Ghiocelul

de Tincuţa Horonceanu Bernevic

 

În grădină, mititel,

Mi-a surâs un ghiocel!

M-a rugat, până spre seară,

Ca să-i fac o plăpumioară

Călduroasă, din zăpadă, 

Gerul ca să nu mi-l vadă!

Şi să doarmă liniştit

Până-n zori, la răsărit!

 

Dar o rază de la soare

Sărutând gingaşa floare,

Plăpumioara a topit!

Ghiocelul s-a albit

Şi aşa de mititel

A sunat din clopoţel:

 

Primăvara a venit!

 

Nimeni nu l-a auzit.

Că-nnecată în lumină,

Zumzăia şi o albină!