oLuna octombrie...
O zi tristă de toamnă, cu ploaie și vânt ce anuntă apropierea iernii.
Elevii, înfofoliți și cu ghiozdanele grele
se grabesc spre școală unde-i așteaptă sălile de clasă.Frigul toamnei nu le
potolește neastâmpărul și gălăgia.Codrii sunt pustii și lipsiți de frunze
verzi.
Acum, grădina mea este împodobita într-un văl de bruma argintie, deși
strălucitor, acest strat provoacă moartea naturii și uscarea florilor gingașe .Ies afară, un
sentiment ciudat mă cuprinde. Mă întreb unde sunt păsările și cântecul
lor.Câmpiile și păduriile sunt fără viață.Pe jos sunt mii și mii de frunze
maronii.De pe o zi pe alta soarele nu mai strălucea așa de tare și diminețile
friguroase îsi făceau și ele loc.Pădurea deja a început să ducă dorul verii.E
toamnă, e foșnet și copacii oftează pe stradă.
Păsările și-au părăsit cuiburile și au fugit de zilele rele.Pămantul nu
mai este învelit în covorul acela verde și acum este îmbrăcat în culoriile
toamnei.
Crengile copacilor tremură în
bătaia vântului și frunzele de culoare aurie sunt purtate de vânt.
Sentimentele oamenilor sunt de melancolie și schimbările bruști ale
toamnei i-au impresionat pe toți.Culoriile dominate de toamnă sunt argintiul
brumei, cenușiul cerului și plumburiul
norilor.Toamna este un anotimp admirat de toți oamenii și câteodată este un anotimp neplacut.
Rândunele trec în stol spre alte tărâmuri mai calde.Seara luna nu-și mai
arată stralucirea ca pe timpul verii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu