Trăia odată o măicuţă bătrână, care avea
un fiu, ce îşi luă femeie rea, căci îi venise vremea de însurătoare.
Femeia aceasta o jignea adesea pe bătrână
şi din răutate i-a spus soţului să taie picioarele scaunului pe care şedea
bătrâna când lua masa. Soţul tăie trei
picioare de la scaun, lăsându-i totuşi acestuia un picior.
Printr-o
minune dumnezeiască, scăunelul rămase aşa, fără să se răstoarne, căci bătrâna
se aşeza cu credinţă la masă, pe scăunelul cu un picior.
Văzând ce se întâmplă, femeia îi spuse
soţului său că dacă mai doreşte să rămână cu ea, să-i aducă pe o tavă inima
mamei sale.
Fiul, cu lacrimi în ochi, îi povesti
bătrânei ce-i ceruse soţia, iar aceasta, din dragoste pentru copil, acceptă
acest lucru dureros. Băiatul luă inima bătrânei, o puse pe tavă şi alergă spre
soţia lui. Pe scări însă se împiedică şi căzu, iar inima îl întrebă:
-Te doare, puiul mamei?
Atunci, cuprins de remuşcări, fiul luă
inima, o puse din nou în trupul mamei şi plânse mult, până ce lacrimile lui au
spălat şi au vindecat rănile, iar
măicuţa lui dragă se făcuse bine. Băiatul o alungă pe femeia rea de la casă şi
de atunci pentru a reprezenta numărul patru se reprezenta scăunelul misterios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu