras
Matasos, de iepuras.
Voinicel, cu zel si foc,
Se impreuna pe loc:
- Maine dimineata-n zori
Ne vom face vanatori!
Bucuros, nevoie-mare,
(Fiindca alta treaba n-are!)
Azorica tumbe face,
Sare-ncolo, sare-ncoace,
Nimerind asa, deodata,
Balbadac, intr-o ... galeata!
Care-i, pe deasupra, plina,
Vai de el! cu ... motorina.
Ei, acum, mirositor,
Cum sa fie vanator?
Vine Azorel supus ...
- Ham-ham, am ceva de spus:
Bunicutul dinspre tata
Stiu c-a fost de mult, odata,
Tanar cum era, in floare,
Caine bun de vanatoare;
Cred ca ne va ajuta,
Cu-o povata el cumva!
Si, rapid, cat ai clipi,
Azorel o si zbughi ...
Vine el cu fruntea sus:
- O capcana v-am adus!
- Maine o vom incerca,
Iepuri multi vom prinde-n ea!
Zice Voinicel cu-emfaza
Si capcana studiaza.
Asadar, devreme-n zori,
Echipati in vanatori,
Voinicica, Voinicel,
Urmariti de Azorel
Bucurosi nevoie-mare
Ca se duc la vanatoare,
O pornira-n pas agale
Spre padurea dinspre vale,
Ca sa prinda – si-au zis ei! –
Iepurasi, asa, vreo trei.
Cum ajung in padurice,
Azorel, expert, le zice:
- Sunt pe-aici multi iepurasi,
Dar se sperie de pasi ...
Ba, mai mult, va spun ca
Se sperie din te miri ce.
- Voinicica, da-mi din punga ...
Nu prea multi, asa s-ajunga,
Cam un pumn de morcovei,
Drept momeala pentru ei.
Gata! ... Sssst! ... Incet, taras,
Iau capcana si, pas-pas,
O aseaza-n luminis,
Mai ferit, langa-un tufis,
Tot punand, cu mult temei,
Morcovi mari si morcovei.
- Ssss! ... Va rog, nicio miscare!
Pregatiti sacosa mare! ...
Se intoarce Azorel,
Foarte incantat de el.
Sunt maestru, veti vedea;
Pan’ la opt voi numara,
Iar in cursa mea abila,
Va intra un urechila.
Si in timp ce Azorel
Numara sigur pe el ...
Vreo trei-patru iepurasi,
Mici, pufosi, draguti, poznasi,
Din codite scuturand,
Susotira, rand pe rand,
Cum sa-i vina – asta e! –
Lui de petrecanie! ...
Lui, catelului Azor,
Ce se crede vanator.
Se-opinteste fiecare
Si imping inspre carare
Cursa, care – nu-i asa?!
Sa ii prinda trebuia.
Se ascund nu zic nimic,
Nu clipesc si tac chitic.
Din tufisuri, plin de el,
- Sapte! ... numara Azorel,
Cand se-aude: - Ajutor! ...
Auuu, labuta! ... fratilor! ...
Voinicica, Voinicel,
Sprinteni, au sarit la el;
Si cand colo, ce sa vada?
Catelusul prins de coada!
Prins de coada, sta-n carare,
Aratand a ... aratare.
- Auuu! ... Ma doare, ma arde tare!
Si-au luat nasul la purtare! ...
Si vedeti ce-o sa le fac,
Lasa ca le vin de hac!
Drept raspuns, de nu stiu unde,
Cor de urecheati se-aude:
- Hei, cumetre Azorel,
Ne-ai intins tu frumusel
Cursa sa cadem in ea,
Si, uite, vai de coada ta!
- Iti mai arde-acuma, oare,
Sa pornesti la vanatoare!?
Rontaind la morcovei,
Le-au mai zis ei celor trei:
- Voinicica, Voinicel,
Mai ales tu, Azorel,
Ascultati si luati aminte:
Orice treaba e cuminte,
Daca-o faci cu-nvatatura.
Lectia a fost cam dura,
Dar de-acum sa stiti asa:
Cand sapi groapa altuia,
Vezi sa nu cazi tu in ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu