În ziua de 25 octombrie 1944, armata română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţia străină, oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvănean cu numeroase jertfe. Operaţiunile militare de eliberare a oraşului Carei s-au desfăşurat într-un context mai larg, făcând parte din cadrul general al operaţiei Debreţin, plănuită şi menită a înfrânge grupările inamice din partea de nord-vest a României.
În urma luptelor desfăşurate în a doua jumătate a lunii septembrie şi începutul lunii octombrie 1944, aliniamentul frontului din România, întins pe circa 800 de km, forma un arc de cerc, urmărind Munţii Rodnei, Bârgăului şi Căliman, de-a lungul Mureşului(superior şi mijlociu), Arieşului, pantelor de nord ale masivului Bihor, la sud de Oradea şi apoi, continuând în sud până în Iugoslavia.
În acest cadru strategic, trupele Frontului 2 ucrainean au executat, între 6 şi 28 octombrie 1944, operaţia Debreţin.
Frontul 2 ucrainean, însumând 42 de divizii, plus 8 corpuri mobile, includea şi forţele române formate din 22 de divizii grupate în 2 armate, un corp aerian, diferite mari unităţi şi unităţi special. În cadrul luptelor desfăşurate pe teritoriul ţării noastre în timpul operaţiunii Debreţin, trupele române din compunerea Armatei 1, comandată de generalul Atanasiu şi a Armatei a 4-a, comandată de generalul Dăscălescu, au luptat pentru eliberarea nordului Transilvaniei şi al Crişanei, pregătind marea acţiune de eliberare a oraşului Satu Mare şi Carei.
În faţa Frontului 2 ucrainean se apăra Grupul de armate hitlerist ,,Sud”, compus din Armatele 8 şi 6 germane, Armatele 2 şi 3 hortiste, plus câteva mari unităţi din Grupul de armate ,,F”. Forţele germane-ungare totalizau acum 32 divizii şi 5 brigăzi. În podişul Transilvaniei acţionau Armatele 8 germană şi 2 maghiară, iar la vest de Munţii Apuseni, Armata 6 germană şi Armata 3 maghiară.
Trebuie scoasă în evidenţă această aglomeraţie de forţe pentru a reda măreţia vitejiei ostaşilor români în luptele pentru eliberarea ultimei porţiuni din pământul ţării.
La luptele pentru desăvârşirea eliberării teritoriului patriei, armata română a participat cu 27 divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265735 de militari. Pierderile suferite de trupele noastre între 21 septembrie şi 25 octombrie 1944 s-au ridicat la 33469 oameni, iar însumate cu cele dintre 1 şi 20 septembrie, la 49744.
În timpul ofensivei întreprinse pentru alungarea fasciştilor de pe teritoriul României, trupele româneşti au eliberat 872 localităţi, dintre care 8 oraşe şi 18 localităţi importante.
Prin victoria de la Carei, partea de nord a Transilvaniei a revenit în graniţele fireşti ale României, fiind practic înlăturate efectele dictatului de la Viena din august 1940.
În scopul cinstirii trecutului de luptă al armatei române pentru libertatea şi independenţa naţională a ţării şi îndeosebi a luptei duse de ea pentru eliberarea României de sub ocupaţia fascistă, a contribuţiei aduse la înfrângerea Germaniei hitleriste, autorităţile statului român au hotărât ca în fiecare an la 25 octombrie să se sărbătorească Ziua Armatei Române.
Acum, în prag de 25 octombrie 2016, găsim armata României în plin proces de restructurare, redimensionare şi modernizare, precum şi cu o nouă doctrină privind apărarea naţională. Ne aflăm la mai bine de 10 ani de la aderarea României la NATO şi la 8 ani de la intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline. Strategia naţională de apărare reafirmă caracterul ireversibil al acestui parcurs şi al angajamentelor pe care acesta le presupune. Parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană sunt fundamentele politicii externe ale României. În aceste condiţii, armata română şi-a adus şi va aduce în continuare o contribuţie hotărâtoare la înfăptuirea obiectivelor ce-i sunt stabilite.
De asemenea, armata română dispune de o strategie de transformare a structurilor , adaptabile continuu la schimbările şi riscurile care apar în lumea modernă.
Cerinţa Alianţei Nord-Atlantice de a face faţă tuturor ameninţărilor, precum şi natura responsabilităţilor constituţionale ce-i revin, presupune ca Armata României să-şi dezvolte capabilităţi care să-i permită să desfăşoare operaţii pe teritoriul naţional, în aria de responsabilitate NATO, precum şi într-un mediu strategic mai extins, influenţat permanent de factori care impun schimbarea.
Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în memoria şi sufletele românilor ca fiind ziua în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.
LA MULŢI ANI ARMATEI ROMÂNE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu