21 februarie - Ziua internațională a limbilor materne


Ziua internațională a limbilor materne este sărbătorită, în fiecare an, la 21 februarie, fiind inițiată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), potrivit Agerpres.


În 2015 se împlinesc 15 ani de când este marcată această zi. Tema zilei reflectă faptul că educația incluzivă se face prin și cu ajutorul limbajului. Prin temă aleasă se subliniază încă o dată importanța limbii pentru progresul societăților și al omenirii la nivel global. Incluziunea școlară a fost percepută până acum ca o fază de integrare a copiilor cu cerințe educative special. Într-o abordare nouă, educația incluzivă se referă la o altă manieră de abordare a educației, prin care se promovează o învățare eficientă, una participativă, activă și creativă. Însușirea calitativă a unei limbi oferă, de asemenea, un cadru pentru consolidarea valorilor și a cunoștințelor și însușirea sentimentul de apartenență la o comunitate atât locală cât și globală, cerințe care reprezintă punctul de plecare al angajamentului civic asumat în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.



Încă mai sunt multe de făcut în acest domeniu, în condițiile în care mai mult de jumătate din cele aproximativ 7.000 de limbi vorbite în lume sunt în pericol de a dispărea, pe parcursul câtorva generații, iar 96 la sută din aceste limbi sunt vorbite de doar 4 la sută din populația lumii, potrivit situ-lui ONU dedicat acestei manifestări. Doar câteva sute de limbi au fost puse cu adevărat la loc de cinste fiind folosite în sistemele educaționale și în domeniul public și mai puțin de o sută sunt folosite în lumea digitală.


 Limba Noastra

de Alexei Mateevici 



Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.


Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.


Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.




Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...